INTERVIU PENTRU EVENIMENTUL ZILEI

Evenimentul Zilei, 9 martie 2012, 

"Istoria pogromului este notorie. Să îşi argumenteze domnul Şova poziţia dubioasă"

Autor:  Andrei Udişteanu

Poziţia lui Dan Şova privind pogromul de la Iaşi i-a înfuriat pe experţii istorici care cercetează problema Holocaustului în România.

Pogromul de la Iaşi, a cărui existenţă a fost negată într-o emisiune televizată de către purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, este dovedit de sute de documente, mărturii şi de descoperirea recentă a unor gropi comune, explică, într-un interviu EVZ, istoricul Adrian Cioflâncă, de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol". Acesta a coordonat o echipă de cercetători care, în noiembrie 2010, a scos la iveală osemintele a 36 de evrei executaţi în iunie-iulie1941 şi aruncaţi într-o groapă comună, lângă localitatea Popricani. 

 
EVZ: Cum vă explicaţi apariţia în spaţiul românesc a unor afirmaţii despre Holocaust ca cele făcute de dl. Şova?
Adrian Cioflâncă: Doar apropiaţii d-lui Şova ştiu dacă acesta practică idei precum cele expuse în mod curent şi dacă totul ţine de un accident sau de convingeri. În momentul în care a exprimat enormităţile ajunse de faimă naţională părea destul de convins. Silviu Brucan a fost întrebat la un moment dat dacă ştia, în perioada stalinistă, de grozăviile comunismului şi a mărturisit că s-ar fi putut informa, doar că nu a vrut să ştie.

La fel, sunt oameni care nu vor să cunoască istoria Holocaustului deşi au avut de unde se informa – în România, nu neapărat la Washington.

Pe de altă parte, vedem cât de influentă este totuşi literatura negaţionistă produsă de un Gheorghe Buzatu (instrument al Securităţii folosit împotriva istoricilor Holocaustului, după cum arată dosarul său de la CNSAS despre care vorbeşte Andrei Muraru în ultimul Anuar IICCMER), un Ion Coja sau un Teşu Solomovici. Şi cât de nocivă este toleranţa autorităţilor faţă de astfel de cazuri, deşi au la îndemână o lege şi reglementări internaţionale pe care le pot utiliza.

Dovezile unui masacru

Care sunt dovezile istorice cele mai clare care atestă existenţa pogromului de la Iaşi?
Cazul Şova ridică o dilemă procedurală care a apărut şi în Occident în gestionarea scandalurilor provocate de negaţionişti care au sfârşit în instanţă. Trebuie să dovedim noi că pogromul de la Iaşi a avut loc, în condiţiile în care istoricii şi-au făcut treaba, iar istoria pogromului este notorie, de domeniul evidenţei, sau trebuie să îşi argumenteze dl. Şova poziţia dubioasă care a şocat pe toată lumea? Cred că în acest caz sarcina probei îi revine d-lui Şova.

Problema este nu că istoricii nu au ştiut să demonstreze şi să explice foarte bine ce s-a întâmplat, ci că senatorul PSD, absolvent de istorie, nu şi-a făcut treaba la nivel elementar şi a ales să se plaseze într-o zonă a periferiei intelectuale.

Cum aş putea să rezum aici, în trei propoziţii, povestea atât de complicată a pogromului de la Iaşi? Şi de ce aş face-o? Dl. Şova nu este studentul meu şi nici nu sunt sigur că vrea să audă ce am de spus, eu sau alţi istorici. Dacă vroia, se putea informa şi până acum, pentru că, slavă Domnului, avea de unde.

Ce arată cercetările de la Popricani, unde a fost găsită, în 2010, o groapă comună din perioada pogromului?
Masacrul de la Popricani, soldat cu cel puţin o groapă comună, în care am descoperit, în cadrul proiectului Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România-Elie Wiesel, 36 de cadavre (12 copii, 9 femei şi 15 bărbaţi), cel de la Stânca (cu 3 gropi comune deschise în 1945, în care se găseau 311 cadavre, dintre care 91 copii) şi pogromul de la Iaşi (cu peste zece mii de victime şi numeroase gropi comune), produse toate în primele zece zile de la intrarea României în război alături de Germania nazistă, arată importanţa verii anului 1941 pentru istoria Holocaustului şi rolul României în aşa numitul "Holocaust by bullets".

Multă vreme, istoriografia occidentală s-a concentrat asupra lagărelor de exterminare şi a camerelor de gazare, dar – după cum arată lucrările recente, precum deja faimoasa Bloodlands a lui Timothy Snyder, ce va fi tradusă de IICCMER – până ca acestea să intre în funcţiune din plin, circa 1 milioan de evrei fuseseră deja răpuşi de gloanţe şi condiţiile de detenţie impuse de nazişti şi aliaţi.