EVZ: Spovedania bestiei Enoiu a ajuns pe masa procurorilor
Evenimentul Zilei 27 august 2010
Dosarul de cadre al colonelului de Securitate Gheorghe Enoiu, supranumit “măcelarul de la Interne”, a fost identificat în arhive de cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi va fi studiat de procurorii care anchetează activitatea represivă a torţionarului.
Unul dintre cei mai duri torţionari ai comunismului românesc, colonelul Gheorghe Enoiu, ar putea să răspundă penal pentru faptele sale, după ce noi informaţii descoperite de cercetătorii IICCMER au fost trimise la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Institutul le-a trimis procurorilor dosarul de cadre al celui supranumit „măcelarul de la Interne”, solicitând judecarea lui Enoiu „ca un semn că statul de drept îşi face datoria faţă de cetăţenii săi şi îşi arată respectul faţă de victimele regimului comunist”.
La Parchet există deja o plângere penală împotriva colonelului în rezervă, formulată în 2007 de fostul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului. Teoretic, „procurorii fac cercetări în dosarul 82/P/2007, care documentează speţe concrete de abuzuri şi ilegalităţi comise de Enoiu”, a declarat pentru EVZ istoricul Adrian Cioflâncă, directorul departamentului din IICCMER ai cărui cercetători au identificat în arhive dosarul personal al torţionarului.
Cele 323 de file vin să completeze imaginea de bestie a celui responsabil, printre altele, de cercetarea “ungariştilor”, tinerii arestaţi în 1957 pentru că s-ar fi solidarizat cu Revoluţia de la Budapesta.
“Are dezvoltată ura dreaptă”
Din cele 323 de file, cincizeci ies însă în evidenţă. Când le-a scris, Gheorghe Enoiu era deja colonel, dar fusese expulzat din PCR, ca urmare a concluziilor prezente într-un raport întocmit de Consiliul Securităţii Statului.
“A încălcat în mod grav legalitatea socialistă, folosind metode brutale de constrângere fizică şi morală”, nota raportul CSS, referindu-se la anchetele derulate de Enoiu în perioada 1952-1953. De altfel, o caracterizare întocmită în 1950 anticipa opera infamă a viitorului colonel: “Are dezvoltată ura dreaptă faţă de duşmanul de clasă, necruţându-l”.
„Rog organele să judece faptele mele astfel ca hotărârea să fie de aşa manieră încât să ajute un om şi nu să-l distrugă”, replica ofiţerul Securităţii, în „spovedania”-fluviu.
„Actvitatea pentru care m-am pregătit zi de zi constituie idealul vieţii mele şi pentru aceasta n-am căutat să cruţ nimic, timp liber, sănătate, familie, viaţa. Sunt mândru când privesc retrospectiv. Am fost animat de sentimente de a munci mai bine, de a lovi cu toată hotărârea în duşmanii adevăraţi”, susţinea colonelul.
Răsplata pentru “servicii”
În final, pedeapsa Partidului s-a redus la simpla excludere din PCR, plus o retrogradare la gradul de locotenent-colonel în decembrie 1968. Patru ani mai târziu, Enoiu era repus în drepturi, iar în 1973 era trecut în rezervă cu o pensie de aproape 5000 de lei.
După 1989, torţionarul a avut o scurtă carieră de jurist în mediul privat, după care a reuşit să prindă un post la Aeroportul Otopeni, de unde s-a pensionat definitiv în 1997. În 2007, ultima oară când Enoiu a fost de acord să stea de vorbă cu reporterii EVZ, pe fluturaşul de pensie al torţionarului era trecută suma de 23 de milioane de lei vechi.
GARDIANUL DICTATURII
„Sunt mândru când privesc retrospectiv”
Dovezile aduse la suprafaţă de filele existente în dosarul de cadre al torţionarului Enoiu subliniază motivele pentru care fostul colonel ar trebui să răspundă penal pentru faptele sale.
Chiar Enoiu recunoaşte în referatul de cincizeci de pagini trimis Consiliului Securităţii Statului în 1967 că „în lupta dusă împotriva duşmanului, s-a greşit şi uneori au fost trataţi ca duşmani oameni care nu erau duşmani şi au suferit”.
DOVEZI. 323 de file, multe victime și un singur călău: Gheorghe Enoiu
„Am încălcat legalitatea, am săvârşit abuzuri, aducând prejudicii unor cetăţeni nevinovaţi”, admite Enoiu, care îşi justifică imediat zelul.
„Mărturisesc că în orice moment, orice acţiune am întreprins, eram convins că-mi servesc patria şi partidul. Am avut fericirea ca în majoritatea celor 18 ani să lucrez în problema legionară, bande, culte şi secte şi contraspionaj, iar acţiunile la care am participat îmi dau acea bucurie a unei datorii de luptă împlinite”, susţinea colonelul de Securitate în 1967.
“Dom’le, făcuseră manifestaţii”
Cincisprezece ani mai devreme, deşi rapoartele de investigaţii ale Securităţii indicaseră cu precizie brutalitatea lui Enoiu, nimeni nu se deranjase să cerceteze abuzurile. „Este o fire impulsivă şi nu poate să-şi stăpânească nervii în faţa arestatului”, scria un raport al Internelor din 1952.
„Element descompus din punct de vedere moral. Menţionăm că numitul are o biciuşcă la capăt cu plumb cu care îşi bate întreaga familie”, nota o altă referinţă din 1953.
Iar în foaia de evaluare pentru perioada 1957-1959, Enoiu primea calificativul „foarte bine” pentru că anchetase personal „ungariştii” „până când aceştia au fost demascaţi şi au dat declaraţii de recunoaştere”. “Dom’le, făcuseră manifestaţii, uneltiseră împotriva ordinii sociale”, avea să răspundă, cincizeci de ani mai târziu, Enoiu, în interviul acordat EVZ.
JUSTIŢIE
“România are o datorie morală faţă de victime”
“Pentru noi, responsabilitatea lui Enoiu este clară ca lumina zilei”, susţine istoricul Adrian Cioflâncă într-un interviu pentru EVZ.
EVZ: Aveţi date concrete privind stadiul cercetărilor derulate în dosarul de la Parchet?
Adrian Cioflâncă: Tehnic vorbind, de trei ani cercetarea este în faza premergătoare începerii urmăririi penale. După părerea mea, este cam mult. Mai multe sesizări penale trimise de Institut, inclusiv cea privindu-l pe Enoiu, au fost conexate în dosarul 82/P/2007, intitulat generic „Procesul comunismului”. Prin ultima adresă, trimisă procurorului Iuliu Molcuţ, cerem informaţii şi despre stadiul dosarului. Dorim să aflăm dacă a fost audiat Gheorghe Enoiu.
Cunoaşteţi încadrarea juridică a faptelor reclamate de IICCMER?Nu, pentru că, probabil, procurorii nu au luat încă o decizie în acest sens. Sesizarea penală reclamă încălcări ale legislaţiei în vigoare în momentul comiterii faptelor, precum şi fapte care pot fi încadrate în categoria crimelor împotriva umanităţii, considerate imprescriptibile. Sperăm ca justiţia din România să-şi creeze deprinderea de a lucra cu legislaţia internaţională, care, conform Constituţiei, are preeminenţă în faţa legislaţiei interne.
Noile informaţii consemnează doar caracterizări privind natura violenta a lui Enoiu şi un referat care conţine "spovedania" lui. Sunt ele, juridic, utile?
Sesizarea penală din 2007 este detaliată şi documentează speţe concrete în care Enoiu a comis abuzuri şi ilegalităţi. Oricum, responsabilitatea constituirii probatoriului îi revine procurorului, care poate merge pe pistele indicate de Institut, inclusiv prin noile documente trimise acum, pentru a aduna şi cântări probele conform procedurilor specifice actului de justiţie.
Credeţi că Enoiu poate fi judecat în baza probatoriului existent?
Pentru foştii deţinuţi politici, ca şi pentru istoricii care au acces la documente şi mărturii, responsabilitatea lui Enoiu este clară ca lumina zilei. Rămâne doar ca justiţia să-şi spună cuvântul.
Speraţi într-un proces Enoiu la Bucureşti, similar celui derulat acum în Germania în cazul lui John Demjanjuk, acuzat de crime comise în perioada Holocaustului?
Da, sper, pentru că România are această datorie morală faţă de victimele comunismului.
“Pentru noi, responsabilitatea lui Enoiu este clară ca lumina zilei”, susţine istoricul Adrian Cioflâncă într-un interviu pentru EVZ.
EVZ: Aveţi date concrete privind stadiul cercetărilor derulate în dosarul de la Parchet?
Adrian Cioflâncă: Tehnic vorbind, de trei ani cercetarea este în faza premergătoare începerii urmăririi penale. După părerea mea, este cam mult. Mai multe sesizări penale trimise de Institut, inclusiv cea privindu-l pe Enoiu, au fost conexate în dosarul 82/P/2007, intitulat generic „Procesul comunismului”. Prin ultima adresă, trimisă procurorului Iuliu Molcuţ, cerem informaţii şi despre stadiul dosarului. Dorim să aflăm dacă a fost audiat Gheorghe Enoiu.
Cunoaşteţi încadrarea juridică a faptelor reclamate de IICCMER?Nu, pentru că, probabil, procurorii nu au luat încă o decizie în acest sens. Sesizarea penală reclamă încălcări ale legislaţiei în vigoare în momentul comiterii faptelor, precum şi fapte care pot fi încadrate în categoria crimelor împotriva umanităţii, considerate imprescriptibile. Sperăm ca justiţia din România să-şi creeze deprinderea de a lucra cu legislaţia internaţională, care, conform Constituţiei, are preeminenţă în faţa legislaţiei interne.
Noile informaţii consemnează doar caracterizări privind natura violenta a lui Enoiu şi un referat care conţine "spovedania" lui. Sunt ele, juridic, utile?
Sesizarea penală din 2007 este detaliată şi documentează speţe concrete în care Enoiu a comis abuzuri şi ilegalităţi. Oricum, responsabilitatea constituirii probatoriului îi revine procurorului, care poate merge pe pistele indicate de Institut, inclusiv prin noile documente trimise acum, pentru a aduna şi cântări probele conform procedurilor specifice actului de justiţie.
Credeţi că Enoiu poate fi judecat în baza probatoriului existent?
Pentru foştii deţinuţi politici, ca şi pentru istoricii care au acces la documente şi mărturii, responsabilitatea lui Enoiu este clară ca lumina zilei. Rămâne doar ca justiţia să-şi spună cuvântul.
Speraţi într-un proces Enoiu la Bucureşti, similar celui derulat acum în Germania în cazul lui John Demjanjuk, acuzat de crime comise în perioada Holocaustului?
Da, sper, pentru că România are această datorie morală faţă de victimele comunismului.
FOTO: Răzvan Vălcăneanțu
“Enoiu, în toată perioada cât a locuit la această adresă, a avut o comportare urâtă în cadrul familiei. În repetate rânduri îşi bătea soţia, cumnata şi soacra. În cursul anului 1952, soţia sa a venit acasă târziu seara, deoarece avusese o şedinţă. Enoiu a luat-o la bătaie până când a leşinat”
Raport de investigaţii din 1953
“Dur, repezit, având uneori ieşiri brutale”Notă a Direcţiei Cadre din MAI, 1963
„Deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat până la brâu, acoperit de un cearceaf pentru a nu se murdări de sânge”Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
„În ‘64, unul nu a ieşit din puşcărie fără să aibă rezoluţia mea pe fişa lui. Eu am fost la Dej, când eram subdirector. Ne-a întrebat: Ba, care-i situaţia lu’ ăştia?”. Şi i-am zis: „Domnule, foarte mulţi sunt bătrâni şi sunt un balast pentru stat. Trebuie foarte multe medicamente pentru ei. Şi-apoi, ne şi încărcăm cu o situaţie, că ăştia vor muri în puşcărie””
Gheorghe Enoiu, într-o declaraţie pentru EVZ din 2007
“Enoiu, în toată perioada cât a locuit la această adresă, a avut o comportare urâtă în cadrul familiei. În repetate rânduri îşi bătea soţia, cumnata şi soacra. În cursul anului 1952, soţia sa a venit acasă târziu seara, deoarece avusese o şedinţă. Enoiu a luat-o la bătaie până când a leşinat”
Raport de investigaţii din 1953
“Dur, repezit, având uneori ieşiri brutale”Notă a Direcţiei Cadre din MAI, 1963
„Deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat până la brâu, acoperit de un cearceaf pentru a nu se murdări de sânge”Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
„În ‘64, unul nu a ieşit din puşcărie fără să aibă rezoluţia mea pe fişa lui. Eu am fost la Dej, când eram subdirector. Ne-a întrebat: Ba, care-i situaţia lu’ ăştia?”. Şi i-am zis: „Domnule, foarte mulţi sunt bătrâni şi sunt un balast pentru stat. Trebuie foarte multe medicamente pentru ei. Şi-apoi, ne şi încărcăm cu o situaţie, că ăştia vor muri în puşcărie””
Gheorghe Enoiu, într-o declaraţie pentru EVZ din 2007
Comentarii