REFERENTUL ABSENT

Autor: Adrian Cioflanca
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 17/09/2009

S-a spus ca filmul Calatoria lui Gruber este despre pogromul de la Iasi, dar tragedia din 1941 este referentul absent, prea vag sugerat in pelicula lui Radu Gabrea.

Am participat vineri, 11 septembrie, la spectacolul de gala de la Iasi al filmului Calatoria lui Gruber, proiectat in prezenta regizorului Radu Gabrea, a protagonistului Florin Piersic jr. si a altor actori. Evenimentul in sine, pigmentat cu prezenta Fanfarei 10 Prajini, fost reusit, iar publicul a primit bine filmul, desi din prezentarea care i se facuse se stia ca este despre un subiect delicat pentru Iasi: pogromul din iunie 1941.

Filmul este subtil, cu elemente bine cintarite, fara stridente majore, articulat si expresiv. Tehnic vorbind, instrumentarul cinematografic utilizat nu este grozav - probabil din motive financiare, dar priceperea regizorala se poate observa cu usurinta. Prestatia actorilor este in multe dintre scene excelenta, cu atit mai mult cu cit se desfasoara, in cea mai mare parte, in germana si italiana.

Tema filmului - ei, aici avem marea problema. Filmul a fost anuntat - in publicitatea care i s-a facut, in prezentarile din ziare, in interviurile date de regizor si actori - ca o ilustrare in termeni artistici a pogromului de la Iasi, pornindu-se de la faimoasele pagini despre masacru din romanul lui Curzio Malaparte, Kaputt. Numai ca cine merge la film sa asiste la cronica impresionanta a unei mari tragedii va vedea ca nu este cazul. Calatoria lui Gruber nu este produs in acelasi registru ca, de exemplu, Katyn, filmul lui Andrzej Wajda despre masacrarea de catre sovietici a elitei militare poloneze in primavara lui 1940. Filmul lui Wajda este monumental, zguduitor, te face sa plingi. La filmul lui Radu Gabrea se ride in primul rind, se ride amar, dar se ride mult. Tema cea mai pregnanta in economia peliculei - si aici scenariul se indeparteaza mult de versiunea lui Malaparte - este critica balcanismului, citit in cheie orientalista (vezi E. Said si M. Todorova) ca expresie a slugarniciei, barbariei, indolentei, prostiei. Militarii romani descrisi in scenariu, prin propriile actiuni sau prin aprecierile etno-psihologice ale personajelor italiene sau germane, sint caragialesti. Vorbind din perspectiva morala, dat fiind contextul in care se manifesta, caraghiosenia lor ar fi trebuit sa fie una sinistra, dar, in film, este mai mult hazlie decit infioratoare. Astfel, Radu Gabrea pune in scena, pe un fundal istoric, cu instrumentele realismului cinematografic, dar si ale comediei usoare, critica moravurilor institutionalizate, des frecventata in filmul romanesc al anilor '90.

Prin urmare, afirm ca filmul are o problema cu economia emotiilor pe care le stirneste. Se ride prea mult pentru o tragedie. Au observat acelasi lucru si supravietuitorii evrei cu care am vorbit dupa film, si cei citiva istorici cu care am schimbat impresii. Tragedia este abia sugerata, insinuata prin detaliu fulgurant, aluziva, vaga. Pogromul este referentul absent. Gradatia este foarte bine creata in film, detaliile pogromului revelindu-se cumulativ, dar lipseste implinirea ei, momentul de apogeu. Scenele de linga „trenul mortii" si de la groapa comuna din Podu Iloaiei nu sint foarte puternice. In Kaputt, Malaparte ofera culminatia prin scena socanta a deschiderii vagoanelor, foarte bine descrisa, desi neverosimil pusa in scenariu (pentru ca ordinul deschiderii este dat de seful garii, or atunci totul era sub administrare militara). Producatorii Calatoriei lui Gruber nu deschid vagoanele, ferindu-si spectatorii de vederea vreunui cadavru, preferind sa se pastreze in registrul aluziv. Aici, cum s-ar spune colocvial, realitatea bate filmul. Oricine citeste marturii despre pogromul de la Iasi simte imediat ca in Iasi s-a petrecut o nenorocire inimaginabila, o explozie de brutalitate antisemita ingrozitoare. Aceasta poveste bruta, violenta, ambarasanta, este estetizata un pic cam mult in acest film.

Pe de alta parte, ca sa facem dreptate, trebuie sa recunoastem filmului meritul de a fi primul produs al culturii de masa, al cinemografiei, care vorbeste despre pogromul de la Iasi. Subiectul a fost pina acum ocultat la nivel public si deseori falsificat academic. In ciuda a numeroase erori factuale, filmul spune lucrurile esentiale despre pogrom: ca responsabilitatea apartine statului roman, adminstratiei militare si civile antonesciene, ca violentele au luat, pe fondul unei psihoze antisemite, forma unui masacru si jaf organizat, ca au murit peste zece mii de evrei etc.

Fiind vorba despre un subiect delicat, precautia producatorilor este de inteles pina la un punct, desi, inca o data, discretia este exagerata, mai ales ca detaliile faptului istoric nu sint si asa prea bine cunoscute marelui public si, prin urmare, limbajul aluziv nu va lucra foarte eficient. Autorii filmului si-au aparat optiunea spunind ca oroarea este mai mare atunci cind este imaginata decit cind este aratata, presupunind ca scenele cu masacre sint deja banalizate de alte filme despre Holocaust sau invocind costuri de productie foarte mari in cazul in care ar fi ales sa expuna detaliile grozaviei. Ramine de discutat asupra fiecareia dintre aceste observatii. Cert este ca in cinematografia romaneasca nu avem inca fresca unei mari tragedii. Iar filmele despre Holocaust invocate sint despre altii, ceea ce convine in Romania pentru ca Holocaustul a parut aici intotdeauna povestea altora - nu o poveste trista si jenanta despre Romania, despre statul roman, despre romani in atitudinea lor fata de evreii de aici.