sâmbătă, 10 februarie 2018

O piesă de teatru întreruptă în ianuarie 1911

După publicarea articolului din Scena 9 despre violența naționalistă și întreruperea pieselor de teatru în perioada interbelică, au continuat să apară pe radar exemple de incidente antisemite de acest fel. Maria Mădălina Irimia mi-a semnalat un caz de la 1911, când o piesă de teatru de la Teatrul Național din Iași a fost întreruptă de antisemiți pentru că atunci debuta o actriță evreică. În peisaj îi vedem pe A. C. Cuza, Ion Găvănescu, Nicolae Iorga, cei care erau ideologii antisemitismului în acel moment. Cuza publicase în 1904 "Naționalitatea în artă", iar tulburările studențești de la instituțiile de cultură erau efectul direct al incitărilor sale împotriva evreilor.

Las mai departe materialul, cules din "Egalitatea", să vorbească:







vineri, 5 ianuarie 2018

JEAN ANCEL, 10 ani după

Se fac 10 ani de la dispariția prematură a lui Jean Ancel, cel mai important istoric al Holocaustului din România. Am avut privilegiul să-l cunosc în timpul Comisiei Wiesel, în 2004, și de atunci am tot ținut legătura. Mi-a trimis cu dedicație ultimele sale cărti și mi-a răspuns prompt la întrebarile mele de cercetare, chiar și când era foarte bolnav. Ultimele emailuri de la el sunt dureroase. 


Ceea ce a facut Ancel în materie de cercetare este înca neegalat, deși pe alocuri a fost deja emulat și corectat. Avea o putere de muncă excepțională, iar cărțile sale reprezintă munca de decenii (greu de imaginat astăzi în ritmul infernal al proiectelor și dead-line-urilor). A văzut milioane de pagini de documente, în Israel, România, SUA, Germania, spațiul ex-sovietic, având o capacitate de sinteză și coroborare a informațiilor foarte rară.

Ancel era originar din Iași și avea un an în timpul pogromului. Tatăl său a avut de suferit atunci și a rămas cu traume toată viața. Jean a emigrat în Israel în 1963 și a început să studieze la Yad Vashem istoria Holocaustului din România. 

A călătorit în România comunistă de câteva ori. Securitatea l-a monitorizat strict pentru că a fost informată că „manifestă interes să obțină informații referitoare la așa-zisa participare a românilor la exterminarea evreilor”. Era foarte critic la adresa comunismului și a modului în care istoricii regimului scriau istoria contemporană. În planurile de măsuri, Securitatea a luat în calcul inclusiv confiscarea documentelor la graniță, declararea ca indezirabil, influențarea sau compromiterea sa. Fotografia reprodusă aici este din timpul unui filaj (și se găsește astăzi în arhiva CNSAS). Voi edita cu Radu Ioanid un volum despre dosarele de Securitate ale lui Ancel.



JURNALUL DIN DECEMBRIE 89

Jurnalul meu din decembrie 1989. Il voi transcrie si traduce candva (e scris in engleza). Aveam 15 ani si ma bucuram de revolutia care l-a dat jos pe Ceausescu, ala din cauza caruia ma trimitea mama la coada la pui. Cand a fost executat citeam Antigona si numaram focurile de arma din Piatra Neamt (in noaptea de 25, intre 3,32-3,45 de exemplu, s-au auzit 26 focuri de Kalashnikov). 
Am mai tinut un jurnal in noiembrie-decembrie 1989, scris cu un cifru inventat de mine, in care notam ce faceam zilnic si ce auzeam seara la Europa Libera si Vocea Americii, dar l-am distrus de frica pe 17 sau 18 decembrie. Tata spunea ca vor veni sa ne faca perchezitie. Nu au venit. De jurnalul ala imi pare cel mai rau.