joi, 23 iulie 2009

ESTE UNIFORMA WEHRMACHTULUI SIMBOL NAZIST?


Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 23 iulie 2009

Un prieten spunea ca modul cel mai potrivit de a trata intimplarea in care primarul Constantei Radu Mazare a aparut imbracat in uniforma de nazist ar fi printr-o formula de adresare consacrata demult de Ion Iliescu intr-o discutie cu un jurnalist. Probabil acesta este nivelul la care poate fi analizat gestul de o idiotenie incredibila al primarului PSD. Atita doar ca Ion Iliescu si colegii sai de partid nu au inspiratia sa foloseasca formula atunci cind trebuie. Desigur, dincolo de nervozitatea noastra, mai potrivit ar fi raspunsul calm si ferm al legii care pedepseste exhibarea simbolurilor fasciste. Dar, nu-i asa, ne-am invatat de mult in Romania sa nu asteptam nimic de la cei care ar trebui sa aplice legea.

Am urmarit cite ceva din dezbaterile din presa si de pe televiziuni legate de cazul Mazare, nu vreau sa repet ce s-a spus. Ating aici doar un subiect care a stirnit dispute: in ce masura uniforma armatei germane regulate din timpul razboiului este un simbol nazist.

Problema asocierii dintre regimul nazist si Wehrmacht si implicarea armatei germane regulate in atrocitati in timpul celui de-al doilea razboi mondial constituie subiecte de dezbatere dintre cele mai delicate din sfera publica postbelica. Totul a pornit de la un tabu.

Procesul de la Nurnberg, desi a vorbit despre complicitatea Wehrmachtului cu regimul nazist, s-a focalizat asupra institutiilor naziste declarate in actele procesului drept "criminale": Gestapo, SS impreuna cu SD si aparatul de conducere al partidului nazist. Nazismul aparea in aceasta descriere ca produsul unui tiran nebun si al unei minoritati fanatice, dar neprezentative. Astfel, procesul a avut un efect direct disculpant asupra societatii germane, a unor institutii care, in fapt, participasera si ele la atrocitati (in special Wehrmachtul si Politia) si a unor categorii de faptasi (functionari civili, colaboratori locali etc).

Doua sint motivele principale pentru aceasta orientare. In primul rind, imediat dupa razboi lipseau informatiile precise si documentele privind autorii atrocitatilor. Crimele impotriva civililor erau atribuite mecanic unor figuri patibulare desemnate generalizant ca "nazisti", "SS-isti" etc. Pe frontul de vest au fost respectate, in general, legile razboiului "civilizat" si pentru aliatii occidentali a fost greu de inteles ca armata regulata germana ar fi fost implicata in atrocitati si abuzuri in alta parte. Al doilea motiv tinea de interesul politic al aliatilor vestici. Reconfigurarea aliantelor postbelice si dorinta de a coopta Germania pe frontul antisovietic al razboiului rece a facut ca politicile retributive sa treaca pe planul doi. Se stie, armata regulata este un epitom al natiunii si, in conditiile in care aproape 20 de milioane de germani trecusera prin Wehrmacht in timpul nazismului, includerea armatei germane intre institutiile declarate "criminale" ar fi echivalat, pentru gindirea politica precauta a vremii, cu un blam colectiv. Adica s-ar fi repetat "greseala" de dupa primul razboi mondial, cind, s-a spus, frustrarea produsa de declararea Germaniei ca stat vinovat pentru "Marele razboi" a contribuit la ascensiunea nazismului si la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.

Anii ''50 si '60 au consolidat - prin pozitia guvernului vest-german, prin scrierilor veteranilor de razboi si prin produse ale culturii populare - mitul Wehrmachtului "bun", descris ca institutie apolitica si corp profesional neimplicat in atrocitati, nelipsind nici accentele eroizante.

Lucrurile au inceput sa se schimbe pe masura ce documentele confiscate de aliati au fost restituite Germaniei Federale si a sporit vointa politica si academica de a discuta implicarea Wehrmachtului si a altor institutii in crimele impotriva populatiei civile pe frontul de est. Pina atunci, istoricii privisera razboiul impotriva Uniunii Sovietice doar din prisma istoriei militare, concentrindu-se asupra deciziilor, strategiilor si bataliilor. Cu timpul, incepind de la sfirsitul anilor '60, au aparut alte abordari care observau asocierea la crime in masa a armatei regulate germane. De prima importanta in acest sens sint lucrarile semnate de istoricul Omer Bartov, care, printre altele, observa ca armata, departe de a fi o institutie apolitica, a fost profund asociata nazismului (in special dupa schimbarile din 1938), expusa indoctrinarii politice si a contribuit decisiv la implementarea politicilor radicale.

Pe masura ce informatia istorica s-a acumulat, istoricii au realizat ca operatiunea Barbarossa a deschis calea spre un nou tip de razboi, "razboiul de anihilare", pregatit ideologic prin declararea "evreilor" si "slavilor" ca specii ale subumanitatii si prin asocierea propagandistica a evreilor cu comunismul. Discursul nazist rationaliza "razboiul total", cu finalitate rasiala, legitimind astfel uciderea nu doar a soldatilor inamici, ci si a civililor (in special, a activistilor comunisti), a femeilor, copiilor si batrinilor. Un decret special scotea actiunile Wehrmachtului impotriva civililor de sub jurisdictia curtilor militare si recomanda represalii impotriva unor intregi comunitati in cazul in care se inregistrau actiuni antigermane. Vinatoarea de comisari sovietici si de partizani a deschis calea unor ingrozitoare masacre in masa (cele mai cunoscute fiind cele din Bielorusia si Ucraina). Dispretul fata de slavi a facut ca tratamentul rezervat prizonierilor de razboi sa nu respecte conventiile internationale, astfel incit peste 3 milioane de prizonieri de razboi, adica aproape 60% dintre cei luati in captivitate de armata nazista, sa piara pina la sfirsitul razboiului, ucisi sau lasati sa moara.

Antisemitismul imbracat tot sub forma rationalitatii militare a legitimat actiunile vaste impotriva evreilor. Ideea initiala era ca populatia evreiasca sa fie ucisa de Einsatzgruppen, unitatile mobile criminale de trista faima. Cum a devenit clar destul de repede ca unitatile Einsatzgruppen nu fac fata, Wehrmachtul a fost angajat in aceasta actiune genocidara. Crimele impotriva evreilor au fost fie ordonate, fie spontane, cu motivatii dintre cele mai diverse. Din studiile facute, a reiesit ca motivatia ofiterilor si soldatilor in virsta era legata cu precadere de memoria primului razboi mondial, de mitul antisemit al "pumnalului in spate" si de o inradacinata spaima/aversiune provocata de comunism, in timp ce militarii mai tineri erau motivati mai ales de antisemitismul rasist nazist. "Barbarizarea razboiului" (dupa expresia lui Bartov), dezumanizarea, privatiunile cotidiene, entuziasmul victoriei sau frustrarea infringerii, expunerea continua la bombardamentul ideologic, rutinizarea violentei, conformismul criminal si altele au contribuit la transformarea soldatilor si ofiterilor din oameni obisnuiti, care poate purtau in portofel fotografia fiului sau nepotului, in ucigasi de civili, de oameni fara aparare.

Aceasta realitate tulburatoare a fost si este inca greu de acceptat in Germania. Intre istorici exista deja consens asupra faptului ca armata regulata a fost implicata in atrocitati, dar publicul este inca refractar si se repliaza pe vechile clisee confortante. O expozitie deschisa in 1995, care prezenta publicului larg crimele Wehrmachtului de pe frontul de est, a fost primita cu extraordinara ostilitate. Reactia este pina la un punct de inteles, pentru ca este vorba despre multi dintre parintii, bunicii si strabunicii germanilor de astazi.

Atrocitati de felul celor comise in Uniunea Sovietica au fost repetate de catre Wehrmacht in Serbia, Grecia sau Italia. Evreii din Romania au cunoscut si ei barbaria militara nazista, pogromul de la Iasi fiind cel mai bun exemplu, aici soldatii germani si romani din armatele regulate gasindu-se umar la umar in vinatoarea de evrei. In Romania, dezbaterea dureroasa asupra responsabilitatii bunicilor nostri inca nu a avut loc.

Asadar, pe scurt: da, uniforma Wehrmachtului este simbol nazist si este privita ca atare peste tot in lume, pentru ca, asa cum am vazut, a existat o asociere intru ideologie si crima dintre armata regulata germana si regimul nazist.

3 comentarii:

Radu Humor spunea...

Curioasa aceasta aplecare oarecum impudica si partizana asupra unor crime comise , sa nu uitam, in timpul unui razboi si trecerea sub tacere vinovata a crimelor comise pe timp de pace ! in Romania sub atenta supraveghere a celor pe care, cu buna dreptate , ii aveti in vedere atunci cand se vorbeste despre ororile celui de-akl 2-lea razboi mondial.
Pana nu se clarifica si aceste orori , cu vinovatii respectivi, mi se pare indecenta condamnarea doar a unei parti din conflict.

Radu Humor spunea...

Va temeti si de umbra voastra, d-apoi de grozaviile pe care le-ati facut ?!

iulian codescu spunea...

Categoric uniforma de ofiter Wehrmacht este simbol nazist. Fortele armate germane intre 1935 si 1945 s-au numit Wehrmacht. Dupa victoria aliatilor nu a mai existat Werhmacht, abia in 1955 fortele armate al Germaniei de Vest fiind reinfiintate sub denumirea de Bundeswehr, cu alt tip de uniforme. In perioade 1935 - 1945 a fost regim nazist in Germania, asa ca orice institutie a acelui regim, orie simbol, inclusiv uniforma fortelor militare ce-l slujeau, sunt un insemn nazist. Mazare este cel putin ignorant in modul cum se apara ca la acea parad de moda (?!) nu ar fi imbracat uniforma nazista ci uniforma a armatei germane de ofiter Wehrmacht.