LUATI-VA GINDUL! (un fel de manifest antipolitic)
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 3 august 2009
Sa facem un mic exercitiu, pornind de la conceptia lui Aristotel asupra politicii.
Inainte de toate, ca sa fim precisi, trebuie spus ca in scrieile aristotelice se gasesc patru definitii diferite ale politicii. Pentru ginditorul grec, politica este 1) arta conducerii intru binele comun, exercitata de cei cu deprinderi specifice, prin intermediul careia sint prestate servicii in folosul supusilor; 2) modalitatea de protectie a indivizilor in fata abuzurilor puterii; 3) o forma de educatie destinata atit copiilor, cit si adultilor, pentru instilarea unor valori precum justitia, moderatia, prudenta; 4) o modalitate de recompensa pentru cei merituosi si virtuosi.
Ce a mai ramas din toate acestea in conceptia asupra politicii din zilele noastre? Pai, inainte de orice, a ramas ideea ca politica este o recompensa. O rasplata si atit, nu rasplata pentru merituosi si virtuosi, ci pentru cei priceputi sa obtina rasplata. Ei pot fi smecherii, norocosii sau servilii. Este nevoie de fiecare din aceste categorii in noua distributie a muncii din politica. Smecherii sint sefi prin vocatie, servilii le duc trena, iar norocosii sint mediocrii care cred ca le-a venit si lor rindul sa se ajunga. De fapt, toti cred ca li se cuvine - pentru ca nu toata lumea are vocatie de smecher, pentru ca nu e usor sa pupi miini si pentru ca nici macar nu e usor sa fii nici prost, nici destept.
Deprinderi speciale care sa semene cu talentul artistului? Ei da, talentul de a trage cit mai multi bani publici in folos privat. Priceperea de a folosi pozitia din Parlament sau din Guvern ca o forma de marketing. Arta de a ocoli legea sau de a o utiliza drept paravan. Deprinderea unui singur individ de a-si imbogati in patru ani tot neamul. In folosul "neamului" propriu presteaza politicianul.
Ce ar fi de spus despre politica luata ca o forma de educatie? Ce se poate spune cu siguranta este ca oamenii politici invata. Din momentul in care intra in culisele puterii par a fi gasit dintr-o data iarba fiarelor. Lumea politica este o lume de insideri, de initiati. Li se spune la ureche secretul doar celor care sint primiti inauntru. Iar cei care il afla devin dintr-o data afaceristi mai buni, din lectori ajung cit ai clipi profesori universitari, taranii se fac domni eleganti cu pretentii nobiliare, nevasta este inlocuita cu haremul.
Stiu, imi veti spune ca nu despre educarea politicienilor intre ei este vorba la Aristotel. Asa este: filosoful vorbeste despre educarea oamenilor de catre oamenii politici. Sa fim seriosi, nu are nici o treaba una cu alta. Politicienii nu mai sint convingatori nici macar in fata soferilor lor. Despre justitie, moderatie, prudenta nu se mai vorbeste nici macar in bancuri.
Cit despre protejarea indivizilor in fata abuzurilor puterii, politicienii si oamenii politici au renuntat de mult la asemenea pretentii filosofice. Pai ei sint puterea, cum sa ne apere pe noi in detrimentul lor?!
Bine, sa admitem ca nu toti sint rai si nu toti fac abuz de putere. Dar cert este ca toti sint defetisti si minimalisti - nu mai cred de mult ca se poate ceva pentru marea majoritate. In ciuda titulaturilor pompoase, care invoca reprezentativitate "nationala", partidele sint organizatii cu raspundere limitata, care, nefiind in stare sa asigure salvarea tuturor, se preocupa cu salvarea citorva, "a alor nostri", a membrilor de partid sau, mai precis, a membrilor clientelei. Formatiunile politice operationalizeaza interese parcelare si distribuie beneficii lucrative in folosul citorva, dezolant de putini, ca orice alta retea cu scopuri private. Se comporta ori ca agentiii de plasament pentru cei in cautarea unui loc de munca ori ca firme de consultanta care vind ponturi pentru slujbe, subiecte de examen, caiete de sarcini la licitatii sau pentru lovituri la bursa.
Politica nu este, la noi, chintesenta muncii in comun a natiunii, ci o simpla strategie biografica a unei sociabilitati oarecare care alege aceasta cale pentru ascensiunea sociala. Este ca un job intre altele. De aceea, oamenii nu se recunosc in politicieni. De ce s-ar simti doctorii reprezentati de ingineri? Doctorul e una, inginerul e una, politicianul e una, fiecare cu treaba lui, desi politicianul ar fi trebuit sa fie cu treaba tuturor.
Asadar, daca credeati ca politica este pentru toti si despre toti (si mai faceti si prostia sa-l cititi pe Aristotel), luati-va gindul! Este despre ei si pentru ei. Intrebarea de bun simt vine de la sine: asa stind lucrurile, noua de ce ne-ar pasa de ei?!...
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 3 august 2009
Sa facem un mic exercitiu, pornind de la conceptia lui Aristotel asupra politicii.
Inainte de toate, ca sa fim precisi, trebuie spus ca in scrieile aristotelice se gasesc patru definitii diferite ale politicii. Pentru ginditorul grec, politica este 1) arta conducerii intru binele comun, exercitata de cei cu deprinderi specifice, prin intermediul careia sint prestate servicii in folosul supusilor; 2) modalitatea de protectie a indivizilor in fata abuzurilor puterii; 3) o forma de educatie destinata atit copiilor, cit si adultilor, pentru instilarea unor valori precum justitia, moderatia, prudenta; 4) o modalitate de recompensa pentru cei merituosi si virtuosi.
Ce a mai ramas din toate acestea in conceptia asupra politicii din zilele noastre? Pai, inainte de orice, a ramas ideea ca politica este o recompensa. O rasplata si atit, nu rasplata pentru merituosi si virtuosi, ci pentru cei priceputi sa obtina rasplata. Ei pot fi smecherii, norocosii sau servilii. Este nevoie de fiecare din aceste categorii in noua distributie a muncii din politica. Smecherii sint sefi prin vocatie, servilii le duc trena, iar norocosii sint mediocrii care cred ca le-a venit si lor rindul sa se ajunga. De fapt, toti cred ca li se cuvine - pentru ca nu toata lumea are vocatie de smecher, pentru ca nu e usor sa pupi miini si pentru ca nici macar nu e usor sa fii nici prost, nici destept.
Deprinderi speciale care sa semene cu talentul artistului? Ei da, talentul de a trage cit mai multi bani publici in folos privat. Priceperea de a folosi pozitia din Parlament sau din Guvern ca o forma de marketing. Arta de a ocoli legea sau de a o utiliza drept paravan. Deprinderea unui singur individ de a-si imbogati in patru ani tot neamul. In folosul "neamului" propriu presteaza politicianul.
Ce ar fi de spus despre politica luata ca o forma de educatie? Ce se poate spune cu siguranta este ca oamenii politici invata. Din momentul in care intra in culisele puterii par a fi gasit dintr-o data iarba fiarelor. Lumea politica este o lume de insideri, de initiati. Li se spune la ureche secretul doar celor care sint primiti inauntru. Iar cei care il afla devin dintr-o data afaceristi mai buni, din lectori ajung cit ai clipi profesori universitari, taranii se fac domni eleganti cu pretentii nobiliare, nevasta este inlocuita cu haremul.
Stiu, imi veti spune ca nu despre educarea politicienilor intre ei este vorba la Aristotel. Asa este: filosoful vorbeste despre educarea oamenilor de catre oamenii politici. Sa fim seriosi, nu are nici o treaba una cu alta. Politicienii nu mai sint convingatori nici macar in fata soferilor lor. Despre justitie, moderatie, prudenta nu se mai vorbeste nici macar in bancuri.
Cit despre protejarea indivizilor in fata abuzurilor puterii, politicienii si oamenii politici au renuntat de mult la asemenea pretentii filosofice. Pai ei sint puterea, cum sa ne apere pe noi in detrimentul lor?!
Bine, sa admitem ca nu toti sint rai si nu toti fac abuz de putere. Dar cert este ca toti sint defetisti si minimalisti - nu mai cred de mult ca se poate ceva pentru marea majoritate. In ciuda titulaturilor pompoase, care invoca reprezentativitate "nationala", partidele sint organizatii cu raspundere limitata, care, nefiind in stare sa asigure salvarea tuturor, se preocupa cu salvarea citorva, "a alor nostri", a membrilor de partid sau, mai precis, a membrilor clientelei. Formatiunile politice operationalizeaza interese parcelare si distribuie beneficii lucrative in folosul citorva, dezolant de putini, ca orice alta retea cu scopuri private. Se comporta ori ca agentiii de plasament pentru cei in cautarea unui loc de munca ori ca firme de consultanta care vind ponturi pentru slujbe, subiecte de examen, caiete de sarcini la licitatii sau pentru lovituri la bursa.
Politica nu este, la noi, chintesenta muncii in comun a natiunii, ci o simpla strategie biografica a unei sociabilitati oarecare care alege aceasta cale pentru ascensiunea sociala. Este ca un job intre altele. De aceea, oamenii nu se recunosc in politicieni. De ce s-ar simti doctorii reprezentati de ingineri? Doctorul e una, inginerul e una, politicianul e una, fiecare cu treaba lui, desi politicianul ar fi trebuit sa fie cu treaba tuturor.
Asadar, daca credeati ca politica este pentru toti si despre toti (si mai faceti si prostia sa-l cititi pe Aristotel), luati-va gindul! Este despre ei si pentru ei. Intrebarea de bun simt vine de la sine: asa stind lucrurile, noua de ce ne-ar pasa de ei?!...
Comentarii