marți, 30 octombrie 2007

Bucuria nebunilor

Bucuria nebunilor
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 26/09/2007
Ascensiunea lui Becali este intimpinata cu hlizeli si ridicari din umeri, in ciuda prejudiciilor pe care le cauzeaza Romaniei un astfel de personaj.
Istoria nu este un mars triumfal. Nu merge ineluctabil din bine in mai bine. Astazi poate sa fie perfect, miine, asa si asa, iar poimiine, dezastru. Pe ansamblu, progresam, nu-i vorba. Dar din cind in cind intervin teribile reculuri care ne scutura de nu ne vedem.
Se vede acest lucru foarte bine din scurta dar tumultuoasa istorie postdecembrista. Entuziasmul lui decembrie'89 a fost contrazis repede si fara drept de apel de turbulentele cosmaresti din perioada 1990-1991, de mineriade, de "evenimentele" de la Tirgu-Mures. Democratia din timpul regimului Iliescu arata ca o autarhie idioata. Ne-am revenit cit de cit dupa aceea, dar la sfirsitul anilor '90, ne-am trezit cu alte doua mineriade si cu un recul economic nemaipomenit. Ne-am revenit din nou, am intrat in NATO, dar guvernarea Adrian Nastase a produs, cind nimeni nu mai credea ca este posibil asa ceva, un serios regres in materie de libertati. Ne-am mai revenit o data, am intrat in UE, si iata-ne acum scufundati in marasm politic.
Daca ne uitam spre "noua generatie" de politicieni, la fel, este imposibil sa avem certitudinea progresului. Cu greu putem spune ca Titus Corlatean este mai bun decit Adrian Nastase, Bogdan Olteanu, decit Viorel Hrebenciuc, Cozmin Gusa, decit Radu Berceanu, sau Gigi Becali, decit Corneliu Vadim Tudor. Se schimba oamenii - oricum mai incet decit ar trebui - dar nu prea se schimba valorile, proiectele si viziunile politice. Existenta unui personaj precum Gigi Becali pe scena politica, si inca bine plasat in sondaje, este, probabil, semnul cel mai grav de involutie pentru Romania europeana din anul de gratie 2007. Ultimul sondaj IMAS il plaseaza pe fostul oier pe locul doi in clasamentul increderii populatiei, dupa presedintele Traian Basescu. Scorul partidului fantoma al lui Becali, PNG, oscileaza, in functie de sondaje, in jurul a zece procente sau mai mult. Oricum, si Becali si partidul-breloc se afla pe un evident trend crescator.
Opinia publica asista tranchilizata la aceasta ascensiune. Unii, ingrijorator de multi, se multumesc sa se hlizeasca la glumele demente ale latifundiarului. Altii ridica indiferenti din umeri - au vazut multe la viata lor si sint pregatiti sa vada multe altele. Sint si unii care il contesta pe Gigi Becali, care ii trag pe mineca pe simpatizantii inconstienti ai acestuia, dar parca nimic nu conteaza. Disperatii striga in vint.
M-am oprit cu alta ocazie asupra surselor popularitatii lui Becali: suprapunerea identitatilor publice (om politic, mogul, proprietar de club de fotbal), filantropia intens mediatizata, instrumentalizarea religiozitatii, retorica populista si nationalista etc. Ma opresc acum asupra inca unei surse: impunitatea. Becali lasa impresia unui personaj intangibil, pe care nimic nu-l clinteste. Aceasta in ciuda controverselor legate de modul in care a facut avere sau a numeroaselor informatii (unele provenind chiar din propriile afirmatii) privind interventii necurate in campionatul de fotbal. Becali s-a aratat mereu sfidator la adresa legilor si a autoritatilor si pina acum a scapat nevatamat.
Recent, au aparut stiri care ar spune ca se stringe latul in jurul lui Becali. Fostul ministru al Apararii Victor Babiuc este cercetat penal pentru o mita (sub forma unui teren pentru fiica sa) pe care ar fi primit-o de la Becali, in schimbul faimoaselor terenuri de la Ministerul Apararii care stau astazi la baza averii latifundiarului. Intr-o alta speta deschisa de DNA, Becali este cercetat pentru oferire de mita in campionat. Vom vedea ce va decide justitia. Ceea ce stim pina acum este ca Becali a mai fost cercetat si a scapat basma curata.
Un alt element care contribuie la senzatia ca Becali nu este atins de nimic tine de o "calitate" personala a acestuia: este lipsit de simtul penibilului. Au fost situatii cind Becali, in ciuda limbutiei sale agresive, a fost facut praf in talk-show-uri. Numai nu i s-a spus in fata ca este prost de luat la palme si nebun de legat. Ei bine, Gigi Becali nici macar nu s-a simtit jignit. In infinita-i indolenta, nimic nu pare a-l afecta. Nu-l intereseaza ce se spune despre el. Nu-i pasa ce porcarii scoate el insusi pe gura. Orice spune i se pare memorabil. Orice face ar trebui, dupa mintea sa, retinut in anale. Totul se invirte in jurul egoului sau expandat. Atunci, cum sa-l tragi de mineca pe un astfel de om, cum sa-i spui ca a luat-o razna, cind lui i se pare ca este sublim?
Becali face parte din categoria politicienilor "tabaciti" despre care pare a se fi spus deja totul, si degeaba. Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor apartin aceleiasi categorii, si aceasta este una din sursele longevitatii lor politice. Despre ei s-au spus toate grozaviile posibile, au trecut prin toate scandalurile si anchetele care putea fi imaginate, si totusi au supravietuit. Par "nemuritori".
Un astfel de om, fara rusine si fara scrupule, pe care nu-l atinge nimic, despre care nu poti sa mai spui ceva care sa-l disloce, poate deveni de-a dreptul periculos. Si Hitler era considerat in tinerete un bufon (ziaristii se intrebau daca se merita macar sa scrie despre el). Cind Corneliu Zelea Codreanu, in scurta sa cariera parlamentara, isi rostea stingaci discursurile in fata salii aproape goale, se considera ca este un penibil. Dar bufoni de acest fel au facut ticalosii inimaginabile. Desigur, nu orice bufon este un Hitler. Dar nu se stie niciodata, pentru ca, sa nu uitam, oricind putem involua politic. In orice caz, prezenta nestingherita a lui Gigi Becali in prim-planul vietii politice, cu o importanta reprezentare parlamentara, cu caraghiosi trimisi in Parlamentul european, nu are cum sa fie de bun augur. Macar pentru ca ne face, iremediabil, de rusine.

Niciun comentariu: