marți, 13 iulie 2010

LAVINIA STAN DESPRE DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE PRIVIND LEGEA LUSTRAŢIEI


I-am solicitat Laviniei Stan, cunoscută specialistă în justiţia de tranziţie, opinia asupra deciziei Curţii Constituţionale prin care Legea lustraţiei a fost declarată neconstituţională. Lavinia Stan este profesoară de ştiinţe politice în Canada şi are tradusă recent în limba română o carte fundamentală despre justiţia de tranziţie din Europa de Est: Lavinia Stan (coord.), Prezentul trecutului recent. Lustraţie şi decomunizare în post-comunism, Bucureşti, Curtea Veche, 2010. Profesoara de origine română este şi membră a Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.



Draga Adrian,

Nu stiu cat de detaliat trebuie sa fie raspunsul meu, insa sunt mai multe argumente care pot fi ridicate. Este adevarat ca legea a fost introdusa la doua decenii dupa caderea comunismului, insa nu este prima lege de acest fel si pe aceasta tema inregistrata la parlament. Din pacate, lipsa de vointa politica si opozitia venita din partea inclusiv a puterii judecatoresti au facut din Romania daca nu o exceptie in spatiul est european, cel putin un caz cat se poate de paradoxal. Atat prin natura regimului comunist (de esenta stalinista pana la final), cat si prin modul de efectuare a schimbarii de regim (revolutie sangeroasa), Romania avea nevoie de decomunizare in ritm sustinut. Nu a fost sa fie asa.

In justitia de tranzitie, Ruti Teitel, Cynthia Horne si James McAdams au spus de mai multe ori ca in unele tari est-europene reforma postcomunista si procesul justitiei de tranzitie au fost deturnate de puterea judecatoreasca, cand de fapt procesul este unul eminamente politic. In Romania, Curtea Constitutionala (CC) a ajuns sa decida chestiuni de esenta pur politica, ce ar trebui sa fie rezolvate de catre partidele din Parlament prin negocieri politice si dezbateri. Insa tot ca o dovada a faptului ca partidele astea una zic si alta fac este si faptul ca decizii cheie privind decomunizarea sunt solutionate nu politic, ci in CC. Asta ar fi un argument. CC da decizii pe probleme pur politice, care in multe alte tari postcomuniste au fost luate de catre clasa politica. Abdicarea clasei politice romanesti in fata unei puteri judecatoresti care-si trage esenta dintr-un sistem de represiune pe care nu l-a repudiat complet este cel putin rusinoasa. Ea ne duce mai aproape de Balcani, decat de Europa Centrala sau Tarile Baltice.

Argumentul ca legea lustratiei restrange in mod neconstitutional dreptul de a fi ales a fost folosit si in alte tari. De pilda, in Ungaria, unde intreg procesul de adoptare a legii lustratiei din 1994 a fost dominat de preocupări privind dreptul la viaţă privată al persoanelor identificate printre cele ce cad sub incidenta legii – insa argumentul a fost respins de o clasa politica poate mai cunoscatoare in ale democratiei decat cea romaneasca. Dreptul persoanelor "publice" este deja limitat de o serie de considerente, nu toate de tip legal. Si in Romania, dreptul acesta este (sau era) limitat, prin insusi faptul ca cetatenii obisnuiti au dreptul de a afla mai mult despre viata privata, afacerile si actiunile (politice si nu numai) ale persoanelor publice (exemplu erau declaratiile de avere si de interese postate pe internet). Acest drept al cetatenilor de a afla informatii despre alesi si dreptul lor de a fi reprezentati de anumiti oameni trebuie sa fie puse in balanta cu dreptul la privacy al persoanelor publice. Pana si intr-o tara est europeana legalista si preocupată de privacy ca Ungaria, balanta s-a inclinat catre cetateni. Asta ar fi un al doilea argument. Din ce vad eu, in ultima vreme este o ofensiva a clasei politice, un efort concertat si transpartinic de a da cetatenilor cat mai putina informatie si de a fi cat mai putin responsabilă (accountable) fata de electorat. Balanta inclina in favoarea lor, desi intr-un stat de drept democratic ar trebui sa incline in favoarea cetateanului.

Decizia CC face referire la o lipsa de eficienta juridica in introducerea acestei legi la 21 de ani de la caderea regimului comunist. Eu zic ca tranzitia Lituaniei si Letoniei (la care s-a aplicat hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului - CEDO) si a Romaniei au fost complet diferite. In tarile Baltice, lustratia a avut o pronuntata componenta etnica (Zdanoka este lidera unui partid politic ce promoveaza drepturile vorbitorilor de limba rusa) ce a lipsit Romaniei. La fel de relativ mi se pare si argumentul ca decembrie 1999 este data limita pana la care lustratia trebuia sa se fi aplicat pentru ca democratia s-ar fi consolidat pana atunci. Nu prea e cazul Romaniei, care se situeaza in urma mediei regionale. Tocmai pentru ca timp de 20 de ani tranzitia Romaniei a stagnat, tara fiind cunoscuta ca si-a perpetuat, nu si-a inlocuit elitele (am asistat la elite reproduction, nu la elite replacement), iar aceste elite parazitează statul fara rusine, legea lustratiei se impune. Din nou, argumentul este politic, nu legal. Probabil din cauza faptului ca sub comunism domnia legii nu a existat, dupa 1989 CC a adoptat pozitii extreme in domeniul legii, pretinzand ca ea da decizii „apolitice”, „strict legale”, cand de fapt mai toate au fost profund politice in esenta lor. Asadar, argumentul legat de procrastinare mi se pare ca nu tine, desi argumentatia impotriva sa ar trebui sa fie mult mai amanuntita decat ce am scris eu acum.

Mi se pare hilar ca CC face referire in decizie la "acte concrete de rasturnare a regimului democratic", cumva sugerand ca acestea nu ar fi existat din partea celor potential lustrabili. Iliescu si toti cei care au organizat si incurajat nu numai mineriada din 1990, ci si celelalte mineriade mi se par a fi cazurile concrete pe care CC le vizeaza aici. Din cate imi aduc aminte din studiul pe local government pe care l-am facut in 1999, domnul Toni Grebla, fost prefect sau presedinte de Consiliu Judetean prin Oltenia pe undeva, a fost mare stab local comunist. Grebla se numara printre semnatarii sesizarii catre Curtea Constitutionala. Ma intreb si eu daca nu a avut un rol - el si alti mici stabi comunisti - in revolutie, impotriva demonstrantilor. Ar fi interesant de stiut si cati dintre semnatari sunt fosti stabi, cati sunt implicati in scandaluri de coruptie acum, cati si-au facut case pe banii statului etc. Faptul ca retelele clientelare cimentate in comunism nu au fost dislocate in ultimii 20 de ani le-a permis unor Grebla sa se imbogateasca, sa decida viitorul si prezentul tarii.

Mie mi-au atras atentia cele doua paragrafe din josul p. 6, cu argumentele CEDO. Lustratia se incadreaza foarte bine in grupa acelor "masuri specifice" de limitare a anumitor drepturi. Argumentul este ca, la 20 de ani dupa caderea comunismului, reproducerea elitelor a facut din Romania codasa EU, ca elita politica demonstreaza o venalitate care depaseste nivelele altor tari din regiune, ca an de an statul roman este jefuit de ea, in detrimentul cetatenilor obisnuiti.Argumentul din ultimul paragraf (se intinde şi p. 7 sus) este tocmai bun pentru un program moderat de lustratie. Ambele paragrafe fac referire la CEDO, dar ar trebui facuta observatia si ca CEDO este o institutie eminamente politica si ea. Decizia in cazul partidului nepeceristilor, mentionata spre sfarsitul deciziei CC, cum ca si in alte tari EU exista astfel de partide demonstreaza biasul vestic pentru stanga politica. Nazismul o fi fost el rau, dar comunismul nu este chiar atat de rau ca sa-i aplici aceleasi standarde politice si legale. Este chiar trist.

Este adevarat ca o lege de lustratie radicala (ca aceea prevazuta de propunerea criticata de CC) condamna regimul comunist retroactiv. Insa o lege moderata de lustratie (precum cea poloneza din 1997 sau maghiara din 1994) nu o fac. OUG 16/2008 prevede lustratie moderata - intr-adevar, daca se dovedeste ca ai semnat declaratii false, deci ai facut fals in acte publice, ai putea sa-ti pierzi pozitia publica. Insa verificarea nu se poate face in lipsa unui CNSAS eficient (si onest) si a unei puteri judecatoresti cooperante. Stiu ca prevederi din acea OUG au fost declarate neconstitutionale de catre CC, insa nu stiu daca acestea se refera si la lustratia asta moderata (moderata, in sensul ca doar un grup foarte restrans de oameni, cei care mint despre trecutul lor, pot sa-si piarda functiile). Este adevarat si ca lustratia tarzie nu functioneaza - nici un program adoptat in Europa de Est dupa anul 2000 nu a mers (Serbia, Slovacia, Polonia). De aceea ma gandesc ca tot efortul de lustratie ar trebui sa fie dublat de efortul de a avea procese penale contra oficialilor comunisti si a agentilor secreti, securisti, etc pentru ca au incalcat legislatia comunista. Romania sta foarte prost si la acest capitol - mult mai prost decat tarile Europei Centrale si baltice. Judecatorii ar trebui sa vada cum au aplicat acestia principiul proportionalitatii cand au batut, maltratat, omorat, infometat.

Astea sunt doar cateva ganduri puse pe hartie azi. Cand voi avea mai mult timp, voi da un raspuns mai elaborat.

Lavinia Stan, PhD
Associate Professor
Department of Political Science
St. Francis Xavier University

Niciun comentariu: