INTELECTUALUL SI APARATCIKUL

Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 15 ianuarie 2010

In partide, oamenii de aparat nu au gasit o modalitate adecvata de acomodare cu intelectualii. Iar semnele divortului dintre politica si exercitiul intelectual, cultivat si moral, se vad din plin.

In PDL se prefigureaza un conflict, sau, ca sa nu dramatizam, o disputa serioasa intre intelectualii din partid si oamenii de aparat, inaintea Congresului din acest an. Europarlamentarul Cristian Preda si deputatul Sever Voinescu au iesit cu declaratii publice in care criticau mersul lucrurilor din partid, stirnind astfel oarece iritari, altfel bine disimulate, membrilor conducerii - Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Cezar Preda etc.

Preda a fost mai incisiv, Voinescu mai temperat, dar substanta observatiilor a fost cam aceeasi. Punctul de plecare l-a constituit desemnarea lui Honorius Prigoana drept candidat PDL pentru Colegiul 1 din Bucuresti. Cristian Preda a vazut in aceasta decizie „semnul unei tendinte clare de oligarhizare a PDL". In mai multe interventii publice, pe blogul personal si in declaratii date presei, europarlamentarul PDL a anuntat ca nu aproba ascensiunile politice, de tipul Prigoana jr. sau Elena Udrea, bazate pe afaceri si faima mondena. Politica, a spus Preda, nu trebuie facuta de oameni de afaceri, care urmaresc interese private, ci de politicieni care urmaresc interese publice. Europarlamentarul a mai vorbit de pericolul osificarii partidului si al pierderii contactului cu societatea, solicitind o reforma interna care sa vizeze renuntarea la criteriile clientelare de recrutare politica, sporirea libertatii de exprimare in partid si clarificarea doctrinara. Sever Voinescu, desi nu este de acord cu opinia lui Preda privind tendintele oligarhice din PDL, a spus practic acelasi lucru cu alte cuvinte: "Sint citiva ayatolaci si restul, figuratie. (...) Deciziile importante se iau in cerc strimt, fara consultare si se transmit fara explicatii". Concluzia deputatului este ca PDL, care pare din afara un partid inchis, are o problema de gestiune a resurselor umane, avind nevoie de o strategie coerenta de atragere si utilizare a competentelor. Cei doi au precizat ca aceste probleme nu sint doar problemele PDL-ului si ca alte partide stau inca si mai rau.

Sever Voinescu si Cristian Preda

La toate acestea, liderii PDL au reactionat condescendent, invitindu-i pe intelectualii rebeli sa-si spuna parerea in interiorul partidului.

Disputele dintre intelectuali si oamenii de aparat sint vechi, clasice, in partide, mai ales in cele de dreapta. Intre cele doua parti nu s-au gasit pina acum modalitati de acomodare prea bune. Intr-un fel, despartirea aceasta reproduce distinctia medievala dintre "oratores" si "laboratores", cu o serie de prejudecati asociate: intelectualii sint "teoreticienii", "moralistii naivi", "cei care dau din gura", care nu participa la sedinte si la viata de zi cu zi a partidului, care nu se pricep sa faca bani si sa mobilizeze oameni, in timp ce politicienii sadea sint empiristii, cei "cu experienta practica", oamenii dintr-o bucata care pun osul la treaba, fac sedinte, fac teren, vorbesc cu omul de rind, scot bani din afacerile proprii sau ale altora. Se intelege usor ca acestea sint, in mare, prejudecatile oamenilor de aparat fata de membrii de partid intelectuali si ele cam fac legea in perceptia generala. Intelectualii din politica sint deseori ironizati exact cu formulele pomenite. Mai ales ca, in partide, din disputele dintre empiristi si teoreticieni, primii au iesit invingatori mai mereu.

Ca exista divergente in partide pe aceste coordonate este, intr-un fel, o veste proasta. In politica este nevoie si de teorie si de practica si ar fi trebuit ca si intelectualul si aparatcikul sa fie capabili de amindoua, astfel incit, dincolo de o fireasca repartizare a rolurilor, sa nu mai putem vorbi de "parti" in disputa. Este nevoie si de munca rutiniera, de contact cu oamenii, de bani si actiune, de negocieri si compromisuri, dar si de reflectie, discurs, doctrina, competenta, perspectiva, morala. Din ce s-a vazut pina acum, intelectualii au facut fata mai bine exigentelor din prima categorie, decit s-au descurcat practicienii pe terenul reflectiei cultivate. Si, cu toate acestea, intelectualii au ramas subiect de ironie, in timp ce oamenii de aparat au continuat sa faca legea.

Politica romaneasca sufera din cauza empirismului nauc, a inculturii si ignorantei arogante, a clientelismului si practicilor corupte, a informalismului in dispretul regulilor, din pricina compromisurilor fara constringere morala, a ciocoismului politicienilor de tipul nouveau riche si, ca un corolar, din cauza asimilarii precare a principiilor democratice. Toate acestea sint semnele divortului dintre politica si exercitiul intelectual si etic. Nu este lipsit de importanta ca cei mai multi dintre politicienii de la virf nu stiu istoria partidului sau doctrinei din care fac parte, nu sint familiarizati cu politicile publice pe zona lor de activitate din tari cu situatie comparabila cu a Romaniei, nu vorbesc limbi straine, nu fac diferenta intre Michael Foucault si Pendulul lui Foucault. Astfel, ei decid pentru romani fara sa aiba o harta intelectuala si morala care sa ii ghideze.

Cristian Preda si Sever Voinescu vorbesc despre probleme cunoscute ale partidelor din Romania, noutatea remarcabila fiind ca au curajul sa spuna aceste lucruri din interiorul unui partid. De obicei, intelectualii intrati in politica ori nu se adapteaza si se intorc de unde au venit, ori se adapteaza prea bine si isi pierd simtul critic, lasindu-se purtati de regulile jocului in varianta lor denaturata de „practica" fara orizont si fara morala. Preda si Voinescu par decisi sa reziste, urmind menirea intelectualului. V. Havel spunea in 1986 ca „intelectualul trebuie sa deranjeze in mod constant, sa ofere marturie despre mizeria lumii, sa fie provocator fiind independent, sa se revolte impotriva oricarei presiuni si manipulari deschise sau ascunse, sa fie circotasul sef al sistemului, al puterii si incantatiilor sale, sa vegheze contra mitomaniei".