MORȚII DE LA PERIPRAVA

-->

Pe fondul discuțiilor despre Ion Ficior, comandantul coloniei de muncă de la Periprava, am aruncat o privire asupra listelor cu oameni care au murit în colonie. Cercetătorii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului au făcut o deplasare în zonă în 2008, reușind să identifice, la primăria comunei C. A. Rosetti, de care aparține Periprava, certificatele de deces („actele de moarte”) a 116 persoane (îi mulțumesc lui Dumitru Lăcătușu pentru că mi le-a pus la dispoziție). Acești 116 sunt cei care au murit oficial în detenție. La Periprava, Ficior a fost comandant adjunct pentru pază și regim în intervalul 1 septembrie 1958 - 1 octombrie 1960 și comandant în perioada 1 octombrie 1960 - 1 septembrie 1963. Dacă ne uităm la cronologia deceselor, se poate observa ușor că numărul morților crește dramatic în perioada în care Ficior a fost în poziții de conducere la Periprava.

Ani	Număr deţinuţi decedaţi
1952	2
1953	3
1957	1
1958	5
1959	28
1960	48
1961	11
1962	8
1963	3
1964	4
1965	1
1967	1
1968	1

Dacă ne uităm la vârstele celor decedați, la un calcul simplu, rezultă că media de vârstă a fost de 50 de ani. Așadar, putem porni de la premiza că multe morți au fost premature, fiind provocate de condițiile de detenție. Cele mai multe victime provin din intervalul de vârstă 50-59 de ani (47,4%), deci oameni încă în putere. Tinerii ocupă o pondere importantă din totalul decedaților: 8,6% erau din intervalul de vârstă 20-29 de ani, 11,2% din intervalul 30-39 de ani.  

Vârstă decedați	Total persoane	Procentaj (%)
< 20 de ani	0	0
20 - 29 ani	10	8,6
30 - 39 ani	13	11,2
40 - 49 ani	18	15,5
50 - 59 ani	55	47,4
60 - 69 ani	18	15,5
70 - 79 ani	2	1,7
>80 de ani	0	0
Total general	116	100

Vârsta medie de deces = 50,2 ani

Structura pe meserii confirmă ce știm din alte studii despre coloniile de muncă: numărul mare al țăranilor internați, inclusiv al victimelor dintre țărani. În colonii de muncă erau internați administrativ, de către o Comisie de la nivelul Ministerului de Interne, fără a fi nevoie de o decizie în justiție, cei care erau percepuți ca aversari ai sistemului comunist. Țăranii care s-au opus colectivizării sau regimului comunist în general (opoziție însemnând în multe cazuri simple comentarii făcute în medii private) erau închiși în colonii de muncă de tipul celei de la Periprava. La Periprava mai erau internați cei care, la finalul detenției într-un penitenciar, nu erau considerați încă „reeducați”. În fine, se adăugau alte categorii de deținuți politici sau de drept comun. Valurile de arestări de după 1956 au sporit substanțial numărul celor reținuți la Periprava.

Meserii	Număr persoane decedate	Procentaj (%)
Agricultori	40	34,48
Plugari	3	2,59
Preot	3	2,59
Funcţionar	4	3,45
Inginer	1	0,86
Contabil	2	1,72
Învăţător	1	0,86
Medic veterinar	1	0,86
Şef gară	1	0,86
Muncitor	2	1,72
Mecanic	1	0,86
Vulcanizator auto	1	0,86
Şofer	2	1,72
Lăcătuş mecanic	2	1,72
Tocilar	1	0,86
Strungar	1	0,86
Rotar	1	0,86
Vânzător	1	0,86
Condamnaţi	4	3,45
Fără meserie	44	37,93
Total	116	100,00

Partea cea mai interesantă și mai importantă pentru anchetarea lui Ficior ține de cauza morții specificată în certificatele de deces. Cele mai multe morți au fost provocate de probleme digestive (enterocolite, ulcere și cancere ale aparatului digestiv) provocate probabil de alimentația precară și de condițiile de igienă deficitare; probleme cardiace, agravate de lipsa tratamentului adecvat în timpul detenției; probleme ale aparatului respirator (pneumonii, TBC etc) provocate de frigul și umezeala din Deltă în anotimpurile reci; în fine, colaps general, provocat de apariția simultană a mai multor afecțiuni în condiții de extenuare, alimentație deficitară, expunere la intemperii și lipsa tratamentului medical. Au existat și morți violente, prin împușcare sau bătaie. Bătaia era ambientală. Martorii, victimele lui Ficior, confirmă că regimul de detenție era infernal. Internații sufereau în cea mai mare parte a timpului de foame. Deși se ocupau, printre altele, cu agricultura, li se interzicea să consume produsele pe care le cultivau sau culegeau. Mulți au fost în situația să mănânce pe ascuns porumb crud direct pe tarla. 

Barăcile nu asigurau o protecție împotriva frigului și căldurii. Aglomerația din barăci și insectele din Deltă favorizau transmiterea bolilor. Asistența medicală era rudimentară. Normele de muncă erau excesive, absurde, istovitoare.