Despre un anti-model

Comunicat de presă

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a luat la cunostinta din mass media de lansarea in Romania, in perioada 19 – 23 noiembrie, a filmului “Portretul luptatorului la tinerete”, de Constantin Popescu. Filmul a fost proiectat pentru prima oara in februarie 2010 la Festivalul de Film de la Berlin. Cu acest prilej Institutul a transmis organizatorilor festivalului o Scrisoare deschisa prin care isi exprima consternarea pentru promovarea unei pelicule care reprezinta eroic memoria unei persoane ce a facut parte din Miscarea legionara.

Revenim astazi si reamintim ca “Portretul luptatorului la tinerete”, are ca erou principal un personaj  ce se identifica, asa cum de altfel recunoaste si regizorul, cu Ion Gavrila Ogoranu. Cu toate acestea, in afara de faptul ca personajul a fost un oponent al regimului comunist, filmul nu prezinta niciun alt aspect important din viata lui Ogoranu.

Ion Gavrila Ogoranu a fost membru al Miscarii Legionare si a participat activ la Rebeliunea legionara in orasul Fagaras, unde a activat in Fratiile de Cruce. Dupa 1990 el si-a reafirmat crezul in Miscarea legionara si a fost primul presedinte al Partidului Pentru Patrie, care se revendica de la mostenirea ideologiei de extrema dreapta. Aceasta identitate ideologica a partidului a fost recent prezentata de catre mass media.

Deasemenea sunt de notorietate manifestarile publice pe care le organiza la Sambata de Sus si unde participantii foloseau salutul fascist sau faptul ca la deces sicriul i-a fost infasurat cu steagul Miscarii legionare. Se uita astazi ca Miscarea legionara nu a insemnat numai antisemitism, ea a exacerbat nationalismul in numele caruia a promovat antidemocratismul si teroarea politica (I.G. Duca, N. Iorga, V Madgearu au fost ucisi de legionari).

Institutul considera ca faptul de a fi combatut sistemul comunist de pe pozitiile unei alte ideologii extremiste face din viata si activitatea lui Ogoranu, cel putin o personalitate contradictorie. Promovarea imaginii sale in mod trunchiat, prin omiterea unor aspecte semnificative, risca sa faca din personajul filmului un simbol sau model pentru tanara generatie. Asa cum scria de curand un ziarist roman, subliniem „ca nu este nimic patriotic in a nega” apartenenta la extrema dreapta a unei persoane. Dimpotriva. Impreuna cu acelasi jurnalist credem ca „România nu e mai rea daca românii inteleg ca doua dictaturi oribile sunt suficiente pentru o istorie”.

In aceste conditii, consideram promovarea necritica in spatiul public a filmului “Portretul luptatorului la tinerete”, ca fiind o activitate pagubitoare pentru procesul de re-cunoastere si asumare a istoriei noastre recente si din perspectiva constructiei unei memorii colective si a unui spirit civic fundamentate pe valorile si principiile democratiei.

17 noiembrie 2010                                                                                                                                                                                 Alexandru Florian, Director Executiv