MARTORUL CHEIE - CURAJ SI DEMNITATE

Traieste de 70 de ani cu imaginile oamenilor care cer indurare pe marginea gropilor

Cosmarul masacrului din padure

Ziarul de Iasi, 6 noiembrie 2010

Autor: Nicoleta BUNDUC, Adrian OPRIS

Pensionarul Vasile Enache, cel care a fost martor la impuscarea a zeci de evrei in padurea Popricani, a retrait in ultimele zile clipele cutremuratoare. Cind cercetatorii i-au cerut sa le arate locul, a luat-o la fuga pe dealuri. I-a fost teama ca va fi si el impuscat, la fel cum au fost lichidati in urma cu 7 decenii oameni nevinovati. "M-am speriat. Mi-a fost frica sa nu ma omoare", a recunoscut acesta.

Statea cu fata la groapa. Evreii, pe linga el, erau adusi si pusi in sezut pe marginea gropii, cu picioarele pe morti. Ii impuscau romanii si, printre racnetele celor disperati, cadavrele cadeau unul peste altul. A scapat pentru ca nu era evreu. Dar a trait un cosmar pret de citeva clipe. Cu ochii in lacrimi, isi aminteste teroarea. Citeva momente pe care nu le-a putut uita niciodata. Imaginile terifiante l-au urmarit fara incetare, iar dupa aproape 70 de ani de la masacru, Vasile Enache traieste in continuare cu frica ca va fi ucis pentru ceea ce a vazut, pentru ceea ce stie. El este omul care, la cei 85 de ani ai sai, a reusit sa le arate cercetatorilor locul in care au fost ingropate cadavrele. Locul in care evreii impuscati au putrezit la un metru sub pamint. Este martorul cheie, singura amintire vie a unor crime ascunse de vreme, trauma suferita in 1941 fiind parca mult prea puternica pentru iesean. Prima incercare de a localiza tragedia s-a incheiat brusc, fara succes. "In prima zi au venit cu o fata sa ma ia si vad ca trage masina pe un teren mai liber, fara padure. Si ii vad cum se imbraca unul in albastru, unul in galben, zic: «Ce-i cu astia, vor sa ma omoare?» Eu m-am dat jos si mi-au spus ca sa stau in masina, sa ma intorc la masina. Pai de unde sa stiu eu ce vor ei, poate m-au adus in padure sa ma impuste... Nu am mai mers cu dinsii, m-am speriat si am fugit. M-am intors singur prin padure, roata imprejur pe la Cirlig. Am venit acasa si mi-am facut cruce ca am scapat de ei. A doua zi au venit insa iar la mine", a marturisit vineri Vasile Enache, martorul ocular al masacrului din Popricani. Prima incercare de a-i arata cercetatorului Adrian Cioflanca locul gropii comune de la Popricani se derula ca un nou scenariu de groaza pentru batrin.

Pelerinele de ploaie, masina parcata in mijlocul cimpului, intr-un loc izolat, lipsa unor alte persoane cunoscute in preajma l-au facut pe Vasile Enache sa retraiasca scenele rupte parca dintr-un film de groaza. Teroarea traita si-a pus amprenta vesnica asupra lui. Batrinul fusese cautat de cercetatorul Adrian Cioflanca si echipa lui ca sa indice locul unde au fost masacrati evreii.

Locul in care ieseanul, in virsta de 85 de ani acum, ar fi putut sa moara. Drumul catre groapa comuna insa, in compania unor necunoscuti, l-a facut pe batrin sa se simta amenintat. Si nu si-a mai dorit decit sa fuga, sa plece si sa se intoarca acasa prin locuri doar de el cunoscute. A plecat peste dealuri sa i se piarda urma si pret de o zi fiica sa l-a cautat innebunita. Ajuns in cele din urma acasa, Vasile Enache si-a marturisit teama. "M-am speriat. Mi-a fost frica sa nu ma omoare", a spus acesta cu glasul tremurat. L-am gasit printre vecini, plecase de acasa de aproape o jumatate de ora. M-am indreptat senina catre el sa il salut, sa stam de vorba. „Nu sint eu", imi spune initial. I-am spus ca ii cunosc deja povestea, ca as vrea doar sa il mai retin un pic. "Am spus tot. Tot ce stiam", a reactionat speriat batrinul.

A inceput apoi sa povesteasca singur cele ce se deruleaza in mintea lui de zeci de ani ca o caseta pusa sa ruleze mereu aceleasi imagini, aceleasi trairi. "Aveam vreo 16 ani, eram cu vacile mele si ale padurarului la pascut. M-am dus doar sa vad ce se intimpla acolo, ce fac cu ei. Erau peste o suta de evrei adusi din Iasi deodata de armata. Doi soldati m-au luat frumos de brat: «Tu esti jidan!», mi-au spus. M-au dus acolo, m-au pus sa stau cu fata la groapa. Erau cel putin doua gropi sapate de evrei. Prima am vazut-o pe o femeie, o femeie tinara cu un copil, la vreo doi ani asa, in brate. «Dom'le va rog frumos, eu nu sint vinovata cu nimic, am copil in brate, nu ma omoriti!», spunea ea. Nu au tinut cont", a rememorat trist batrinul.

"Patru evrei erau la o groapa, patru la alta. Ne tineau acolo ca pe Hristos, un soldat de o mina, altul de cealalta mina, nu puteai sa pleci nicaieri. Luau cite zece evrei si ii puneau acolo jos, cu picioarele pe morti, asezati pe margine, si un grup de zece soldati trageau intr-insii. Iar ei cadeau in groapa, dupa care soldatii ii trimiteau pe ceilalti evrei sa ii aranjeze, sa incapa mai multi. Mai erau care dadeau sa fuga printre soldati prin padure, sa scape de moarte. Dar nu puteai sa scapi de moarte...", a continuat cu ochii in lacrimi Vasile Enache.

Dupa masacru, l-au plimbat prin sat ca sa se convinga ca nu e evreu

Ieseanul isi aminteste ca a asistat la tot masacrul. Pina cind nici un evreu nu a mai avut viata. "Cum mi-a fost mie oare sa ii vad cum ii omoara acolo? Puteam sa mor acolo, ma tineau atit de tare... Eu puteam sa fiu mort acum. Iti dai seama cum e sa stai cu spatele la ei si cu fata la groapa, sa stii ca sint cu pusca in spatele tau? Cind ii vedeam cum vin evreii in groapa... am ramas trasnit, nici nu mai puteam vorbi. Iar femeia aceia.... saraca femeie, bocea de a trosnit pamintul. Si cu copilul in brate, bang!, au tras si i-au omorit. Dar si oamenii de acolo boceau, era un racnet acolo... Vai de capul lor! Nu a scapat nici unul, nimic. A fost greu tare! Si dupa ce s-a terminat cu evreii, m-au luat doi soldati si m-au dus la un comandament de al lor. Si apoi m-am intilnit cu doua fete din Cuza Voda: «Da' ce-au cu tine, bai, Vasile?». «Da' eu stiu ce au avut cu mine?!». Le-au spus «E din sat, din Cuza Voda, dom'le». Si soldatii nu au fost de acord sa creada ca nu-s evreu, au venit pina la canton, in padure", si-a amintit ieseanul.

Batrinul povesteste ca l-au tirit prin sat pina cind s-au convins ca e cunoscut de lume. Pina cind nevasta padurarului, localnici, barbati si femei le-au spus ca el e un baiat din sat care paste vacile, ca nu-i evreu. "M-au lasat acolo, au vazut ca nu sint evreu, si au plecat inapoi. Eram tehui de cap! Grozava crima a fost... evreii is oameni si ei ca si nemtii, ca si rusii, ca orice alt om. Care aveau haine bune ii dezbraca, era un vraf de haine bune si le lua un om din sat din Cuza Voda si le punea in caruta. Pe ceilalti ii lasa asa. Dar au gresit. Trebuia sa ii lase la Dumnezeul lor, cum erau, oameni nevinovati. Le-a luat si hainele de pe ei. Eu m-am casatorit, am nevasta, am copii. Au trecut 69 de ani de atunci. Dar cum sa le povestesc eu necazul asta caraghios copiilor mei? Asta e treaba usoara? Sa il pui sanatos pe malul gropii sa il impusti? Fara nici un rost, fara nimic...", a adaugat indignat pensionarul.

El a fost cel care, intr-un final, le-a aratat cercetatorilor unde sa sape. Unde sa dezgroape cadavrele acoperite de pamint. "In Valea Climoaiei au gasit acum groapa, stiu. Si ar vrea sa ii scoata cineva de acolo, doar ca acum numai ciolanele is de ei. Poate ca cei care traiesc au rude, neamuri, oameni dragi printre cei aruncati acolo. M-am dus, totusi, a doua oara in padure, ca sa le arat locul. Am mers cu un om de la Cirlig. Ca sa fiu sigur ca nimeni nu ne face nimic. Grozava crima a fost... Niste calai, dom'le, niste calai!", a incheiat apasat si incruntat batrinul.

Cadavrele ce zac in groapa ar putea avea parte acum, dupa zeci de ani, de o slujba religioasa. "Asteptam avizul Cancelariei Rabinice care raspunde de Romania cu privire la ritualul religios care trebuie urmat in privinta ramasitelor umane. Procurorii vor preleva apoi probe", a declarat vineri cercetatorul Adrian Cioflanca din cadrul Institutului "A. D. Xenopol".

Procuratura a deschis o ancheta

Procurorii au deschis dosar penal in cazul osemintelor descoperite la Valea Climoaiei din Padurea Vulturi, comuna Popricani. Anchetatorii spun ca se fac cercetari pentru infractiunea de omor, iar ramasitele descoperite vor fi expertizate. "S-a dispus efectuarea unei expertize antropologice care sa stabileasca natura si vechimea ramasitelor descoperite, a sexului si virstei, daca prezinta sau nu urma de violenta si mecanismul de producere al decesului. Alaturi de acestea au fost descoperite gloante si fragmente de obuz si grenade", a spus Cornelia Prisacariu, prim-procuror al Parchetului de pe linga Tribunal.

Dosarul a fost deschis de procurori dupa ce ieri-dimineata reprezentantii Fundatiei care finanteaza cercetarile au depus o sesizare in legatura cu descoperirile facute. Anchetatorii precizeaza ca deocamdata nu au certitudinea ca ramasitele descoperite apartin populatiei evreiesti, luindu-se in calcul si ca acestea sa apartina unor militari. "As vrea sa subliniez ca in acest moment nu stim daca este voba de populatie civila sau soldati din Armata Romana. De asemenea, este posibil sa fie trupuri ale soldatilor rusi sau germani. In zona, a fost linia frontului in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In acest moment nu putem afirma ca avem de-a face cu populatie evreiasca, si nici nu putem comenta opiniile cum ca acolo se afla intr-adevar evrei", a spus prim-procurorul Prisacariu.

"Opiniile enuntate pina in prezent referitor la aceste ramasite nu au un suport stiintific. Declaratiile martorilor trebuie coroborate si cu probe stiintifice. In cazul de fata avem de-a face cu amintiri din timpul copilariei, despre fapte petrecute in urma cu 60 - 70 de ani", a incheiat sefa Parchetului.

Avind in vedere ca s-au descoperit si munitii la locul respectiv, procurorii Parchetului Militar au inceput si ei verificari in legatura cu osemintele si munitiile gasite in padurea Vulturi.