Belferismul calicilor
Belferismul calicilor
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 24/01/2007
Saracii sint de doua feluri, cei saraci-saraci si cei care isi ascund calicia in spatele bunurilor de prestigiu. Lucru valabil si pentru orasele sarace.
Uneori, o farima de lux este cea mai buna terapie impotriva saraciei. In case de chirpici de la tara se poate intimpla sa gasesti, asezat la loc de cinste, acoperit cu mileu, un DVD player ultimul racnet sau o combina sofisticata, din care urla pina pe ulita, in zi de sarbatoare, manelisti la moda. Muncitorii de la oras isi trateaza calicia punindu-si termopane si jaluzele verticale - datoria la intretinere o platesc alta data. Gospodinele cuconite merg la coafor, pe datorie. Domnii de azi, proletarii de ieri, s-au imburghezit, ce dracu', au tabieturi, mofturi, merg la masaj, se intilnesc cu alti domni in oras, la crisma. Printesele de cartier vin in club cu telefoane fitoase si imbracate cu haine de firma (sau substitute glamuroase, cu blanita), mereu aceleasi, pentru care au fost mobilizate veniturile intregii familii pe trei luni. Domnisorii fanti gata de insuratoare isi etaleaza potentialul sub forma ori a unui ghiul oaches, ori a unui Rolex contrafacut, ori a pantofilor albi, din aceia cu virf foarte, foarte lung. Cei mai instariti isi permit chiar un Audi sau un BMW second hand - ce daca nu au casa, iar daca au, nu e mobilata!?... Traim sub tirania consumerismului, iar bunurile de prestigiu sint - in conditiile in care situatia materiala a romanilor nu s-a schimbat spectaculos in ultimii ani - un bun substitut pentru avere. Ele servesc burgheziei mici si foarte mici, precum si ciocoilor emergenti drept pasaport iluzoriu pentru lumea buna. Ceea ce li se intimpla oamenilor li se poate intimpla si oraselor. Iasul este un oras destul de sarac si, oricum, ramas in urma altora de acelasi calibru in materie de dezvoltare si investitii. Cu toate acestea, sau poate tocmai din acest motiv, stridentele somptuare abunda. Majoritatea sediilor mai aratoase din oras sint detinute de institutii publice. Sediul RAJAC poate face fata cu succes si unei vizite a martienilor. Gara Iasi - un etern santier si o vaca de muls perfecta pentru constructori - aspira sa fie replica romaneasca a Palatului Dogilor din Venetia. Piramida lui Dubet, sediul Politiei de Frontiera sau sediul SRI sint alte semne ale exuberantei ciocoiesti locale. Politehnica Iasi are una dintre cele mai performante instalatii de nocturna din tara, desi abia isi tiriie zilele. In bugetul "orasului culturii", peste jumatate din banii alocati "culturii, religiei si sportului" merg, de fapt, spre sport. Iesenii, fie ei afaceristi, lumpen-intelectuali, muncitori la Tepro sau pensionari, sint obligati sa cotizeze, prin impozite, la salariile fotbalistilor. Parangheliile de anul nou, de Sfinta Parascheva sau, ca acum, de 24 ianuarie, costa zeci de milioane de lei noi. Sintem veseli, dom'le. Aceasta in timp ce Palatul Culturii, Teatrul National, Filarmonica, Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, Piata Unirii, strada Lapusneanu se afla, sine die, in santier. Val Condurache, directorul Palatului Culturii, si-a tratat mahmureala de dupa o zi de lucru cu banii alocati consolidarii cladirii, achizitionind - pentru nevoile stringente ale institutiei, fireste - un biet Touareg de 40.000 de euro, in timp ce draguta de Camelia Gavrila de la Inspectoratul Scolar lupta contra plictiselii cronice cu un Volkswagen Passat de 25.000 de euro. Tinta predilecta a capriciilor ciocoilor pripasiti in functii publice sint banii publici, dar privatii au si ei falitii lor. Gratie lor, avem hotel de cinci stele inalt, din sticla si nelocuit, universitati particulare somptuoase fara acreditare si fara studenti, afaceri impresionante fara clienti, vile monstruoase pustii sau neincalzite, masini de lux cu rate neplatite. Ce sa mai vorbim, sintem in plina nebunie. Sintem calici, dar fudulia ne chinuie rau.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 24/01/2007
Saracii sint de doua feluri, cei saraci-saraci si cei care isi ascund calicia in spatele bunurilor de prestigiu. Lucru valabil si pentru orasele sarace.
Uneori, o farima de lux este cea mai buna terapie impotriva saraciei. In case de chirpici de la tara se poate intimpla sa gasesti, asezat la loc de cinste, acoperit cu mileu, un DVD player ultimul racnet sau o combina sofisticata, din care urla pina pe ulita, in zi de sarbatoare, manelisti la moda. Muncitorii de la oras isi trateaza calicia punindu-si termopane si jaluzele verticale - datoria la intretinere o platesc alta data. Gospodinele cuconite merg la coafor, pe datorie. Domnii de azi, proletarii de ieri, s-au imburghezit, ce dracu', au tabieturi, mofturi, merg la masaj, se intilnesc cu alti domni in oras, la crisma. Printesele de cartier vin in club cu telefoane fitoase si imbracate cu haine de firma (sau substitute glamuroase, cu blanita), mereu aceleasi, pentru care au fost mobilizate veniturile intregii familii pe trei luni. Domnisorii fanti gata de insuratoare isi etaleaza potentialul sub forma ori a unui ghiul oaches, ori a unui Rolex contrafacut, ori a pantofilor albi, din aceia cu virf foarte, foarte lung. Cei mai instariti isi permit chiar un Audi sau un BMW second hand - ce daca nu au casa, iar daca au, nu e mobilata!?... Traim sub tirania consumerismului, iar bunurile de prestigiu sint - in conditiile in care situatia materiala a romanilor nu s-a schimbat spectaculos in ultimii ani - un bun substitut pentru avere. Ele servesc burgheziei mici si foarte mici, precum si ciocoilor emergenti drept pasaport iluzoriu pentru lumea buna. Ceea ce li se intimpla oamenilor li se poate intimpla si oraselor. Iasul este un oras destul de sarac si, oricum, ramas in urma altora de acelasi calibru in materie de dezvoltare si investitii. Cu toate acestea, sau poate tocmai din acest motiv, stridentele somptuare abunda. Majoritatea sediilor mai aratoase din oras sint detinute de institutii publice. Sediul RAJAC poate face fata cu succes si unei vizite a martienilor. Gara Iasi - un etern santier si o vaca de muls perfecta pentru constructori - aspira sa fie replica romaneasca a Palatului Dogilor din Venetia. Piramida lui Dubet, sediul Politiei de Frontiera sau sediul SRI sint alte semne ale exuberantei ciocoiesti locale. Politehnica Iasi are una dintre cele mai performante instalatii de nocturna din tara, desi abia isi tiriie zilele. In bugetul "orasului culturii", peste jumatate din banii alocati "culturii, religiei si sportului" merg, de fapt, spre sport. Iesenii, fie ei afaceristi, lumpen-intelectuali, muncitori la Tepro sau pensionari, sint obligati sa cotizeze, prin impozite, la salariile fotbalistilor. Parangheliile de anul nou, de Sfinta Parascheva sau, ca acum, de 24 ianuarie, costa zeci de milioane de lei noi. Sintem veseli, dom'le. Aceasta in timp ce Palatul Culturii, Teatrul National, Filarmonica, Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, Piata Unirii, strada Lapusneanu se afla, sine die, in santier. Val Condurache, directorul Palatului Culturii, si-a tratat mahmureala de dupa o zi de lucru cu banii alocati consolidarii cladirii, achizitionind - pentru nevoile stringente ale institutiei, fireste - un biet Touareg de 40.000 de euro, in timp ce draguta de Camelia Gavrila de la Inspectoratul Scolar lupta contra plictiselii cronice cu un Volkswagen Passat de 25.000 de euro. Tinta predilecta a capriciilor ciocoilor pripasiti in functii publice sint banii publici, dar privatii au si ei falitii lor. Gratie lor, avem hotel de cinci stele inalt, din sticla si nelocuit, universitati particulare somptuoase fara acreditare si fara studenti, afaceri impresionante fara clienti, vile monstruoase pustii sau neincalzite, masini de lux cu rate neplatite. Ce sa mai vorbim, sintem in plina nebunie. Sintem calici, dar fudulia ne chinuie rau.
Comentarii