CLOSER TO THE MOON
Am fost să văd Closer to the moon. Mi-a plăcut
(cu excepția comentariului de la începutul filmului, inexact, și a
altor câtorva erori factuale), mai ales că Nae Caranfil are curajul să
avanseze o explicație pentru bizara poveste a "jefuitorilor"
Băncii Naționale din 1959, oameni bine integrați până la un moment dat
în regimul comunist, evrei cu trecut ilegalist, care teoretic nu ar fi
avut nici un motiv să se angajeze în aventura unui jaf armat de tip
Dillinger. Explicația fusese formulată ca ipoteză și în două documentare
despre povestea din 1959: Marele jaf comunist, al lui Alexandru
Solomon, și Charging the Rhino, de Simcha Jacobovici. Caranfil merge pe
ideea că jaful a fost acțiunea unor dezîncântați ai regimului, încă
animați de ethosul riscului deprins în ilegalitate și de fervoarea boemă
a interbelicului, care aleg o formulă frapantă de frondă în care partea
cea mai spectaculoasă este role-playing-ul - adică asumarea subtilă a
diferite roluri (sociale, politice, inspirate de filme etc) și
contrazicerea altor așteptări de rol. Frondele fără role-playing nu pot
fi înțelese. Nu spun mai multe ca să nu stric plăcerea vizionării
filmului.
Comentarii