COMUNICAT DE PRESĂ

Dorim să atragem din nou atenţia opiniei publice asupra situaţiei de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, unde continuă blocajul intervenit acum un an şi trei luni, ca urmare a comportamentului discreţionar al directorului Alexandru Zub. Nici una dintre problemele care au stat la baza conflictului apărut între o parte dintre cercetătorii Institutului şi conducere nu a fost rezolvată. Singurul pas înainte a fost recunoaşterea de către Biroul Prezidiului Academiei Române a Consiliului Ştiinţific ales pe 27 martie 2007, dar măsura a fost denaturată printr-o inginerie administrativă a Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, unde preşedinte este tot domnul Alexandru Zub, prin care în Consiliu au fost numiţi – prin încălcarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a institutelor din subordinea Academiei – patru membri externi noi, pentru a asigura o majoritate confortabilă conducerii Institutului în acest for decizional. Tot în scopul consolidării poziţiei directorului Alexandru Zub, a fost înfiinţat un post de director adjunct, care, conform reglementărilor Academiei, nu îşi găseşte justificarea în actuala formulă de funcţionare a Institutului nostru.

Directorul Alexandru Zub nu a rezolvat nici una din problemele semnalate, fiind mai mult preocupat să pună la cale pedepsirea protestatarilor. Institutul funcţionează în continuare fără o strategie ştiinţifică, nu are legături temeinice cu instituţii de profil din ţară şi străinătate, departamentele de cercetare sunt dezorganizate şi nu au şefi desemnaţi legal, revistele Institutului stau sub semnul incertitudinii, evaluarea personalului se face superficial şi fără obiectivitate, promovările depind într-o mai mare măsură de decizii administrative şi de capriciile conducerii decât de criteriile de performanţă, pensionabilii iau în continuare salariu fără să fi primit avizul de continuare a activităţii cerut de lege de la Consiliul Ştiinţific, Fundaţia Academică „A. D. Xenopol”, afiliată Institutului, riscă să fie desfiinţată etc.

Toate aceste motive ne determină încă o dată să cerem demisia domnului Alexandru Zub din funcţia de director al Institutului de Istorie. Reamintim că o solicitare similară am făcut şi în decembrie 2007, când, printr-o scrisoare deschisă, am enumerat motivele pentru care domnul Alexandru Zub nu merită a mai fi directorul Institutului: comportamentul agresiv şi calomnios la adresa cercetătorilor, perpetuarea stării de ilegalitate şi ignorarea normelor care reglementează activitatea de cercetare, neîndeplinirea obligaţiilor manageriale şi ştiinţifice asociate funcţiei de director al Institutului.

În nenumărate intervenţii de presă, domnul Alexandru Zub şi apropiaţii săi au sugerat că revolta din Institut s-ar datora faptului că tinerii nu fac faţă exigenţelor Academiei. De curând, evaluarea activităţii individuale pe anul 2007 a arătat că lucrurile stau cu totul altfel. Fişele de evaluare dovesc fără putinţă de tăgadă că tineri cu grade inferioare şi prost plătite au reuşit punctaje de 2-3 ori mai mari decât unii cercetători cu grade superioare, remuneraţi cu salarii de vis! Această realitate nu determină însă o politică de personal adecvată lipsei de bani de care se plânge Academia. Dimpotrivă, cercetători septuagenari deja prelungiţi în activitate de 4-5 ani vor fi menţinuţi mai departe în virtutea solidarităţii de generaţie. Nu se dă aşadar nici o şansă celor care prin realizările de până acum ar merita promovaţi cu 1-2 gradaţii. S-a ajuns astfel ca tineri cercetători cu titlul de doctor să câştige doar 1.000-1.300 lei, în timp ce colegii pensionabili au retribuţii de şase-şapte mii de lei pe lună.

Solicităm Academiei să nu mai ignore această situaţie scandaloasă şi adopte măsurile necesare pentru eradicarea anomaliilor mai sus prezentate.