duminică, 17 mai 2009

Doua comunicari in SUA


Pe timpul sederii in SUA, am avut angajate doua comunicari stiintifice, pe care le-am sustinut deja, si probabil va mai exista una, despre care voi vorbi la timpul potrivit.

Prima comunicarea am tinut-o pe 25 aprilie la Columbia University (New York) in cadrul celei de-a 14-a Conventii Anuale Mondiale organizate de The Association for the Study of Nationalities. Este a treia oara cand particip la aceasta conferinta, una dintre cele mai importante din lume pe teme legate de studiul nationalismului. Panel-ul din acest an s-a intitulat Romania from Parochial Nationalism to National Parochialization. Discutiile au fost moderate de Felicia Waldman si l-au avut pe Michael Shafir ca discussant. Au mai prezentat comunicari in cadrul panel-ului Mihai Chioveanu (despre purificarea etnica si politica deportarilor in timpul regimului Ion Antonescu) si Klaus-Jurgen Hermanik (despre etno-politica in Transilvania).

In imagine, Michael Shafir, Irina Livezeanu, Mihai Chioveanu

Comunicarea mea a valorificat un studiu mai vechi, pentru a-i da o circulatie internationala, despre separatismul moldovean de la mijlocul secolului XIX: Political Debates before the Union of the Romanian Principalities (1859): Between Nationalism and Parochialism. Prezentarea a fost apreciata de Michael Shafir si bine primita de cei prezenti, printre care s-a numarat si Irina Livezeanu, cunoscuta profesoara americana, autoarea unei carti esentiale despre politicile culturale in Romania interbelica.

A doua comunicare am tinut-o la Muzeul Holocaustului din Washington, pe 13 mai, in cadrul angajamentului pe care il am ca bursier al Centrului de Studii Avansate. Titlul prezentarii a fost "Categories of Perpetrators in the Iasi Pogrom". Discutia a fost moderata excelent de Radu Ioanid si a fost onorata de prezenta mai multor nume importante, intre care amintesc pe Antony Polonsky, profesor la Brandeis University (un exemplu de eruditie si generozitate de la care am invatat deja foarte multe pe parcursul sederii in Washington), Martin Dean (cercetator prolific al USHMM, cu o ultima carte despre jefuirea evreilor in timpul Holocaustului) sau Vladimir Tismaneanu (pe care nu trebuie sa il mai prezint, dar despre care trebuie sa spun ca a fost prezent consistent in biografia mea intelectuala, alaturi de Alina Mungiu-Pippidi, Michael Shafir, Radu Ioanid, Sorin Antohi, Mihai-Razvan Ungureanu, Leon Volovici si altii, prieteni din Iasi si de aiurea).

Despre comunicare spun aici doar cateva lucruri, urmand sa-mi public ipotezele si demonstratiile in forma elaborata intr-o lucrare academica extinsa. Am schitat un model explicativ al pogromului de la Iasi sensibil diferit de cel oferit de A. Karetki, M. Covaci, (in Zile insangerate) pe de o parte, si de Jean Ancel (Preludiu la asasinat), pe de alta. Am pornit de la premiza ca un pogrom nu este nici organizat in totalitate, cum cred autorii mentionati, nici pe de-a intregul spontan. Este o combinatie de organizare si spontaneitate cu efecte explozive.


Intre factorii cauzali pe care i-am inclus in modelul explicativ se numara: 1. Cadrul politic, legislativ, cultural si social profund antisemit, care a creat conditiile de posibilitate pentru izbucnirea pogromului; 2. Cultura politica a regimului Antonescu marcata de proiectul purificarii etnice, de antisemitism, radicalism autoritar si militarist si vederi antidemocratice (si aici m-am oprit pe larg asupra stilului sau de conducere si a procesului decizional dinaintea si din timpul pogromului); 3. Cultura institutionala care a favorizat coruptia cu efecte antisemite, banalizarea comportamentului abuziv si violent, dezumanizarea evreilor si exploatarea vulnerabilitatii lor institutionalizate (teoria pe care am sustinuta fiind ca razboiul si dicatura fascista au provocat radicalizarea unor atitudini si practici institutionale si sociale deja existente);


4. Impactul razboiului asupra atmosferei generale (care a creat senzatia ca a venit vremea rezolvarii asa-numitei "probleme evreiesti", a profilat perspectiva "razbunarii" pentru umilinta abandonarii haotice a Basarabiei exact cu un an in urma, a amestecat intr-o formula toxica optimismul victoriei, care bantuia armata romana in prima faza a operatiunii Barbarossa, si frustrarea provocata de inaintarea inceata a frontului, a contribuit la crearea panicii si a paranoiei antisemite de la sfarsitul lui iunie 1941 si, nu in ultimul rand, a permis utilizarea starii de razboi pentru a "rationaliza" masuri antisemite ca masuri de securitate cu caracter militar); 5. Producerea unui proces de radicalizare si potentare reciproca pe trei paliere - intre autoritati si populatia civila, intre autoritati si militantii de extrema dreapta, in fine, intre soldatii romani si cei germani. 6. Suprapunerea centrilor decizionali, fapt care a dus la confuzie, la paralizie sau, in cele mai multe cazuri, la competitie intre detinatorii de putere dicizionala; 7. Crearea unei atmosfere de Saturnalie, in care violenta antisemita a devenit legitima si totul parea permis.

Mai mule detalii altadata.


Niciun comentariu: