miercuri, 31 octombrie 2007

Primarul de hirtie

Primarul de hirtie
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 31 octombrie 2007
Consiliul Local tuteleaza o trompeta al carei rost principal este de a-l preamari pe Gheorghe Nichita din bani publici
De ceva vreme, in oras apare o publicatie saptaminala numita "Curierul de Iasi", despre care ni se spune pe frontispiciu ca este editata de Consiliul Local al Municipiului Iasi. Mai multe despre autorii saptaminalului nu aflam, pentru ca nu exista o caseta redactionala. Nu stim cine scrie articolele, cine le filtreaza editorial si unde se tipareste publicatia, desi cititorii au nevoie de aceste informatii pentru a judeca credibilitatea celor scrise, mai ales ca vorbim despre o publicatie tutelata si finantata de o institutie publica.
Dupa cite se pare, gazeta este scrisa de oameni de la cabinetul primului, Andrei Trofor, Tudor Tudose, Bogdan Pascaneanu etc. Iar acest lucru se vede din plin. Nichita este omniprezent in "Curierul de Iasi", deseori cu doua poze pe o pagina sau cu pina la sase poze in cele opt pagini ale saptaminalului. Primarul spune, primarul face, primarul rezolva, primarul drege, primarul tuseste - totul e acolo. Partea si mai caraghioasa este ca "jurnalistii" primarului se citeaza din cind in cind pe ei insisi ca purtatori de cuvint ai Primariei, multiplicind pina la saturatie prezenta lui Nichita si a glorioaselor sale fapte in bietul saptaminal. Consiliul Local, care cica editeaza "Curierul de Iasi", este o aparitie cetoasa, abstracta, impersonala.
Poate ca administratia locala are intr-adevar nevoie de un buletin informativ, nu ma pricep. Personal, tind sa cred ca aceia interesati de ispravile Primariei pot gasi linistiti informatiile necesare in presa locala, e adevarat, fara tonul triumfalist pina la desantare din foaia Primariei. Aici este problema. Una este sa faci un buletin informativ, sec si obiectiv, si alta este sa platesti din bani publici o trompeta pentru preamarirea primarului. Probabil, exista foarte putini oameni in oras care doresc sa afle ce parere grozava are Gheorghe Nichita despre el insusi. Poate doar pe psihologi ii preocupa problema. Altfel, narcisismul primarului nu reprezinta o chestiune de interes public pina intr-acolo incit sa primeasca finantare de la bugetul local. Propaganda electorala se plateste cu bani privati sau de la partid si nu primeste tutela unei institutii publice. "Jurnalistii" politici ar trebui sa primeasca salariul din aceleasi surse private si, eventual, sa-si asume cu numele misiunea pentru care isi pun onoarea la bataie.
Politica "editoriala" a "Curierului de Iasi" merge pe doua strategii importante: multiplicarea putinului si obnubilarea controverselor. Primarul Gheorghe Nichita are foarte putine lucruri cu care se poate lauda dupa patru ani de cind este in functie - presa independenta din Iasi este unanima in aceasta privinta. Asa incit umplerea celor opt pagini ale publicatiei, fie ea si saptaminala, trebuie ca este un calvar pentru "jurnalistii" de casa, iar noua ne apare ca o minune cit o scamatorie. Pe de alta parte, nici o critica, nici o controversa privind deciziile administratiei locale nu-si gaseste reflectarea in oglinda mincinoasa a Primariei.
Daca te rezumi la a citi "Curierul de Iasi", nu vei afla vreodata informatii utilizabile despre izolarea economica a Iasului, despre lipsa de viziune a municipalitatii in materie de dezvoltare, despre starea dezastruoasa, scandaloasa a infrastructurii, despre gropile adinci de pe strazi si santurile parasite care brazdeaza orasul, despre congestionarea pina la sufocare a traficului sub privirile indolente ale autoritatilor, despre reabilitarea in bataie de joc a Pietei Unirii, despre gargara gratuita privind relansarea turismului si "regenerarea urbana" in zona strazilor Lapusneanu si Cuza Voda, despre cvasi-inexistenta proiectelor europene promise in campania electorala, despre bolile cronice ale administratiei locale numite CET si RATC, despre scandalul achizitionarii exorbitantelor autobuze MAZ, despre pierderea finantarii europene pentru groapa ecologica de la Tomesti si despre multe, multe altele. In gazeta distribuita gratuit in locatiile Primariei si la Mall, totul este roz si bombon. Nu dai bani si, cu toate astea, obtii ceva vesel, optimist si teribil de plictisitor.
Totusi, gazeta Primariei reflecta un lucru cu fidelitate: cum vede Gheorghe Nichita misiunea sa de primar. Formula sa magica este compusa din 20% administratie si restul de 80% zgomot de trompeta. S-a spus deja, Nichita are o preocupare bolnavicioasa pentru imagine, stimulata si de faptul ca, pina acum, i-a mers. A cistigat alegerile utilizind trucuri ieftine si se pregateste, conducind detasat in sondaje, sa le cistige si pe urmatoarele scotind de la naftalina aceleasi smecherii obosite. Foarte frumos, vor fi zicind cinicii. Numai ca aici nu vorbim despre un joc pe calculator, ci despre starea unui oras care obisnuia odata sa tina la demnitatea proprie.
Vorbim despre un oras in care oamenii ori isi rup zilnic masinile prin gropile incredibile de pe strazi (in campania electorala nu li s-a spus ca strazile vor fi asfaltate doar citeva luni dintr-un mandat intreg) ori se umilesc inghesuindu-se in mizerabilele mijloace de transport aflate pe traseu. Despre un oras care s-a obisnuit sa ramina in urma si sa piarda majoritatea trenurilor din cauza indolentei autoritatilor. Despre un oras in care nimicul este distribuit frumos ambalat si cu fundita, asa, doar ca sa fii prostit pe fata.

Niciun comentariu: