Modelul politic oriental

Autor: Adrian CIOFLANCA

Data publicarii in Ziarul de Iasi: 06/09/2008

In discursul liberalilor a aparut o tema noua: critica modelului politic oriental, despotic. Referinta este la Basescu si sugereaza o asemanare cu Putin. Cit temei este in aceasta retorica?

In discursul recent care a stirnit atita vilva, de la Scoala de Vara a TNL, premierul Calin Popescu Tariceanu a atins mai multe teme care merita atentie. Liderul PNL, pledind pentru "o dezbatere profunda si serioasa, imediat dupa alegeri, despre modelul politic spre care ne indreptam", a spus, printre altele, ca trebuie sa se stabileasca o optiune clara intre modelul autentic european si modelul oriental "cu un lider atotputernic si discretionar, unde derapajele se inlantuiesc unul dupa altul si se ajunge cit mai rapid la regimul de dictatura personala". Tariceanu nu a precizat care este modelul european "autentic" si nici spre ce tip de regim politic se indreapta preferinta sa. Dar din ce a sugerat si din ce stim din trecut, este clar ca ar tinde spre o republica parlamentara, iar marea sa problema este institutia prezidentiala care, crede el, nu se integreaza in arhitectura constitutionala actuala si prezinta pericolele unui derapaj.

Pentru cine nu este familiarizat cu acest tip de discurs, trebuie precizat ca este rezultatul tipic al consultantei politice si, daca intuiesc corect, chiar al consultantei occidentale de care, se vorbeste in presa, ar beneficia Tariceanu. Intuitia pleaca de la tematica discursului, care resuscita teme tari din cultura politica europeana, cu precadere in cea occidentala. Este vorba despre denuntarea "modelului oriental" de conducere politica, a despotismului, o tema formulata de Aristotel, consolidata in Roma antica, apoi in Evul Mediu crestin, dar mai ales incepind cu secolul XVIII, dupa Montesquieu. Din secolul XVIII, spune nimerit un istoric, un spectru a bintuit Europa, acela al despotismului. In timpul iluminismului, Imperiul Otoman a intrupat cel mai frecvent acest pericol, pentru ca in secolul XIX Rusia sa devina simbolul puterii despotice, nelimitate, arbitrare. Sistemul politic din Rusia, si mai apoi din Uniunea Sovietica, a continuat sa reprezinte, si in secolul XX, in mediile occidentale o forma de "despotism oriental" sau, in termeni mai noi, de "autocratie". Nu intimplator, John McCain, candidatul republican la presedintia Statelor Unite, a descris recent Rusia lui Putin si Medvedev ca fiind o "autocratie".

Recentele evenimente din Caucaz care au pus in scena o Rusie nedemocratica, cinica, violenta, au resuscitat, fara indoiala, acest tip de lectura. De acest prilej au profitat si consilierii lui Tariceanu care l-au indemnat sa sugereze o comparatie intre Putin si Basescu si sa semnaleze un pericol. Este real acest pericol?

Sa o luam tot cu istoria. Critica despotismului oriental a avut ecouri serioase si in cultura politica romaneasca. In secolul XIX, s-au forjat discursuri incisive indreptate impotriva fanariotismului, a Imperiului Otoman si a Rusiei. Antirusismul a ramas o constanta si in secolul XX, desi - sau tocmai pentru ca - am experimentat pentru aproape jumatate de secol o prietenie mai mult fortata cu imperiul de la Rasarit.

Prin urmare, exista sanse mari ca tipul de discurs de felul celui practicat de Tariceanu sa prinda. Dar exista intr-adevar pericolul imediat al instaurarii in Romania a unui model politic nedemocratic? Aici raspund fara ezitare: nu. Poate deveni Basescu un Putin? Iarasi, nu.

Aparent, nu avem multe motive de optimism. Cine poate uita ca am iesit nu demult dintr-o forma extrema de totalitarism, denumita de unii oameni de stiinta "sultanism" sau "patrimonialism extrem"? Dictatura ceausista a fost o teribila cadere in istorie, inimaginabila parca intr-o tara unde critica despotismului a jucat un rol atit de important in discursul politic modern. Apoi, sondajele de dupa 1989 pina la cele mai recente arata ca autoritarismul se bucura inca de adepti numerosi, inclusiv intre tineri. Atunci?

Exista riscuri, intr-adevar, dar este nevoie de o criza serioasa pentru ca situatia democratiei romanesti, acum destul de stabila, sa se schimbe. In Romania s-au construit institutii importante care vegheaza cu succese notabile la echilibrul democratic, si acesta este un mare cistig. Apoi, prin aderarea la UE, tara noastra a intrat intr-un aranjament democratic unde nu prea are libertate pentru derapaje.

Am sustinut de mai multe ori ca presedintele Traian Basescu este sedus de tentantia prezidentialista. Dar acest lucru nu este, in sine, ceva rau. Prezidentialismul prezinta pericole de derapaj, dar la fel cum prezinta si partitocratia, pe care le-am semnalat la fel de des. Prezidentialismul isi are si el locul in "modelul european autentic", despre care vorbea Tariceanu, pentru simplul motiv ca modelul european este un model democratic, nu o preferinta pentru un anumit tip de regim politic, anume cel parlamentar. Aici se vede clar fortarea retorica a realitatii. Nu doar ca exista o tara europeana importanta, Franta, cu un prezidentialism puternic, dar exista si multe alte democratii europene unde, de fapt, premierii guverneaza practic prezidentialist, avind puteri constitutionale extinse. Apoi, nu prea exista un model politic european, ci exista mai degraba un model occidental, iar SUA, cu tot cu prezidentialismul sau, face parte din acesta.

Are Romania nevoie de o schimbare de regim politic? Ma indoiesc. Asa cum am mai afirmat aici, Romania are mai degraba nevoie de un reglaj fin pe tipul de regim politic existent, pentru care a adunat cit de cit experienta democratica. Ma indoiesc de eficienta unei alternative mitologizate, fie aceasta parlamentarista sau prezidentialista, macar pentru faptul ca vor mai dura alte doua decenii pina ii vom descoperi blocajele, defectele, neajunsurile. Toate regimurile politice democratice au probleme in sine, teoretic, si din acest motiv fiecare democratie cauta adaptari institutionale in functie de propria experienta istorica. Asta trebuie sa faca si Romania, nu sa stearga cu buretele tot ce a fost pina acum si sa experimenteze ceva complet nou.

Echilibrul pe care si-l doreste Tariceanu (care, de fapt, se realizeaza si prin actuala Constitutie) si eficienta pe care si-o doreste Basescu se pot obtine prin reglaje la actualul aranjament constitutional. Ar fi mai sanatos pentru democratie sa gindim gradual, nu revolutionar, refondator.