marți, 3 noiembrie 2009

INCALZIREA SI TATONARILE


Autor: Adrian CIOFLANCa
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 29/10/2009

Citeva comentarii despre campania electorala si mesajele de debut ale candidatilor.

Sintem inca la inceput, in faza apatica, anonima si nespectaculoasa a campaniei electorale. Au aparut afisele si banner-ele, echipele candidatilor fac door to door prin cartiere ca sa imparta primul val de materiale, sint difuzate sporadic clipuri, iar candidatii apar pe la diferite televiziuni ca sa tina monologuri ori isi trimit sustinatorii sa se incaiere.

Candidatii se misca deocamdata in registrul clasic, dar obligatoriu al campaniei. Ei „ara" tara in lung si lat pentru a atinge cit mai multe tinte, pentru a fi vazuti in cit mai multe locuri. Folosesc orice prilej pentru a aparea in public, fie interpolind evenimente existente, fie participind la evenimente fabricate de aparatele de partid si de staff-urile proprii. Candidatii sint ca niste roboti calatori si vorbitori. Este multa rutina in ceea ce fac si ceea ce conteaza cel mai mult acum este capacitatea de pozitionare, anduranta le efort si priceperea de a evita gafele.

Armele grele sint pastrate pentru a doua parte a campaniei. Atunci vor fi facute marile declaratii, vor fi lansate promisiunile bomba si vor fi scoase la iveala dosarele cu acuzatii. Deocamdata, versantul negativ al campaniei este acoperit, in general, prin interpusi, cu ajutorul televiziunilor prietene si pe baza unor acuzatii deja cunoscute si resuscitate. Atacurile directe vor aparea in emisiunile de dezbatere cu doi sau mai multi candidati in studiou. Fara doar si poate, pe ultima suta de metri vor aparea si incercarile majore de manipulare cu ajutorul televiziunilor sau fluturasii otraviti si alte forme de campanie negativa neasumate.

Pina una alta, sa vedem cum s-a pozitionat fiecare candidat. Presedintele in exercitiu foloseste, pentru a cita oara?, un retetar neconventional, dar rutinizat de campanie, cu care, este drept, a reusit pina acum de fiecare data. Spre deosebire de Ion Iliescu si mai ales de Emil Constantinescu, Traian Basescu nu a devenit prea oficios, scortos si patruns de propria importanta dupa ce a imbracat haina de presedinte si acest fapt lucreaza acum in folosul sau. Riscind sa fie acuzat in continuare ca nu are un profil „prezidential", Basescu a ramas popular si cu appeal la categorii sociale si profesionale dintre cele mai diverse. Imbracat adesea ne-elegant, cu tricou, blugi si geaca de campanie, cu o gestica laxa insotita de risul colorat, seful statului pare a se simti in largul sau in tot felul de sociabilitati. Mesajul principal este si el unul vechi: singur impotriva tuturor. Militind pentru reformarea clasei politice, Basescu are un taios mesaj anti-politic, indreptat cu precadere impotriva aranjamentului politico-mediatic ce i se opune (cu sloganul bazat pe cominatie „De ce le e frica nu scapa"). Totusi, constient de riscul de a fi prezentat drept turbulent de profesie, Basescu si-a modulat tonul agresiv cu care s-a prezentat la lansarea candidaturii. In discursul sau au ramas, fireste, clientii permanenti Vantu, Voiculescu, Iliescu, Hrebenciuc sau Vanghelie, dar o pondere importanta au si nerealizarile din acest mandat (pentru ca presa i-a cerut insistent un exercitiu de penitenta), precum si cele ce si le propune pentru urmatorul. Basescu are, ca de obicei, un site de campanie bun, bine actualizat, pigmentat cu caricaturi, si un inceput inspirat de gherila online, deocamdata remarcindu-se cu videoclipul viral „Marimea conteaza" pe tema Parlamentului unicameral. Sloganul de campanie - „Basescu pentru Romania" - nu este rau, dar totusi nu spune mai nimic. Materialele de outdoor sufera insa: dupa parerea mea, fotografia de pe afise este nereusita, Traian Basescu parind caraghios, neserios in acel close up care ii scoate in evidenta defectele fizice si afiseaza un zimbet prea sagalnic. Banner-ele sint fara fotografie, dar mai ales spalacite, fara contrast si nu pot fi remarcate.

Campania candidatului PSD pe outdoor este, ca de obicei, masiva si destul de bine realizata. Afisele si banner-ele cu Mircea Geoana sint banale, dar corect concepute tehnic si masiv distribuite. Clipul electoral, singurul disponibil pina acum, este gindit, impresionant, desi are aspect de fabricat, nenatural. Ideea mesajul principal de campanie - sa fie liniste si unitate, nu dezbinare si scandal - este previzibila, dar potrivita, exploatind o vulnerabilitate a mandatului Basescu scoasa in evidenta de presa apropiata de PSD. Pe linga aceasta, Geoana se gaseste la mare concurenta cu Crin Antonescu in a denunta „dictatura Basescu". Aceasta este, mi se pare, o pista totalmente gresita, pentru ca romanii nu au iesit de prea multa vreme dintr-o dictatura reala si pot compara (iar comparatia nu exista) si mai ales pentru ca discursul nu are referent palpabil in realitate. Ca sa nu mai spun, ca specialist in studiul regimurilor nedemocratice, ca utilizarea in acest moment a termenului „dictatura" in cazul Basescu este, din punct de vedere conceptual, o aberatie si, descriptiv, un esec. Revenind la Geoana, problema mare vine din temele secundare ale discursului sau. Acestea sint vadit demagogice, ambalate intr-un limbaj gaunos. Partidul este, in acelasi timp, un avantaj si un dezavantaj pentru Geoana. Masinaria de campanie a PSD este redutabila, masiva si cu mare experienta in alegeri. Aceasta constituie principalul atu pentru intrarea in turul doi. Pe de alta parte, Geoana pare inca prizonierul partidului si al unei conduceri colegiale dominate de baroni, lipsindu-i autoritatea incontestabila de lider puternic.

Nici Crin Antonescu nu transmite autoritate, si aceasta este principala sa problema. Candidatul PNL este, in schimb, afabil, placut si priceput in minuirea vorbelor. Are la dispozitie un partid mai mic decit PSD si PD-L si riscul este sa ramina in afara jocului pe masura ce campania electorala se va polariza intre cele doua mari forte. Bine reprezentat online (pe site-ul propriu - care are totusi probleme pentru ca, de exemplu, manifestul bunului simt este scris albastru pe albastru -, pe http://www.sprijinpentrucrin.ro/, dar si pe http://www.spunesitu.ro/ - la care PDL a raspuns cu http://www.spunesituda.ro/ - sau pe site-urile de socializare), Crin Antonescu are, in schimb, un outdoor indoielnic si mai ales una din cele doua poze principale de campanie gresita, cu o atitudine aroganta. Miscarea cu desemnarea lui Klaus Johannis a fost extrem de inspirata si a cauzat probleme serioase principalilor contracandidati. Dar, mai departe, strategia de campanie a fost mai mereu eronata. Antonescu a vizat mai multe tinte false, precum Lucian Croitoru sau Dinu Patriciu. In plus, directia sa principala este anti-Basescu, tema revenind obsesiv, parind dominanta de discurs. Or, Antonescu ar trebui sa aiba o problema mai ales cu Mircea Geoana pentru a putea intra in turul doi. Aici preferinta personala si politica pentru o alianta post-electorala cu PSD ii joaca feste, el rezumindu-se la a fi un ecou si un ajutor pentru candidatul PSD in campania acestuia anti-Basescu.

La fel cum Antonescu pare, in anumite privinte, o copie a lui Geoana, Oprescu pare o copie a lui Basescu prin discursul anti-sistem. Insa, sa fie clar, oamenii vor alege mereu copia, nu originalul. Lipsit de un aparat de partid, dar si de substanta si inspiratie, Oprescu nu are sanse sa faca vreo isprava in alegeri. Romania nu-i ca Bucurestiul. Este infinit mai complicata, mai diversa si mai inertiala.

Acestea sint datele initiale, care nu ne arata vreun semn ca vom asista la mari surprize. Jocurile nu sint inca facute, dar deocamdata pare sigur ca ne indreptam spre o finala Basescu-Geoana, in care vor conta inspiratia in infruntarile unul la unul si puterea de mobilizare a fiecarei parti.

Un comentariu:

katrina spunea...

Nu mi se pare ca Antonescu ar fi copia lui Geoana. Sunt total diferiti.
Mai degraba Geoana este copia lui Basescu, urmeaza acelasi tipar.
Anul asta mi-am indreptat atentia spre Antonescu pt ca mi se pare ca da dovada de demnitate si stie cum sa se faca placut si sustinut.