DESPRE ARHEOLOGIA CONTEMPORANĂ
DESPRE ARHEOLOGIA CONTEMPORANĂ (drept
la replică adresat TVR Info)
Întrucât
pe site-ul TVR Info a apărut o informație eronată în ce mă privește - fără să
fiu contactat de postul de televiziune pentru a-mi exprima poziția - aduc aici
câteva precizări.
Informația la care mă refer sună astfel: „
„Institutul de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc nu s-a mai
implicat, însă, deloc în acţiuni vizând deshumări ale victimelor represiunii
comuniste, după preluarea sa de către echipa Tismăneanu. Din
informaţiile TVRinfo.ro, istoricul Adrian Cioflâncă, care a condus
departamentul de profil din IICCMER înainte de a fi numit în martie 2012 membru
al Colegiului CNSAS, şi-a dorit la un moment dat reluarea activităţilor de gen,
dar iniţiativa sa nu s-a mai concretizat”.
Informația
este pur și simplu falsă și o simplă verificare făcută la IICCMER de dl. Vlad
Stoicescu, autorul știrii – cu care am lucrat bine în cazul descoperirii gropii
comune de la Popricani si deci are datele mele de contact pentru a se informa –
ar fi lămurit problema. IICCMER a continuat proiectele de arheologie
contemporană, anul trecut au avut loc doua investigații – despre care voi da
detalii imediat –, iar pentru anul acesta au fost bugetate noi cercetări care
urmau să aibă loc în vară (în perimetrul închisorii Jilava). Am avut tot sprijinul din partea dnilor Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir și Bogdan Cristian Iacob.
Anul trecut, în luna august, am săpat cu o echipă condusă de arheologul Neculai Bolohan, cadru didactic la Universitatea „Al. I. Cuza”, același cu care am lucrat în proiectul INSHR-EW care a dus la descoperirea gropii comune de la Popricani, în două locații. Prima a fost în cimitirul din localitatea Șcheia (Suceava) unde aveam informații, pe baza surselor de istorie orală pe care le-am consultat la fața locului, că se află o groapă comună cu zeci, poate sute deținuți decedați din cauza condițiilor inumane în Colonia de Muncă de la Ițcani (1952-1953). Martorii (peste 20 la număr) ne-au declarat că morții au fost îngropați în gropi comune în marginea cimitirului din Șcheia. Cu cei care aveau memoria mai proaspătă am mers în cimitir să ne arate locurile cu exactitate. La fața locului, începând săpăturile, am constatat că în zona indicată de martori au fost înhumate de-a lungul anilor alte persoane (după cum ne-a explicat preotul din localitate, în acea zonă au fost îngropate în general persoanele sărace din localitate). Arheologii au săpat, cu aprobarea primăriei locale și a Parchetului, în toate zonele libere de la marginea cimitirului, timp de o săptămână, dar în fiecare din acestea am găsit înhumate alte persoane, în ultimele decenii. Astfel, a fost imposibil să continuăm cercetările pentru că am fi fost în situația de a profana mormintele unor terți. Cel mai probabil gropile comune se găsesc sub aceste morminte mai recente. Rapoartele detaliate de săpătură se găsesc la IICCMER și pot fi consultate prin liberul acces la informații. Până acum nu am publicat un material științific despre acest proiect pentru că lipseau informațiile documentare și istoriografice despre colonia de muncă de la Ițcani. Colonia de la Ițcani este mai puțin cunoscută de istorici (nu se știau exact nici anii în care a funcționat, cine a condus-o, cine a fost deținut acolo), iar acest proiect are meritul că a scos la lumină informații din surse de istorie orală despre regimul de detenție și gropile comune. Am făcut pe linia IICCMER mai multe adrese către instituții pentru a ne furniza documente despre colonia de muncă, dar rezultatele au fost sărace. În schimb, am identificat, pe baza cercetărilor proprii, fișele matricole penale ale deținuților din Penitenciarul Suceava, între care erau menționați și cei din colonia de muncă. Întâmplarea face că săptămâna trecută, grație colegilor de la CNSAS, am identificat dosarul de obiectiv al coloniei și astfel tabloul documentar se completează (voi publica un studiu pe această temă). Voi reveni cu mai multe informații.
Pentru anul acesta, am bugetat la IICCMER instalarea unei plăci memoriale la cimitirul din Șcheia, în memoria celor care au murit în colonia de muncă de la Ițcani. Am înțeles că noua conducere a institutului va menține acest proiect.
A
doua săpătură am făcut-o în cimitirul din Rădăuți, unde am avut aceeași
problemă. La marginea cimitirului, se știe din istoriografie, au fost
înmormântați tot într-o groapă comună țărani din Calafindești și Frătăuții Noi
împușcați de Securitate în timpul revoltelor împotriva cotelor în vara anului
1949. În marginea cimitirului există și o troiță în memoria victimelor,
ridicată în locul în care martorii au indicat posibila locația a gropii comune.
Echipa de arheologi a săpat în acel loc și în altele libere de la marginea
cimitirului și a dat tot de morminte nemarcate ale unor persoane îngropate
recent. Partea cea mai tragică este că rudele victimelor, care fac slujbă în
fiecare an la acea troiță, plâng astfel la mormintele altora. Astfel, se vede
dimensiunea îngrozitoare a crimelor comunismului: dictatura comunistă s-a
preocupat nu doar de anihilarea fizică a celor considerați adversari, dar a
făcut astfel ca și memoria lor să fie nimicită.
Comentarii