sâmbătă, 10 octombrie 2009

CANIBALISM IN GRUP


Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 25/09/2009

Criza economica si legea unica a salarizarii au declansat o competitie dura intre diferite corpuri profesionale si aversiunea tuturor acestora fata de lumea politica.

Romania ni se infatiseaza astazi ca o tara constituita in grupuri compacte care se lupta cu guvernul sau se razboiesc intre ele. Au fost doi declansatori importanti pentru aceasta: criza economica si legea unica a salarizarii. Criza a micsorat veniturile, a dat oameni afara, a ingreunat circulatia banilor si a gripat activitatea institutiilor si firmelor - si, astfel, s-au produs solidarizari nesperate pentru a fi aparate mai bine interesele individuale. Dezbaterile din jurul legii salarizarii au asmutit diferite categorii de bugetari impotriva statului sau la razboi fratricid. S-a ajuns sa traim, pentru inceputul lunii octombrie, sub spectrul grevei generale.

Asadar, vremurile pe care le traim ne fac sa asistam la virulente reactii de corp. Aparent, este bine. Intr-o lume atomizata, in care solidaritatea este desueta, in care toti cauta salvari individuale, faptul ca avem dintr-o data coagulari de interese in formule organizate si foarte vocale reprezinta un semn de schimbare. Pina acum, s-au tot auzit lamento-uri despre lipsa solidaritatii la romani. Dintr-o data, oamenii s-au mobilizat in legiuni organizate pe criterii sindicale, profesionale, de virsta si au plecat la lupta. La lupta impotriva guvernantilor sau unele impotriva altora.

Vedem acum de ce guvernele anterioare s-au ferit cu obstinatie de legea unica a salarizarii. Stiau ca se va deschide cutia Pandorei. Dupa dezbaterea publica si negocierile privind legea salarizarii bugetarilor inaintea asumarii raspunderii guvernului, toata lumea a iesit nemultumita. Mai nemultumita decit inainte. Desi guvernantii spun ca nimeni nu pierde in urma legii, vedem ca, de fapt, mai nimeni nu este satisfacut. S-au inregistrat deja proteste spontane sau organizate, pe diferite voci profesionale (cele mai surprinzatoare fiind actiunile greviste ale magistratilor si politIstilor), iar apogeul este asteptat pe 5 octombrie, cind o alianta a bugetarilor, grupind peste zece dintre cele mai importante federatii sindicale, va organiza greva generala. Un milion de persoane, adica profesori, politIsti, asistenti medicali, functionari publici, intentioneaza sa opreasca lucrul pentru a penaliza Executivul.

Ce trebuia sa faca legea unica a salarizarii celor platiti din fonduri publice? Sa reduca discrepantele dintre salariile cele mai mari si cele mai mici din sistemul bugetar, sa diminueze practica acordarii sporurilor exorbitante si sa elimine anomaliile si inechitatile pe baza unei discutii asupra ierarhiilor sociale acceptate in Romania si Europa. Primele doua puncte s-au realizat cu mai putina greutate, desi privilegiatii au ridicat vocea, iar unii s-au plins ca vom avea un sistem bugetar aplatizat, fara stimulente salariale semnificative ale performantei si profesionalizarii. Nebunia a fost declansata de marea miza a legii: stabilirea in termeni salariali a unei ierarhii sociale rationale, socialmente acceptate si urmind modelul european. Toata lumea stia ca exista categorii de bugetari - de exemplu, profesorii, medicii, mai ales la inceput de cariera - care erau platite foarte prost in raport cu statutul lor simbolic in cadrul societatii si in comparatie cu alte categorii de bugetari cu un nivel de pregatire si specializare mai redus.

Prima mare disputa a fost legata de criteriile si modul de stabilire a ierarhiei. In spatiul privat, salariile sint ceva mai usor de repartizat, pentru ca ierarhia se creeaza natural, prin jocul cererii si ofertei, in functie de utilitatea economica in diferite perioade a diferitelor categorii de angajati sau pe baza performantei individuale. In domeniul bugetar, piata actioneaza vag, iar instrumentele pentru rasplatirea performantei individuale au fost deturnate deseori pentru a crea privilegiati si clientele. Prin urmare, s-a simtit nevoia interventiei statului, a politicului, pentru a crea o ierarhie prealabila, teoretica, dar care sa fie cit mai aproape de ierarhia rationala, corecta, dintr-o societate bine asezata.

Inca nu este clar cit de bine a reglementat lucrurile Guvernul prin legea asumata in fata Parlamentului, pentru ca lipsesc analizele competente din presa pe acest subiect, si pentru ca sintem in plin vacarm politic si sindical. Cert este ca toata lumea este nervoasa. Exista doua surse principale de nemultumire: unii sint nervosi ca nu au primit cit li s-a promis initial si cit cred ca merita, altii pentru ca li s-a diminuat statutul cu care s-au invatat decenii la rind. In prima categorie intra in primul profesorii, aflati pe post de Cenusareasa perpetua, dar si medicii si altii. In a doua categorie se gasesc magistratii, politIstii, ceferistii si, oarecum, functionarii publici. Acestora din categoria secunda li se diminueaza importanta sociala cu care fusesera investiti prin supraevaluare in timpul regimului comunist, dar si mai apoi, cind au obtinut salarii, sporuri si privilegii printr-o activitate de lobby foarte intensa pe linga toate guvernarile post-comuniste.

Din aceasta tensiune rezulta doua tipuri - interesante, dar periculoase - de concurenta si conflict: intre corpurile profesionale din cele doua categorii de mai sus, si intre toti bugetarii si corpul politic. Revenind la discutia initiala, este bine, pina la un punct, ca avem o coagulare a intereselor in formule organizate, de corp, pentru ca in Romania exista un deficit de activitate asociativa, dar, din pacate, rezultatul nu este articularea acestora intru binele societatii, asa cum se intimpla in societatile asezate, ci sporirea conflictelor, a dezbinarii si invidiei sociale. Exista pericolul sa asistam la o forma drastica de darwinism al corpurilor profesionale, in care, in goana dupa resurse si o mai buna pozitie in ierarhia sociala, fiecare corp sa incerce sa le canibalizeze pe celelalte. Asadar, sa nu ne amagim cu solidaritatea afisata a bugetarilor. Ei sint minati in protestul lor tocmai de competitia dintre diferite categorii de bugetari. Ii tine in comun doar aversiunea fata lumea politica. Am avertizat altadata ca, din cauza autismului politicienilor, acestia vor fi perceputi public drept o categorie profesionala bugetara ca toate celelalte, angajata in competitia sociala, nu ca una indrituita sa reglementeze peste toti. Atita timp cit lumea politica este perceputa doar ca sursa de privilegii, inzestrata cu putere, dar fara mare utilitate sociala, aceasta va fi angrenata fara voia ei in competitia darwinista de care pomeneam si, mai mult, va atrage aversiunea tuturor celorlalti. Or, un asemenea curent antipolitic nu este de bun augur pentru democratie daca nu ramine in forme constitutionale de manifestare.


Niciun comentariu: