WORKSHOP: PROFESIUNEA MEA, TORTURA. ANCHETATORII SECURITĂŢII: CAZUL GHEORGHE ENOIU
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc vă invită la workshop-ul „Profesiunea mea, tortura. Anchetatorii Securităţii: cazul Gheorghe Enoiu”. Participă Vladimir Tismăneanu, Adrian Cioflâncă, Dumitru Lăcătuşu şi Mihai Burcea. Manifestarea va avea loc luni, 28 iunie, ora 17,30, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, sector 2, Bucureşti.
Despre Gheorghe Enoiu (născut la 4 nov. 1927, în com. Băiculeşti, sat. Măniceşti, jud. Argeş). Tipograf zeţar, membru PCR din decembrie 1945. Gheorghe Enoiu, colonel de securitate şi şef al Direcţiei de anchete penale între anii 1963-1967, a intrat în Securitate în august 1949 la recomandarea organizaţiei PMR – CFR. În cadrul Securităţii a avut funcţiile de locţiitor al Direcţiei anchete penale, 1960-1963, şi şef al acestei direcţii, 1963-1967. Ca anchetator de securitate a participat la ancheta lotului Vasile Luca, a „elementelor contrarevoluţionare”, arestate după Revoluţia maghiară din octombrie 1956 şi a celor implicaţi în Jaful Băncii de Stat al RPR din iunie 1959, foşti membri ai PCR din ilegalitate. Enoiu a fost principalul anchetator al studenţilor arestaţi în perioada 1956-1957. Metoda lui favorită de anchetă era lovirea deţinuţilor cu pumnii şi picioarele, mai ales în cap, până când aceştia recunoşteau faptele ce le erau imputate. În timpul anchetelor, Enoiu obişnuia să se înfăşoare într-un cearceaf pentru a nu se murdări de sângele victimelor. Paul Goma menţionează că în perioada noiembrie – decembrie 1956, studenţii arestaţi în urma Revoluţiei maghiare din octombrie 1956 au fost torturaţi personal de către Gheorghe Enoiu, iar pe unul dintre colegii lui de facultate, Negrea Ştefan, „l-a bătut în cap, în cap, în cap, până a înnebunit şi s-a spânzurat, la Gherla”, ca o consecinţă directă a bătăilor suferite în timpul anchetelor. Ion Desideriu Sârbu, anchetat şi el de către Enoiu, îl descrie pe fostul său anchetator ca fiind un „caz kafkian, de beţie a puterii, un ins care aspira să stăpânească omenirea prin dosarele ei”. Anchetat în 1967 de către o comisie de partid, a fost îndepărtat din rândul cadrelor active pentru întrebuinţarea în „munca de anchetă” a unor mijloace nepermise ca „presiuni fizice şi morale”. Reîncadrat după aproximativ un an, Enoiu a rămas în Securitate până în decembrie 1989. După acest an, a funcţionat pentru o scurtă perioadă de timp ca jurist la o firmă din Baia Mare, iar ulterior ca jurist la Aeroportul Otopeni până în 1997, când s-a pensionat.
Despre Gheorghe Enoiu (născut la 4 nov. 1927, în com. Băiculeşti, sat. Măniceşti, jud. Argeş). Tipograf zeţar, membru PCR din decembrie 1945. Gheorghe Enoiu, colonel de securitate şi şef al Direcţiei de anchete penale între anii 1963-1967, a intrat în Securitate în august 1949 la recomandarea organizaţiei PMR – CFR. În cadrul Securităţii a avut funcţiile de locţiitor al Direcţiei anchete penale, 1960-1963, şi şef al acestei direcţii, 1963-1967. Ca anchetator de securitate a participat la ancheta lotului Vasile Luca, a „elementelor contrarevoluţionare”, arestate după Revoluţia maghiară din octombrie 1956 şi a celor implicaţi în Jaful Băncii de Stat al RPR din iunie 1959, foşti membri ai PCR din ilegalitate. Enoiu a fost principalul anchetator al studenţilor arestaţi în perioada 1956-1957. Metoda lui favorită de anchetă era lovirea deţinuţilor cu pumnii şi picioarele, mai ales în cap, până când aceştia recunoşteau faptele ce le erau imputate. În timpul anchetelor, Enoiu obişnuia să se înfăşoare într-un cearceaf pentru a nu se murdări de sângele victimelor. Paul Goma menţionează că în perioada noiembrie – decembrie 1956, studenţii arestaţi în urma Revoluţiei maghiare din octombrie 1956 au fost torturaţi personal de către Gheorghe Enoiu, iar pe unul dintre colegii lui de facultate, Negrea Ştefan, „l-a bătut în cap, în cap, în cap, până a înnebunit şi s-a spânzurat, la Gherla”, ca o consecinţă directă a bătăilor suferite în timpul anchetelor. Ion Desideriu Sârbu, anchetat şi el de către Enoiu, îl descrie pe fostul său anchetator ca fiind un „caz kafkian, de beţie a puterii, un ins care aspira să stăpânească omenirea prin dosarele ei”. Anchetat în 1967 de către o comisie de partid, a fost îndepărtat din rândul cadrelor active pentru întrebuinţarea în „munca de anchetă” a unor mijloace nepermise ca „presiuni fizice şi morale”. Reîncadrat după aproximativ un an, Enoiu a rămas în Securitate până în decembrie 1989. După acest an, a funcţionat pentru o scurtă perioadă de timp ca jurist la o firmă din Baia Mare, iar ulterior ca jurist la Aeroportul Otopeni până în 1997, când s-a pensionat.
Comentarii
Daca cineva l-ar intreba pe Enoiu ce crede despre regimul comunist ar spune ca a fost foarte bine atunci, cand oamenii aveau cu adevarat "libertate" si nu mureau de foame. Avantajul cu acesti oameni este ca timpul ii sterge si se duc, dar partea mai tragica este ca oamenii politici tineri invata de la cei batrani, care s-au format pe bancile Academiei Stefan Gheorghiu sau inainte de 1989.
Cred ca va mai fi nevoie de 30 de ani, adica o generatie sa treaca pentru a se schimba lucrurile cu adevarat. Nu stiu ce vor face copiii nascuti in 1990 cand vor ajunge la varsta maturitatii politice.