Geoana, Iliescu si Giddens
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 15 noiembrie 2007
Mircea Geoana l-a invitat in Romania pe Anthony Giddens, ideologul reformarii social-democratiei europene, pentru a-l contrapune lui Iliescu. Giddens s-a adresat critic amindurora.
Sa facem prezentarea oaspetelui, pentru cei ce nu cunosc personajul. Sociologul britanic Anthony Giddens este principalul ideolog al reformarii social-democratiei europene incepind cu sfirsitul anilor '90 si al reorientarii acesteia, cu succes electoral imediat, spre asa-numita "a treia cale". Giddens a fost cunoscut indeobste drept guru ideologic al lui Tony Blair in efortul acestuia de a fonda "noul laburism", care este la putere in Marea Britanie in a treia legislatura consecutiva, intii prin Blair, in calitate de premier, acum prin Gordon Brown. Giddens i-a influentat in egala masura pe alti lideri de prim rang ai social-democratiei occidentale: Bill Clinton, Gerhard Schroeder, Romano Prodi. La faima sa a contribuit si ascensiunea electorala spectaculoasa a mai multor partide social-democrate din Europa, care au reusit, dupa mai multi ani de confuzie, sa depaseasca criza de identitate si orientare cauzata de esecul comunismului din Europa de Est in 1989 si de dificultatile tot mai mari ridicate de statul-bunastarii asa cum s-a constituit el in Occident in primele decenii postbelice.
Cartile importante ale lui Giddens sint traduse in limba romana, asa incit cine doreste sa se familiarizeze cu gindirea britanicului poate merge usor direct la sursa. Aici este suficient sa punctam citeva idei forta din "A treia cale". Giddens a cautat sa formuleze ideologic o solutie de mijloc intre "radicalismul" neo-liberal al anilor '80 si etatismul traditional al social-democratiei postbelice. Spre deosebire de socialismul clasic, a carui moarte o proclama, Giddens nu vede alternativa la capitalism, atita doar ca acesta trebuie regularizat si orientat prin guvernare.
Neo-liberalismul este acuzat ca nu-si asuma consecintele politice si economice ale pietei libere, iar social-democratia este criticata pentru ca nu incearca sa foloseasca deplin avantajele acesteia. Spre deosebire de social-democratia care a stat in spatele statului-bunastarii, Giddens nu crede ca o crestere a cheltuielilor publice cu destinatie sociala va conduce automat la reducerea inegalitatii socio-economice. A treia cale ramine atasata idealurilor stingii de justitie sociala, dar in locul unui sistem "welfare" pasiv, care isi propune sa remedieze ex-post inegalitatile produse de piata si care provoaca, in fapt, dependenta fata de stat, demotivare in fata muncii, de-responsabilizare si abandon al virtutilor publice, Giddens propune un sistem pro-activ de prevenire a saraciei, marginalizarii si excluderii sociale. In acceptia sa, egalitatea inseamna includere, iar inegalitatea, excludere.
Sociologul britanic nu crede ca rolul statului a devenit irelevant, misiunea principala a acestuia fiind tocmai de a crea oportunitati si mecanisme care sa sporeasca responsabilitatea individuala. Statul ar mai avea rolul: sa furnizeze o diversitate de bunuri publice, incluzind forme de solidaritate, bunastare si securitate colectiva; sa creeze si protejeze sfera publica pentru a permite dezbaterea si acomodarea viziunilor divergente; sa stimuleze pacea sociala prin controlarea judicioasa a mijloacelor violentei legitime; sa regularizeze piata in interes public si sa stimuleze competitia; sa contribuie la calificarea cetatenilor in functie de necesitatile momentului; mai mult, sa aiba un rol civilizator prin raspindirea si influentarea normelor general impartasite. Pe baza acestor raspunsuri, crede Giddens, stinga se poate adresa fara complexe unor teme frecventate in special de dreapta: identitate, comunitate, securitate, globalizare etc.
Perspectiva lui Giddens a fost criticata deseori pentru ca incearca sa impace idealist viziuni divergente, intr-un soi de ecumenism ideologic, eclectic si neverosimil. Propunerile sale au fost aplicate partial, in diferite doze, in functie de situatie, de tara si de partidul de stinga care le-a preluat. Cert este insa ca impulsul novator dat de aceasta viziune alternativa a ajutat majoritatea partidelor social-democrate europene sa se reformeze.Cu acest mesaj reformist a venit Anthony Giddens la Bucuresti, la invitatia Partidului Social Democrat. Britanicul a declarat intr-un interviu, pentru a fi auzit de cei din PSD: "Ne aflam in prezenta unei cu totul alte lumi, iar mesajul meu catre partidele de stinga este: «Inovati, inovati, inovati! Reformati-va, reformati-va, reformati-va». Daca ramineti legati de modul traditional in care faceti lucrurile, atunci nu veti avea nici justitie sociala, nici performanta economica, indiferent de ce stat vorbim".
Aparent, Giddens i s-a adresat lui Mircea Geoana si l-a vizat pe Ion Iliescu. In fapt, britanicul a insistat ca are in vedere nu atit o schimbare de generatii, cit una a perspectivelor, valorilor si metodelor. Din acest unghi, mesajul sau a vizat intregul PSD, care refuza inca sa treaca printr-o reforma radicala pentru a se desprinde inechivoc de trecutul comunist, de practicile corupte si de paternalismul etatist care i-a dominat ideologia dupa 1989. Viziunea asupra protectiei sociale mostenita din epoca Iliescu si practicata voios de "reformistul" Mircea Geoana pleaca de la ideea impartirii iresponsabile in stinga si dreapta a unor "pomeni" de la buget.
Conceptia PSD asupra rolului statului este mai aproape de secretomania, autoritarismul si conservatorismul mostenite din practicile statului comunist. Pentru multi membri PSD, piata libera si globalizarea sint inca niste sperietori. Ei sint inca sedusi de interventionism in varianta brutala, autarhism si protectionism. Si aceasta pentru ca multi dintre cei care ar trebui sa provoace schimbarea in PSD au fost actori importanti inainte de 1989 si au ramas pe pozitii fara sa fie nevoiti sa-si puna intrebari existentiale. Previzibilul esec electoral al PSD va forta partidul sa-si puna astfel de intrebari.
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 15 noiembrie 2007
Mircea Geoana l-a invitat in Romania pe Anthony Giddens, ideologul reformarii social-democratiei europene, pentru a-l contrapune lui Iliescu. Giddens s-a adresat critic amindurora.
Sa facem prezentarea oaspetelui, pentru cei ce nu cunosc personajul. Sociologul britanic Anthony Giddens este principalul ideolog al reformarii social-democratiei europene incepind cu sfirsitul anilor '90 si al reorientarii acesteia, cu succes electoral imediat, spre asa-numita "a treia cale". Giddens a fost cunoscut indeobste drept guru ideologic al lui Tony Blair in efortul acestuia de a fonda "noul laburism", care este la putere in Marea Britanie in a treia legislatura consecutiva, intii prin Blair, in calitate de premier, acum prin Gordon Brown. Giddens i-a influentat in egala masura pe alti lideri de prim rang ai social-democratiei occidentale: Bill Clinton, Gerhard Schroeder, Romano Prodi. La faima sa a contribuit si ascensiunea electorala spectaculoasa a mai multor partide social-democrate din Europa, care au reusit, dupa mai multi ani de confuzie, sa depaseasca criza de identitate si orientare cauzata de esecul comunismului din Europa de Est in 1989 si de dificultatile tot mai mari ridicate de statul-bunastarii asa cum s-a constituit el in Occident in primele decenii postbelice.
Cartile importante ale lui Giddens sint traduse in limba romana, asa incit cine doreste sa se familiarizeze cu gindirea britanicului poate merge usor direct la sursa. Aici este suficient sa punctam citeva idei forta din "A treia cale". Giddens a cautat sa formuleze ideologic o solutie de mijloc intre "radicalismul" neo-liberal al anilor '80 si etatismul traditional al social-democratiei postbelice. Spre deosebire de socialismul clasic, a carui moarte o proclama, Giddens nu vede alternativa la capitalism, atita doar ca acesta trebuie regularizat si orientat prin guvernare.
Neo-liberalismul este acuzat ca nu-si asuma consecintele politice si economice ale pietei libere, iar social-democratia este criticata pentru ca nu incearca sa foloseasca deplin avantajele acesteia. Spre deosebire de social-democratia care a stat in spatele statului-bunastarii, Giddens nu crede ca o crestere a cheltuielilor publice cu destinatie sociala va conduce automat la reducerea inegalitatii socio-economice. A treia cale ramine atasata idealurilor stingii de justitie sociala, dar in locul unui sistem "welfare" pasiv, care isi propune sa remedieze ex-post inegalitatile produse de piata si care provoaca, in fapt, dependenta fata de stat, demotivare in fata muncii, de-responsabilizare si abandon al virtutilor publice, Giddens propune un sistem pro-activ de prevenire a saraciei, marginalizarii si excluderii sociale. In acceptia sa, egalitatea inseamna includere, iar inegalitatea, excludere.
Sociologul britanic nu crede ca rolul statului a devenit irelevant, misiunea principala a acestuia fiind tocmai de a crea oportunitati si mecanisme care sa sporeasca responsabilitatea individuala. Statul ar mai avea rolul: sa furnizeze o diversitate de bunuri publice, incluzind forme de solidaritate, bunastare si securitate colectiva; sa creeze si protejeze sfera publica pentru a permite dezbaterea si acomodarea viziunilor divergente; sa stimuleze pacea sociala prin controlarea judicioasa a mijloacelor violentei legitime; sa regularizeze piata in interes public si sa stimuleze competitia; sa contribuie la calificarea cetatenilor in functie de necesitatile momentului; mai mult, sa aiba un rol civilizator prin raspindirea si influentarea normelor general impartasite. Pe baza acestor raspunsuri, crede Giddens, stinga se poate adresa fara complexe unor teme frecventate in special de dreapta: identitate, comunitate, securitate, globalizare etc.
Perspectiva lui Giddens a fost criticata deseori pentru ca incearca sa impace idealist viziuni divergente, intr-un soi de ecumenism ideologic, eclectic si neverosimil. Propunerile sale au fost aplicate partial, in diferite doze, in functie de situatie, de tara si de partidul de stinga care le-a preluat. Cert este insa ca impulsul novator dat de aceasta viziune alternativa a ajutat majoritatea partidelor social-democrate europene sa se reformeze.Cu acest mesaj reformist a venit Anthony Giddens la Bucuresti, la invitatia Partidului Social Democrat. Britanicul a declarat intr-un interviu, pentru a fi auzit de cei din PSD: "Ne aflam in prezenta unei cu totul alte lumi, iar mesajul meu catre partidele de stinga este: «Inovati, inovati, inovati! Reformati-va, reformati-va, reformati-va». Daca ramineti legati de modul traditional in care faceti lucrurile, atunci nu veti avea nici justitie sociala, nici performanta economica, indiferent de ce stat vorbim".
Aparent, Giddens i s-a adresat lui Mircea Geoana si l-a vizat pe Ion Iliescu. In fapt, britanicul a insistat ca are in vedere nu atit o schimbare de generatii, cit una a perspectivelor, valorilor si metodelor. Din acest unghi, mesajul sau a vizat intregul PSD, care refuza inca sa treaca printr-o reforma radicala pentru a se desprinde inechivoc de trecutul comunist, de practicile corupte si de paternalismul etatist care i-a dominat ideologia dupa 1989. Viziunea asupra protectiei sociale mostenita din epoca Iliescu si practicata voios de "reformistul" Mircea Geoana pleaca de la ideea impartirii iresponsabile in stinga si dreapta a unor "pomeni" de la buget.
Conceptia PSD asupra rolului statului este mai aproape de secretomania, autoritarismul si conservatorismul mostenite din practicile statului comunist. Pentru multi membri PSD, piata libera si globalizarea sint inca niste sperietori. Ei sint inca sedusi de interventionism in varianta brutala, autarhism si protectionism. Si aceasta pentru ca multi dintre cei care ar trebui sa provoace schimbarea in PSD au fost actori importanti inainte de 1989 si au ramas pe pozitii fara sa fie nevoiti sa-si puna intrebari existentiale. Previzibilul esec electoral al PSD va forta partidul sa-si puna astfel de intrebari.
Comentarii