vineri, 2 decembrie 2011

IN MEMORIAM LEON VOLOVICI (1938-2011)

Am primit cu amărăciune vestea că Leon Volovici a încetat din viață. Ne-am revăzut acum trei săptămâni la Tel Aviv și Ierusalim, într-o conferință ICR și într-o dezbatere al cărei organizator a fost (vezi mai jos pe blog). L-am îmbrățișat cu afecțiune pentru că, într-un fel, simțeam că s-ar putea să fie ultima dată când îl văd pe prietenul Leon, cel care, aș îndrăzni să spun, mi-a fost și mentor de la distanță. Leon era slăbit la conferințele de acum trei săptămâni, dar  a prezentat o comunicare după toate regulile artei și s-a implicat activ în dezbateri. Până la urmă, nenorocirea a venit șocant de repede.

Știam de câțiva ani că este bolnav, mi-a dat vestea cea neagră la scurt timp după ce a dispărut - la fel de repede, înainte de vreme - istoricul Jean Ancel, de care m-am putut apropia tot prin intermediul lui Leon. Am primit mesaje de la amândoi în perioadele grele, din care se resimtea o tristețe adâncă și demnă. Li s-au tăiat aripile când mai aveau încă multe de dat. 

Reproduc mai jos un text scris în 2007 despre Leon, în care spun mai multe despre ce ne-a legat și ce am prețuit la el. Textul a fost prilejuit de lansarea unei cărți, De la Iasi la Ierusalim si inapoi, care este un fel de testament. De asemenea, și câteva fotografii din arhiva personala...

Fie-i amintirea binecuvântată!

  Leon Volovici, acum trei săptămâni, la Tel Aviv, ținând o comunicare despre Jean Ancel
 Fotografii din 2007, de la lansarea cărții De la Iași la Ierusalim și înapoi
Leon Volovici, în 2004, la Ierusalim, în timpul ședinței Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România
OMUL DECENT

Autor: Adrian Cioflâncă
Data publicarii în Ziarul de Iași: 22/11/2007

Leon Volovici, istoricul literar iesean emigrat in Israel in 1984, s-a intors in orasul natal pentru a lansa ultima sa carte, De la Iasi la Ierusalim si inapoi, editata de Ideea Europeana. Volumul contine un dialog cu filosoful clujean Sandu Frunza si alte articole din presa culturala, in care rememorarea autobiografica se constituie in pretext pentru reflectii pe tema istoriei evreilor din Romania si a derapajelor ideologice prin care a trecut prima sa patrie in secolul trecut.

Citind cartea, am constatat, stingherit, ca detin o buna parte din ea in format audio inca din 2004. Atunci am facut cu Leon Volovici o lunga inregistrare, la Ierusalim, pentru un interviu care ar fi trebuit sa apara in "Ziarul de Iasi". Povestea autobiografica din carte urmeaza aceeasi linie narativa si puncteaza aceleasi momente biografice importante ca si relatarea de pe reportofon. Din pacate, m-am luat cu altele si nu am mai apucat sa prelucrez transcrierea pentru a o publica. Regret, fireste, ca s-a intimplat asa, insa, pe de alta parte, vazind acum cartea, gasesc mult mai nimerita formula elaborata si nuantata in care a aparut, in care Sandu Frunza a fost un excelent partener de dialog.

L-am cunoscut personal pe Leon Volovici pe timpul functionarii Comisiei Wiesel. Desigur, pina atunci devenisem "prieten", alaturi de alti colegi de la Facultatea de Istorie, cu cartile domniei sale, cea despre Aparitia scriitorului in cultura romana (1976, reeditata in 2004) sau cea privind Ideologia nationalista si problema evreiasca in Romania anilor '30 (1995). In plus, Dictionarul literaturii romane de la origini pina la 1900 (1979), la care a contribuit substantial alaturi de colegii de la Institutul de lingvistica, istorie literara si folclor din Iasi, a fost si a ramas un instrument de lucru fundamental.

De la prima intilnire, s-a legat imediat o prietenie care a debutat natural si cu totul onorant pentru mine, in care domnia sa avea totul de dat, iar eu, destul de putin. I-am putut admira atunci, in timpul extrem de tensionatelor discutii din timpul elaborarii Raportului Final al Comisiei Wiesel, echilibrul, linistea, eleganta, pe scurt intelepciunea - care transpare si din cartea discutata aici. Asa a ramas Leon Volovici in mintea mea pina astazi, ca un intelept, la care am simtit nevoia deseori sa apelez - in lungi discutii pe skype (si, credeti-ma, nu e putin lucru sa poti vorbi cu un intelept pe skype) - pentru a-mi tempera incrincenarile si a-mi disipa naucelile.

Am cautat in De la Iasi la Ierusalim si inapoi - semn al deformarii profesionale - indeosebi urmele lasate in biografia autorului de cele trei traume istorice pe care le-a traversat, Holocaustul, razboiul si comunismul in varianta romaneasca. Nici nu sint greu de gasit, pentru ca, in fapt, nenorocirile pomenite i-au jalonat viata - fara a-l afecta direct, brutal adica -  revenind repetat, obsesiv, fantomatic.

Exista numeroase scene memorabile in carte: momentul cind micul Leon se sperie, in plin razboi, de linistea nefireasca intervenita dintr-o data, undeva in 1944; scena in care soldatii sovietici "eliberatori" intrati in casa parintilor, de care naivul copil s-a simtit fascinat pentru o clipa, s-au transformat la betie in bestii; instaurarea tacerii si tabu-ului in familie, pe timpul comunismului, in jurul persoanei fratelui sau, emigrat devreme in Israel; scena bar-mitzva-ului clandestin din Bivolari, sat in care Leon Volovici a predat o vreme limba romana; stupefactiile provocate de prieteni si colegi, altfel afini, inteligenti si cultivati, tentanti brusc, irational, de rudimente antisemite; experienta initiatica de la sanatoriu cu acel legionar agresiv si mizantrop care il alege pe Leon drept confident, fara sa stie ca este evreu; drama parintilor care se tem de prietenia fiului lor cu "jidanul" si sfirsesc prin a fi mai apropiati de acesta din urma decit de fiul lor, care, protejat cindva parinteste sa nu fie pervertit de un evreu, a ales singur sa se lase pervertit de comunism, ajungind latrau de serviciu al regimului; povestea trista a celuilalt destin deturnat surprinsa in carte, a unui elev stralucitor de la Bivolari, care ajunge securist de prim rang in echipa din preajma lui Ceausescu, apoi, dupa 1989, functionar de rang inalt intr-un minister; scenele halucinante de la cozile din timpul comunismului, care reflectau degradarea vietii in anii '70 si '80; evocarea coruptiei ambientale din timpul ceausismului; scena impresionanta cu batrinul bintuit la Ierusalim de trauma pogromului de la Iasi etc.

Leon Volovici citeaza o formula formidabila a lui Culianu - "In Romania n-am aflat nimic despre Romania" - care isi regaseste o parafrazare implicita in text, ceva de felul "In Iasi nu afli mare lucru despre Iasi". Intorcindu-se la Iasi cu specializare in istoria evreilor, Holocaust si antisemitism, dobindita la Yad Vashem si Universitatea Ebraica din Ierusalim, Leon Volovici a putut constata ca prea putin din orasul de azi mai aminteste de Iasul evreiesc de altadata si ca nu prea exista locuri ale memoriei, semnalate ca atare, care sa evoce tragedia evreilor din timpul pogromului. Aceasta este o tristete pe care o impartasesc inainte de orice. Am spus de atitea ori ca "memoria" vizibila pe care o transmite Iasul despre propriul trecut este simplificata si expurgata de elementele inconfortabile.

Cartea contine inregistrarea unui proces de trezire, de constientizare graduala a dimensiunii nefaste a ideologiei fasciste si comuniste, intr-un interesant joc al identitatilor. Trezirea timpurie i-a permis lui Leon Volovici sa ramina in rindul oamenilor "decenti". Autorul spune acest lucru cu o doza de auto-ironie, eu o spun cu toata seriozitatea. Privind inapoi de la distanta, simt ca, in cazul in care forma cu totul onorabila de a rezista presiunilor ideologiei, observabila in biografia lui Leon Volovici, ar fi gasit mai multe ilustrari, in special in lumea intelectuala, am fi trait, poate, intr-o tara mai buna.

PS
Leon Volovici (1938 - 2011)

A absolvit Liceul Național din Iași, iar în 1962 Facultatea de Litere a Universității “Al. I. Cuza”, specialitatea Limba și literatură română. Din 1962, timp de doi ani, a fost profesor de română în comuna Bivolari, Iași, județul Iași.

A debutat la revista Iașul literar în 1964. Între 1964-1984 a fost cercetator la secția de istorie literară a Institutului de filologie ‘Alexandru Philippide’ din Iași. În 1975 și-a susținut doctoratul în filologie română la Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iași; volumul Apariția scriitorului în cultura româneasca (1976), reia cu unele modificări lucrarea sa de doctorat
Scriitorul. Este co-autor al Dicționarului literaturii române de la origini pîna la 1900, apărut în 1979 la Editura Academiei. A editat si prefațat opera lui Dimitrie Teleor, în 1981. Dupa plecarea din România, a fost, in perioada 1984-1989, cercetător la institutul Yad Vashem pentru studierea Holocaustului. Din 1989 era cercetător principal și conferențiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Institutul de Iudaism Contemporan și la Centrul Internațional pentru Studierea Antisemitismului.

Editor al secțiunilor dedicate istoriei evreilor din România în The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe (2 volume apărute la Yale University Press in 2008), lucrare deja de referință în domeniu. A publicat studii (în română, ebraică, engleză și franceză) privitoare la istoria vieții intelectuale evreiești din România, evoluția antisemitismului din România și în țările est-europene, interferențe culturale și literare româno-evreiești, eseuri despre scriitori români. Pe aceleași teme a participat la conferințe internaționale în Israel, România, etc.

2 comentarii:

Contemporanul Ideea Europeana spunea...

In memoriam Leon Volovici http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1541

Contemporanul Ideea Europeana spunea...

http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=1541