PNL SI SINDROMUL CETATII ASEDIATE (I) - (II)

Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 10 decembrie 2009

Deocamdata, singura oferta a PNL pentru Romania este discursul auto-victimizant si diabolizarea lui Traian Basescu. Pentru a deveni un partid puternic, PNL are nevoie de mult mai mult.

Sindromul cetatii asediate este consubstantial culturii politice din interiorul Partidului National Liberal a ultimilor ani. Dupa izbucnirea conflictului cu presedintele Traian Basescu si ruperea unei parti din partid in favoarea unui nou proiect politic, liberalii au fost tinuti uniti de ideea ca Basescu incearca distrugerea PNL. Cit fundament exista in aceasta spaima nimeni nu mai stie, pentru ca intre timp s-a transformat in mit nechestionabil si in „idee primita" larg impartasita. Ca Basescu a fost belicos cu PNL si nervos din cauza rezistentei liderilor liberali la citeva din ideile sale este cit se poate de adevarat. Dar si PNL a fost belicos cu Basescu si a preferat sa se alieze cu adversarul traditional al dreptei pentru a se mentine la guvernare si a-si proteja interesele.

Daca punem lucrurile in balanta, motive de suparare exista in ambele tabere. Si totusi, doar in PNL exista aceasta psihoza escatologica. Se prea poate ca mai multi lideri ai PNL sa fi adunat, din experienta politica proprie, file la cazuistica incriminatoare si, ca urmare, se socotesc indreptatiti sa fie sceptici fata de PD-L si Basescu. Si totusi, din afara, nu este foarte clar, dincolo de competitia politica si ideologica dintre PNL si PD-L, care este dosarul complet al acestei teribile suparari si victimizari a liberalilor. S-ar putea ca aceasta mirare exprimata aici sa fie primita cu pufnituri in PNL. Avind avantajul exterioritatii, ii invit insa pe liberali sa reviziteze acest mit al „incompatibilitatii" cu Traian Basescu si sa-l rationalizeze.

Competitia liberalilor cu PD-L este dublata de o aversiune explicita si virulenta fata de Traian Basescu. Originile ei se gasesc in confruntarea dintre Traian Basescu ca sef al statului si Calin Popescu Tariceanu ca premier - confruntare care avea un resort structural (cele doua pozitii in stat tind implacabil spre conflict datorita aranjamentului constitutional si politic de la noi), unul personal (Basescu si Tariceanu exhibind temperamente si stilistici complet diferite) si unul ideologic si sociologic (cele doua parti concurind pe acelasi tip de discurs si pe acelasi electorat). Desigur, motive sa-l antipatizezi pe Basescu se pot gasi la tot pasul, pentru ca presedintele nu este un tip nici conventional, nici comod si nici fara pacate. Dar la fel de multe motive s-ar putea gasi pentru a-l antipatiza, de exemplu, pe Mircea Geoana, care, iata, s-a dovedit un caraghios iresponsabil si i-a tras dupa el in penibil si pe liberali. Si totusi doar Basescu se ridica la rangul de obsesie in PNL. Urmariti la intimplare orice interventie publica a membrilor conducerii PNL, de acum sau de acum doi-trei ani, pentru a vedea frecventa cu care numele lui Basescu apare in explicarea lucrurilor, a tuturor lucrurilor rele din Romania. Mai mult, daca aveti curiozitatea sa faceti un inventar al discursurilor liderilor de provincie sau al pozitiilor exprimate pe bloguri de liberalii din intreaga tara, veti vedea iarasi ca Basescu a fost principala preocupare, obsesie, papusa de infipt bolduri. PNL s-a dezvoltat ca o secta minoritara si mesianica, care a raspuns cu un tribalism intransigent la orice gest, fie el agresiv sau nu, venit din afara. Am multi prieteni liberali cu care aproape ca nu mai pot dialoga rezonabil cind vine vorba de Basescu si PD-L.

Aici vin cu interpretarea personala pe care o dau acestei stari de fapt. As vrea sa scot discutia din registrul etic in care doresc sa o duca liberalii. Pur si simplu nu cred ca exista diferente majore de valoare si calitate intre PNL-ul in frunte cu Crin Antonescu si PD-L-ul reprezentat de Traian Basescu. Ambele partide - ca si PSD - au probleme cu cultura organizationala si fac loc unor practici clientelare, incompetente, nedemocratice, netransparente, chiar si ilegale. La concursul „Care partid este mai mafiotizat?" este concurenta mare, va asigur. Procesul de luarea a deciziilor si de selectie a oamenilor tine cont prea mult, in toate partidele, de bani, de protectori, de retele de interese. Binele public si axiologia doctrinara apar prea rar in discutie. Ca PD-L este un partid oportunist din punct de vedere ideologic pot fi de acord, dar oare ce treaba mai are PNL, ca substanta intelectuala si ideologica sau din punctul de vedere al politicilor pe care le-a patronat, cu spiritul bratienilor sau cu liberalismul european? Pe de alta parte, si in PNL si in PD-L s-au observat progrese, de exemplu, in democratizarea interna (aici sta mai bine PNL) si in cooptarea unor oameni de valoare (aici sta mai bine PD-L).

PNL si sindromul cetatii asediate (II)

Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 11 decembrie 2009

Deocamdata, singura oferta a PNL pentru Romania este discursul auto-victimizant si diabolizarea lui Traian Basescu. Pentru a deveni un partid puternic, PNL are nevoie de mult mai mult.

Exista diferente majore intre Basescu si Antonescu? Se prea poate, dar deocamdata nu putem sti cu certitudine pentru simplul motiv ca Antonescu este un personaj „necercat" (cum spuneau conservatorii secolului 19). El este o promisiune, care a facut o figura destul de buna in alegeri (dar nu spectaculoasa) si care urmeaza sa confirme sau nu. Si nu ii va fi usor, pentru ca va trebui sa treaca proba timpului. Sa nu uitam ca deja i-a dezamagit pe multi prin comportamentul dintre cele doua tururi, cind s-a predat cu arme si bagaje la PSD (determinindu-l pe Tariceanu sa spuna ca PNL s-a comportat ca un catelus), fapt ce contrasteaza pina la ridicol cu imbatosarea pe care o are in continuare fata de Basescu si PD-L. Antonescu este in mod cert mai simpatic decit Basescu, asa cum Tariceanu era mai stilat. Dar calitatea unui lider politic nu este data (doar) de eleganta sa, ci de deciziile pe care le ia in timp, sub presiune. Or, Basescu nu a facut in cei cinci ani de mandat greseli strategice majore, care sa faca rau tarii, dimpotriva. Geoana si Antonescu au pierdut alegerile pentru ca nu au reusit sa ofere garantii ca vor tine cursul sub presiunea extraordinara la care este supusa pozitia prezidentiala dinspre culisele economiei si ale cercurilor de interese.

Revenind la interpretarea pe care o dau motivatiei aversiunii liberale fata de Basescu si PD-L, ar fi doua lucruri de spus. In primul rind, orice putere tinde sa nasca o contra-putere de forta egala. In fata popularitatii extraordinare a lui Traian Basescu si a expansionismului PD-L, PNL s-a definit ca o contra-putere, ca o miscare de rezistenta, frenatoare, in eventualitatea unui abuz de putere prezidential (de fapt, liberalii sint convinsi ca aceste abuzuri chiar au existat). Asadar, PNL-ul din ultimii ani s-a consacrat intr-un rol de opozitie fata de Basescu si din acest motiv este dificil sa se reinventeze acum, cind se pune problema intrarii intr-un parteneriat la guvernare. Oferta lor de colaborare catre PD-L este nu de pe pozitia de partener, ci tot ca instanta ponderatoare. Ramine de vazut daca li se va recunoaste acest drept arogat.

Al doilea lucru este cel mai important pe care doream sa il spun in acest text: anti-basescismul a fost pina in acest moment principala ratiune de a fi a PNL-ului recent si a actualei conduceri liberale. Sa nu uitam, competitia din interiorul PNL a avut la baza opozitia fata de Basescu, prefigurindu-se doua pozitii - anti-basescismul moderat, de acomodare, al gruparii Tariceanu-Olteanu, si anti-basescismul radical, intransigent, al gruparii succesoare Antonescu-Orban-Nicolai. Asadar, anti-basescismul este un discurs constitutiv al PNL-ului recent si, mai nou, un discurs de identificare, o marca a gruparii care conduce acum PNL. Aceasta grupare a avut abilitatea, printr-o manevra clasica, sa imbrace in haina scopului superior - „salvgardarea PNL" - o strategie de promovare si salvgardare proprie. Anti-basescismul este principala „competenta" a lui Antonescu si a celor din jurul sau. Acestia nu-si pot contrazice discursul care i-a ajutat sa reuseasca in politica ultimilor ani, pentru ca ar ramine fara agenda si fara credibilitate, si din acest motiv incearca sa traga partidul dupa ei in mentinerea opozitiei fata de Basescu. Ei spera ca un nou mandat Basescu le va oferi in continuare resurse sa se afirme ca o contra-putere si sa-si mentina pozitia de lideri cu acelasi tip de discurs ca pina acum.

Totusi, datele problemei s-au schimbat. Basescu a fost reales, electoratul conferindu-i o noua legitimitate pe care PNL nu o va putea ignora mult timp fara costuri electorale. In plus, alegerile au trecut si partidele ies dintr-o logica electorala pentru a intra, usor usor, in logica gestiunii puterii - si aici resimt nevoia accesului la resurse si la mecanisme decizionale. Deja se observa in PNL ca aceia care au responsabilitati politice si administrative concrete in aparatul de stat din teritoriu tind sa aiba o alta agenda decit agenda conducerii centrale a PNL (care, inca o data, este dominata de un discurs a carui principala logica este conservarea propriei pozitii in partid). Oricum, PNL, daca doreste sa devina un partid puternic, reprezentativ, nu poate sa ramina un „single issue party", partidul unei singure teme. Pentru o formatiune cu pretentiile PNL, ceea ce ofera ca solutie Romaniei, deocamdata, este dezolant de putin. Discursul auto-victimizant si diabolizarea unui personaj nu tin loc de program pentru Romania.