CONFERINȚĂ IICCMER/NEC - Terry Pinkard: From Hegel to Marx: What went wrong?

Vladimir TISMĂNEANU

Genealogia intelectuală a marxismului reprezintă o componentă fundamentală a studiului totalitarismelor. Prin conferințe, publicații și traduceri, IICCMER pledează pentru această dimensiune a cercetării istoriei comunismului. Trecerea de la ideologie la practică e marcată de parcursuri sinuoase – fascinația pentru explicațiile totalizante și exhaustive ale istoriei fiind un prim simptom al gândirii-hybris, al radicalismului tiranofil si liberticid. Evident, nimeni nu poate spune in chip serios ca din Hegel urmeaza nemediat si fara echivoc doar Karl Marx. Dar la fel, nici un cercetator serios al istoriei ideilor nu poate contesta filiatiunile vizibile si invizibile, marturisite ori secrete, dintre dialectica hegeliana si visul marxist de transcendere a lumii asa cum este ea, cu injustitii, mizerii, suferinte si imperfectiuni, prin apocalipticul “salt in imperiul libertatii”.

Hegel a fost unul dintre acei maestri ai gandirii care au dorit sa stapaneasca spiritul, ne-anticipand ca discipolii lor vor incerca sa domine lumea. In timpul primul razboi mondial, la Geneva si la Zurich, Lenin citea Stiinta logicii. Asa s-au nascut insemnarile sale cunoscute sub numele de Caiete filosofice. Cum arata Kolakowski in minunata sa carte despre marii filosofi, Why Is There Something Rather than Nothing?, Hegel a deschis drumul pentru relativizarea eticii pana la disolutia instrumentala a raportului intim dintre scop si mijloace, o  dezbinare asociata cu sacralizarea unei Istorii care ignora motivatiile morale. “Istoria universala este tribunalul suprem” spunea Hegel, iar bolsevicii au subscris la aceasta indoielnica axioma. Hegel a fost invocat de statismul autoritarist de tip Giovanni Gentile, dar si de dialecticienii negativitatii gen Adorno, Horkheimer si Marcuse.  Acesta din urma a scris o intreaga carte, intitulata Ratiune si revolutie, menita sa demonstreze afinitatile structurale dintre Hegel, Marx si spiritul revolutionar modern. La fel, studiile lui Alexandre Kojève despre dialectica stapan-sclav la Hegel au influentat generatii de intelectuali francezi, de la Georges Bataille, Sartre si Merleau-Ponty la Foucault si Derrida. Oricum am privi lucrurile, teoria politica marxista nu poate fi inteleasa fara a merge la Hegel. Iar comunismul ca religie politica nu poate fi inteles daca nu ne straduim sa intelegem logica interna a marxismului.

De aceea, îmi face o deosebită plăcere să salut – după apariția monumentalei triologii a lui L. Kolakowski despre marxism în limba română (grație eforturilor Editurii Curtea Veche) – o nouă inițiativă: dezbaterea despre sursele hegeliene ale gândirii de stânga.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Colegiul Noua Europă organizează, miercuri 11 mai, ora 17.00, prelegerea From Hegel to Marx: What went wrong?. Lector va fi Terry Pinkard, professor, Philosophy Department, Georgetown University, iar moderator Mihail Neamţu, director stiintific, IICCMER. Evenimentul va avea loc la sediul Colegiului Noua Europa din strada Plantelor, nr. 21, București.

Prof. Pinkard (actualmente cercetător la Wissenschaftskolleg zu Berlin) este autorul unei monumentale biografii intelectuale despre Hegel și autorul unor studii excepționale despre idealismul german și filozofia politică a lui Hegel. La evenimentul găzduit de Colegiul Noua Europă vor participa și tinerii cercetători români Vlad Mureșan și Bogdan Ivașcu. Interesul acordat acestei teme este binevenit în spațiul dezbaterii românești, confiscată prea adesea de diletantism.