COMODIFICAREA COMUNISMULUI

Aşa cum se ştie, undeva lângă Budapesta există un parc unde, imediat după răsturnarea comunismului, au fost duse multe dintre statuile comuniste care împânzeau Budapesta. Printre acestea, se găsesc statuile “clasicilor” comunismului sau ale unor lideri comunişti maghiari, “dovezi” statuare ale prieteniei sovietico-maghiare şi ale “eliberării”, ipostazieri ale “eroismului” şi “muncii entuziaste” în construirea socialismului etc.

Deşi am locuit un timp în capitala maghiară, abia acum am ajuns să văd locul, care este amenajat ca un spaţiu de tip muzeal şi educativ. Sincer, nu am fost foarte interesat pentru că am o anumită rezistenţă faţă de comodificarea necritică a comunismului şi faţă de comercializarea “cool” a simbolurilor regimului totalitar.

Lucrurile sunt amestecate în Memento Park. Pe lângă statui nu prea există, aşa cum ar reclama standardele muzeale, texte care să decripteze critic ceea ce vede vizitatorul. Aşa că fiecare înţelege ce doreşte, în funcţie de bagajul de cunoştinţe pe care îl are. Probabil, pentru cei mai mulţi parcul este o rezervaţie de ciudăţenii, iar pentru admnistratorii parcului o bună sursă de bani. Totuşi, astfel nu se înţelege că lumea comunismului, a stalinismului mai exact, a fost, după cum spune Stephen Kotkin, o “civilizaţie” aparte, cu propriile semnificaţii de care unii au fost fascinaţi şi cărora alţii le-au căzut victime.

Totuşi, locul îşi îndeplineşte întrucâtva menirea pentru că în Memento Park sunt organizate manifestări ştiinţifice, expoziţii temporare, proiecţii de film şi alte evenimente educative.