PORTRETE DE CANDIDATI

Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 19 noiembrie 2009

Campania electorala scoate in evidenta, dincolo de strategiile echipelor de campanie, trasaturile de personalitate, dorite si nedorite, ale candidatilor.

Campania electorala a adaugat citeva date la portretul candidatilor importanti, pe linga faptul ca a subliniat citeva trasaturi cunoscute deja. Este clar, electoratul voteaza omul macar in aceeasi masura in care voteaza partidul care ii sta in spate, realizarile si, poate, programul si doctrina. Campania electorala pentru prezidentiale prezinta, inainte de orice, personalitati in actiune.

Privind lucrurile din acest unghi, campania electorala a candidatului PSD, Mircea Geoana, a reusit cel mai mic adaos la profilul sau public deja conturat. Echipa de campanie a dorit sa evite greseala din 2004 cind Geoana, candidind la Primaria Capitalei dupa ce fusese ministru de Externe, a incercat sa devina peste noapte cineva cu totul diferit, construindu-si, stingaci si caraghios, o imagine de om din popor, familiarizat cu munca fizica, care poarta in vazul camerelor casca de santierist. Bineinteles, a esuat lamentabil. Acum, Geoana a fost tinut mai aproape de imagine sa reala, staff-ul de campanie incercind doar sa il umanizeze si sa il faca mai popular decit este de fapt. Imaginile electorale, altfel foarte bine realizate tehnic, il prezinta pe Geoana in mijlocul multimilor, pupind copii si batrini, si pozind in posturi hollywoodiene. In rest, campania a insistat pe profilul sau de om de stat, aratindu-l in contact cu diferite personalitati ale politicii internationale sau expunind doct solutii pentru salvarea Romaniei.

Ce nu a reusit campania a fost sa-l scoata pe Geoana din imaginea sa de om politic de salon. Candidatul PSD a ramas omul mediilor controlate, avind de fapt fobie de multime (scaparea cu „nemernicii dracului" fiind ilustrativa) si de toate situatiile in care spontaneitatea ii este pusa la incercare. De aceea a si evitat confruntarile televizate de pina acum. De asemenea, strategia de campanie nu l-a scos din postura de prizonier al PSD si al diferitelor grupari de interese din interiorul partidului.

Prin spontaneitate au avut de cistigat ceilalti doi candidati importanti, Traian Basescu si Crin Antonescu, care detin de la natura aceasta calitate. Lucru care s-a vazut in prima - si deocamdata singura - confruntare televizata. Atunci, candidatul PNL a avut avantajul de a fi surpriza momentului prin replicile bune date candidatului PDL. Crin Antonescu are doua calitati: este un bun vorbitor si are o specializare anti-Basescu, construita in citiva ani. Il cunoaste foarte bine pe adversarul sau si de asta a si stiut sa i se opuna discursiv atit de bine, fata in fata. Problema liberalului este insa ca nu i se cunosc alte competente decit aceea anti-Basescu. Este de 20 de ani in politica si de numele sau nu poate fi legata nici o initiativa publica majora. Prin CV-ul sau politic bate vintul. Acesta este un handicap major. Escapismul de bon viveur si comoditatea parlamentarului PNL sint deja de notorietate. Pentru a deveni presedinte, el trebuia sa demonstreze ca trece dincolo de habitudinile de boem, de conviv afabil, obraznic uneori. I-a lipsit profilul de om de stat identificabil la Geoana, ca si autoritatea inspirata de Basescu.

Cit despre Basescu, el a ramas un politician de confruntare. Lupta ii da tonus si claritate. In a doua parte a mandatului, el parea sa-si fi pierdut busola si harta politica. Nu mai avea o agenda clara pentru tara si nici o strategie modernizatoare de urmat, pierzindu-se in contre sterile si pozitionari abulice. Si-a revenit insa cu ocazia campaniei electorale, cind a venit in fata electoratului cu o agenda prezidentiala, de reforma institutionala, si cu o strategie bine gindita pe etape, care dicteaza mersul lucrurilor pe prima scena politica de citeva saptamini. A devenit intre timp un om de stat, fara a uita insa sa fie popular (cum i s-a intimplat lui Emil Constantinescu). I se reproseaza, asa cum stim, multe lucruri - populismul, caracterul belicos, stilistica neconventionala a comportamentului, promovarea unor personaje indoielnice, probleme cu averea sa si a familiei, incapacitatea de a gestiona sistematic proiecte etc. Pentru toate acestea va plati la un moment dat o factura, daca nu vor fi lamurite rezonabil. Dar, daca ne uitam bine, acestea sint reprosuri care pot fi aduse, cu usoare diferente, si celor care i se opun. In rest, Basescu este urit politic pentru motive nespuse: pentru ca a condamnat comunismul, pentru ca vrea sa micsoreze Parlamentul, pentru ca nu intra in combinatiile dorite de unii cu influenta etc.

Marele atu al lui Basescu este ca pare a fi singurul dintre prezidentiabili care poate tine piept unor jocuri de interese cu mize imense, la nivel politic si economic. A comunicat bine acest lucru si lumea il impartaseste. Aici se gaseste una din explicatiile pentru popularitatea sa inca foarte mare dupa cinci ani de uzura.

Pentru a avea din nou succes, Basescu trebuie sa demonstreze ca devine un politician de gestiune, care este in stare sa duca la capat proiecte. Actiunea sa politica trebuie sa iasa din zodia momentanului, a improvizatiei, a taraboiului, a sincopei, pentru a deveni constanta, sistematica si incununata cu succes. Desi a avut motive temeinice sa intirzie in ceea ce si-a propus, lumea nu mai este dispusa sa il scuze mult timp.