VALENTIN CEAUŞESCU ŞI DATORIA DISCREŢIEI
Autor: Adrian CIOFLÂNCĂ
Data publicării în Ziarul de Iaşi
Fiul Ceausestilor incalca in ultima vreme regula discretiei, care l-a ajutat sa-si pastreze o imagine publica favorabila.
Nu s-au facut sondaje pe aceasta tema, dar in mod sigur Valentin Ceausescu, unul dintre cei trei copii ai Ceausestilor, a pastrat o imagine incomparabil mai buna decit restul familiei cuplului dictatorial. Aceasta faima, a "fiului cel bun", a fost creata inca din anii '70-'80, in principal ca urmare a faptului ca Valentin s-a tinut departe de scena publica si politica, cu toate aspectele ei sinistre si grotesti, mergind pe o cariera profesionala clasica, de specialist in fizica atomica. Imaginea lui Valentin s-a construit in contrast cu aceea a lui Nicu Ceausescu, beizadeaua care a profitat din plin de pozitia sa privilegiata si pe seama caruia au aparut numeroase legende neguroase, sordide. Izbucnirea conflictului intre Valentin si parintii sai, din cauza casatoriei din 1970 cu Iordana Borila (fiica faimosului Petre Borila, aflat in relatii proaste cu familia Ceausescu), i-a sporit simpatia publica. Zvonistica populara, poate stimulata si de Securitate, a „naturalizat" aceasta discrepanta dintre Valentin si restul familiei, raspindindu-se vestea ca acesta nu ar fi fiul natural al Ceausestilor (ceea ce era o inventie).
Discretia lui Valentin Ceausescu in perioada comunista, desi remarcabila, nu a fost totala. El s-a facut cunoscut ca "protector" al echipei Steaua, intr-o perioada fasta a echipei, culminind cu cucerirea Cupei Campionilor Europeni. Intr-unul din putinele interviuri acordate dupa 1989, Valentin Ceausescu a declarat ca nu intervenea pentru a favoriza Steaua, dar admite ca "protectoratul" sau avea efecte implicite, din cauza servilismului unora din lumea fotbalului. Fiul presedintelui comunist nu putea sa nu stie ca a ajuns in acea pozitie tocmai pentru ca era fiul presedintelui, la fel cum constientiza fara doar si poate ca suscita servilismul oamenilor din acelasi motiv. De altfel, la acea vreme, toate echipele importante de fotbal aveau astfel de protectori, ca simptom al clientelismului si coruptiei care faceau ravagii in tot regimul comunist.
Un episod nefericit a fost desemnarea lui Valentin Ceausescu la congresul al XIV-lea - congresul decrepitudinii regimului - ca membru supleant al CC al PCR. Nu se stie daca aceasta cooptare a fost facuta cu acordul sau - ceea ce este foarte posibil, dar cert este ca nu a protestat public. Cu atit mai greu de inteles este cu cit Valentin sustine astazi ca le-ar fi spus parintilor sai in 1989 ca lucrurile trebuie sa se schimbe.
Dupa 1989, fiul cel mic al Ceausestilor si-a pastrat imaginea buna pentru ca a respectat regula discretiei. Iarasi nu stim cit a fost aceasta atitudine expresia unei vocatii a modestiei si cit calcul si precautie.
In ultima vreme, insa, Valentin Ceausescu produce stiri din ce in ce mai des. De citiva ani auzim de eforturile din instanta ale fiului prezidential de a recupera cit se poate din averea sa si a familiei. In timpul revolutiei din 1989, Valentin Ceausescu a fost arestat, impreuna cu ceilalti doi frati, si a ramas in inchisoare noua luni, acuzat fiind de diferite lucruri, printre care genocid si subminarea economiei nationale. In 1996, copiii prezidentiali au fost scosi de sub acuzare (Nicu Ceausescu a murit chiar in acel an), iar ulterior Valentin Ceausescu a primit mai multe decizii favorabile ale justitiei pentru restituirea averii confiscate dupa 1989. Se apreciaza ca pina in prezent au fost recuperate circa 60% din bunurile apartinind copiilor Ceausestilor. Valentin Ceausescu are dreptate sa se plinga in justitie ca a fost tinta unor masuri ilegale dupa 1989 - arestarea, confiscarea averii, fabricarea unor dosare penale bazate pe exagerari etc. El poate astfel sa obtina dreptatea in justitie, sansa pe care nu au avut-o inainte de 1989 multe din victimele regimului comunist. Despre averea Ceausestilor discutia ramine insa deschisa, tinind cont ca regimul politic dintre 1965 si 1989 este descris, in literatura de specialitate, ca fiind bazat pe un patrimonialism accentuat. Or, intr-un regim patrimonialist, seful ajunge sa fie perceput si sa actioneze ca stapin al tuturor bunurilor si oamenilor, capatind drepturi de proprietate nejustificate. Asadar, trebuie stabilit atent, de catre juristi in colaborare cu istoricii, care a fost sursa si temeiul fiecarui bun detinut.
Un alt val de stiri a fost legat de cererea, facuta impreuna cu Zoe Ceausescu, decedata intre timp, de deshumare a parintilor sai, plecata de la suspiciunea, vinturata in anumite cercuri senzationaliste, ca mormintul real al acestora nu s-ar afla in Cimitirul Ghencea. Angajarea in aceasta poveste este jenanta.
Recent, Valentin Ceausescu a declarat pentru "Irish Times" ca revolutia din 1989 a fost "a mess". Subiectul s-a inflamat in Romania pentru ca propozitia a fost tradusa exagerat si a reiesit ca Valentin Ceausescu ar fi declarat ca revolutia „a fost o mizerie". De fapt, fiul lui Nicolae Ceausescu se referea la starea de haos din 1989, de care au profitat unii pentru a pune mina pe bani si resurse. Aceasta interpretare este impartasita de multi, la fel ca si catalogarea pe care Valentin Ceausescu o face procesului parintilor sai, drept "o rusine" si "un lucru murdar". In lumea academica se admite astazi ca revolutia a fost deturnata de fosti responsabili comunisti convertiti neverosimil la democratie si ca procesul Ceausestilor s-a desfasurat dupa o logica de show-trial. Dar pentru ca analiza sa fie precisa si pentru ca Valentin Ceausescu sa fie corect fata de opinia publica, trebuia spus si ca revolutia din 1989 a fost provocata si justificata de regimul politic bazat pe teroare, ideologie aberanta, minciuna, lipsa de drepturi si de bunuri, patronat de Nicolae si Elena Ceausescu. Oricum, Valentin Ceausescu nu pare sa aiba lecturile si perspectiva intelectuala care sa ii permita sa faca o analiza corecta, asa ca ar fi mai bine sa taca, din respect pentru victimele comunismului si revolutiei.
Ultima stire fierbinte este legata de intentia lui Valentin Ceausescu de a cere in instanta interzicerea unei piese de teatru cu titlul "Ultimele ore ale lui Ceausescu". Asta le intrece pe toate. Fiul dictatorului invoca faptul ca detine drepturile peste marca inregistrata "Ceausescu" si ca imaginea lui Nicolae Ceausescu este murdarita in piesa cu pricina. Nu stim daca meteahna cu interzicerea vine din vremurile de dinainte. Sa zicem ca Valentin Ceausescu - fiul poate fi inteles pina la un punct in demersul de a-i apara imaginea tatalui. Dar acest caz depaseste cu mult datele unei simple povesti de familie. Vorbim aici de cel care a devenit, in Romania dar si in lume, epitom al dictatorului comunist absolut, decrepit, irational, orbit de o ideologie absurda si responsabil pentru distrugerea vietilor a nenumarati oameni. Nu este nimic de aparat la imaginea lui Ceausescu, pentru ca acesta a gresit absolut fata de aceasta tara si i-a ratacit calea.
Valentin Ceausescu trebuie sa inteleaga ca a fost simpatizat sau nu a stirnit aversiune in deceniile din urma tocmai pentru ca a respectat regula discretiei. In ultima vreme a incalcat aceasta regula si nu trebuie sa isi faca iluzii ca va fi primit cu entuziasm. Vrea, nu vrea, este purtatorul unui nume care a lasat pete urite in istoria acestei tari, iar din momentul in care iese din postura de persoana privata pentru a calca neglijent peste memoria sensibila a acestei societati, atunci are o problema.
Data publicării în Ziarul de Iaşi
Fiul Ceausestilor incalca in ultima vreme regula discretiei, care l-a ajutat sa-si pastreze o imagine publica favorabila.
Nu s-au facut sondaje pe aceasta tema, dar in mod sigur Valentin Ceausescu, unul dintre cei trei copii ai Ceausestilor, a pastrat o imagine incomparabil mai buna decit restul familiei cuplului dictatorial. Aceasta faima, a "fiului cel bun", a fost creata inca din anii '70-'80, in principal ca urmare a faptului ca Valentin s-a tinut departe de scena publica si politica, cu toate aspectele ei sinistre si grotesti, mergind pe o cariera profesionala clasica, de specialist in fizica atomica. Imaginea lui Valentin s-a construit in contrast cu aceea a lui Nicu Ceausescu, beizadeaua care a profitat din plin de pozitia sa privilegiata si pe seama caruia au aparut numeroase legende neguroase, sordide. Izbucnirea conflictului intre Valentin si parintii sai, din cauza casatoriei din 1970 cu Iordana Borila (fiica faimosului Petre Borila, aflat in relatii proaste cu familia Ceausescu), i-a sporit simpatia publica. Zvonistica populara, poate stimulata si de Securitate, a „naturalizat" aceasta discrepanta dintre Valentin si restul familiei, raspindindu-se vestea ca acesta nu ar fi fiul natural al Ceausestilor (ceea ce era o inventie).
Discretia lui Valentin Ceausescu in perioada comunista, desi remarcabila, nu a fost totala. El s-a facut cunoscut ca "protector" al echipei Steaua, intr-o perioada fasta a echipei, culminind cu cucerirea Cupei Campionilor Europeni. Intr-unul din putinele interviuri acordate dupa 1989, Valentin Ceausescu a declarat ca nu intervenea pentru a favoriza Steaua, dar admite ca "protectoratul" sau avea efecte implicite, din cauza servilismului unora din lumea fotbalului. Fiul presedintelui comunist nu putea sa nu stie ca a ajuns in acea pozitie tocmai pentru ca era fiul presedintelui, la fel cum constientiza fara doar si poate ca suscita servilismul oamenilor din acelasi motiv. De altfel, la acea vreme, toate echipele importante de fotbal aveau astfel de protectori, ca simptom al clientelismului si coruptiei care faceau ravagii in tot regimul comunist.Un episod nefericit a fost desemnarea lui Valentin Ceausescu la congresul al XIV-lea - congresul decrepitudinii regimului - ca membru supleant al CC al PCR. Nu se stie daca aceasta cooptare a fost facuta cu acordul sau - ceea ce este foarte posibil, dar cert este ca nu a protestat public. Cu atit mai greu de inteles este cu cit Valentin sustine astazi ca le-ar fi spus parintilor sai in 1989 ca lucrurile trebuie sa se schimbe.
Dupa 1989, fiul cel mic al Ceausestilor si-a pastrat imaginea buna pentru ca a respectat regula discretiei. Iarasi nu stim cit a fost aceasta atitudine expresia unei vocatii a modestiei si cit calcul si precautie.
In ultima vreme, insa, Valentin Ceausescu produce stiri din ce in ce mai des. De citiva ani auzim de eforturile din instanta ale fiului prezidential de a recupera cit se poate din averea sa si a familiei. In timpul revolutiei din 1989, Valentin Ceausescu a fost arestat, impreuna cu ceilalti doi frati, si a ramas in inchisoare noua luni, acuzat fiind de diferite lucruri, printre care genocid si subminarea economiei nationale. In 1996, copiii prezidentiali au fost scosi de sub acuzare (Nicu Ceausescu a murit chiar in acel an), iar ulterior Valentin Ceausescu a primit mai multe decizii favorabile ale justitiei pentru restituirea averii confiscate dupa 1989. Se apreciaza ca pina in prezent au fost recuperate circa 60% din bunurile apartinind copiilor Ceausestilor. Valentin Ceausescu are dreptate sa se plinga in justitie ca a fost tinta unor masuri ilegale dupa 1989 - arestarea, confiscarea averii, fabricarea unor dosare penale bazate pe exagerari etc. El poate astfel sa obtina dreptatea in justitie, sansa pe care nu au avut-o inainte de 1989 multe din victimele regimului comunist. Despre averea Ceausestilor discutia ramine insa deschisa, tinind cont ca regimul politic dintre 1965 si 1989 este descris, in literatura de specialitate, ca fiind bazat pe un patrimonialism accentuat. Or, intr-un regim patrimonialist, seful ajunge sa fie perceput si sa actioneze ca stapin al tuturor bunurilor si oamenilor, capatind drepturi de proprietate nejustificate. Asadar, trebuie stabilit atent, de catre juristi in colaborare cu istoricii, care a fost sursa si temeiul fiecarui bun detinut.
Un alt val de stiri a fost legat de cererea, facuta impreuna cu Zoe Ceausescu, decedata intre timp, de deshumare a parintilor sai, plecata de la suspiciunea, vinturata in anumite cercuri senzationaliste, ca mormintul real al acestora nu s-ar afla in Cimitirul Ghencea. Angajarea in aceasta poveste este jenanta.
Recent, Valentin Ceausescu a declarat pentru "Irish Times" ca revolutia din 1989 a fost "a mess". Subiectul s-a inflamat in Romania pentru ca propozitia a fost tradusa exagerat si a reiesit ca Valentin Ceausescu ar fi declarat ca revolutia „a fost o mizerie". De fapt, fiul lui Nicolae Ceausescu se referea la starea de haos din 1989, de care au profitat unii pentru a pune mina pe bani si resurse. Aceasta interpretare este impartasita de multi, la fel ca si catalogarea pe care Valentin Ceausescu o face procesului parintilor sai, drept "o rusine" si "un lucru murdar". In lumea academica se admite astazi ca revolutia a fost deturnata de fosti responsabili comunisti convertiti neverosimil la democratie si ca procesul Ceausestilor s-a desfasurat dupa o logica de show-trial. Dar pentru ca analiza sa fie precisa si pentru ca Valentin Ceausescu sa fie corect fata de opinia publica, trebuia spus si ca revolutia din 1989 a fost provocata si justificata de regimul politic bazat pe teroare, ideologie aberanta, minciuna, lipsa de drepturi si de bunuri, patronat de Nicolae si Elena Ceausescu. Oricum, Valentin Ceausescu nu pare sa aiba lecturile si perspectiva intelectuala care sa ii permita sa faca o analiza corecta, asa ca ar fi mai bine sa taca, din respect pentru victimele comunismului si revolutiei.
Ultima stire fierbinte este legata de intentia lui Valentin Ceausescu de a cere in instanta interzicerea unei piese de teatru cu titlul "Ultimele ore ale lui Ceausescu". Asta le intrece pe toate. Fiul dictatorului invoca faptul ca detine drepturile peste marca inregistrata "Ceausescu" si ca imaginea lui Nicolae Ceausescu este murdarita in piesa cu pricina. Nu stim daca meteahna cu interzicerea vine din vremurile de dinainte. Sa zicem ca Valentin Ceausescu - fiul poate fi inteles pina la un punct in demersul de a-i apara imaginea tatalui. Dar acest caz depaseste cu mult datele unei simple povesti de familie. Vorbim aici de cel care a devenit, in Romania dar si in lume, epitom al dictatorului comunist absolut, decrepit, irational, orbit de o ideologie absurda si responsabil pentru distrugerea vietilor a nenumarati oameni. Nu este nimic de aparat la imaginea lui Ceausescu, pentru ca acesta a gresit absolut fata de aceasta tara si i-a ratacit calea.
Valentin Ceausescu trebuie sa inteleaga ca a fost simpatizat sau nu a stirnit aversiune in deceniile din urma tocmai pentru ca a respectat regula discretiei. In ultima vreme a incalcat aceasta regula si nu trebuie sa isi faca iluzii ca va fi primit cu entuziasm. Vrea, nu vrea, este purtatorul unui nume care a lasat pete urite in istoria acestei tari, iar din momentul in care iese din postura de persoana privata pentru a calca neglijent peste memoria sensibila a acestei societati, atunci are o problema.
Comentarii