Clientul electoral, stapinul nostru
Clientul electoral, stapinul nostru
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 08/03/2007
Populistii satisfac asteptari de rol ale electoratului pe care politicienii onorabili le ignora
Se anunta vremuri tulburi. Daca se pastreaza actualele cifre din sondaje, dupa urmatoarele alegeri partidele populiste vor ocupa un sfert din mandatele parlamentare. Intr-o ultima masuratoare sociologica, realizata de IMAS, PNG cumuleaza 16% din intentiile de vot - dupa ce in urma cu citeva luni nici nu exista in sondaje, iar PRM ar obtine 8% in perspectiva unui eventual scrutin. S-ar putea sa fie si mai rau daca lumea politica de "mainstream" nu-si revine din tembelismul masochist in care se complace.Care ar fi efectele? In primul rind, Romania ar inregistra un teribil deficit de imagine in fata Uniunii Europene, a carei membra abia a devenit. Nu ar fi sfirsitul lumii, desigur, mai ales ca exista si alte state est-europene - Polonia, de pilda - cu Parlamente intesate de populisti. Insa Romania are deja o imagine mai proasta decit a majoritatii celorlalte state post-comuniste, iar un rezultat dezastruos la legislative ar confirma tendinta de depreciere. In al doilea rind, deficitul de democratie produs prin ascensiunea populistilor este si mai important. Cele doua partide sint conduse dictatorial, iar lipsa de democratie din interiorul lor va contamina si ambientul in care vor activa. Activistii celor doua formatiuni de strinsura nu au nici un fel de profil politic si singurul lucru care ii motiveaza este infinitul oportunism suscitat de perspectiva intrarii/raminerii in Parlament sau in posturile din administratia locala. Mai mult, in ciuda invocarii frivole a lui Dumnezeu, ei nu au nimic sfint - sint capabili de orice. Singurul lor Dumnezeu este zeul trucat din fruntea partidului, caruia i se inchina poltron si libidinos, uitind de orice respect de sine. In fine, noua ascensiune a populistilor va avea tot felul de efecte politice neplacute. Ei vor avea un cuvint greu de spus in jocul aliantelor din Parlament, precum si in negocierea legilor organice, vor obtine posturi in Biroul Permanent al Camerelor, de unde pot influenta agenda Legislativului, si vor conduce comisii parlamentare unde se discuta proiectele de lege trimise de Executiv. Cresterea cea mai spectaculoasa, stupefianta de-a dreptul, este cea a PNG, partidul-breloc al lui George Becali, zis Gigi. Cifrele sondajului IMAS sint contestate de unii sociologi. Insa cert este ca in mai toate sondajele PNG a trecut de 10% iar trendul este crescator. Ne putem tempera ingrijorarea tinind cont de faptul ca, in cazul populistilor, scorul obtinut in sondaje nu exprima neaparat intentii ferme de vot. Electoratul acestora este extrem de volatil, fiind dominat de "migratori", usor influentabili, care trec de la un partid la altul in functie chiar de cea mai neinsemnata conjunctura. O parte dintre simpatizanti au pozitii pregnant anti-sistem, asa incit refuza pina si jocul electoral, neprezentindu-se la vot. Mai trebuie sa avem in vedere faptul ca performanta electorala este afectata de capacitatea de mobilizare in preajma alegerilor - capitol la care populistii stau destul de prost din cauza slabiciunii structurilor locale. Liderii populisti compenseaza prin prestatie mediatica si depinde cit de inspirati sint in acel moment. Nu in ultimul rind, soarta populistilor depinde de cum evolueaza mediul politic in general. Daca acesta functioneaza bine, in general populistii merg prost. Insa actuala conjunctura le este profund favorabila, existind o linie de cauzalitate directa intre degringolada actualei coalitii de guvernare si cresterea PNG. Ultimul sondaj Insomar face interesante fise caracterologice ale principalilor lideri politici, pornind de la perceptia publicului. In cazul lui Gigi Becali se poate observa ca vectorul succesului sau politic este filantropia intens mediatizata. Din acest motiv este perceput ca fiind "alaturi de oameni" de catre 34% dintre subiecti. Doar Traian Basescu poate rivaliza cu el, intrucitva, la acest capitol, dar doar cu 13%. Gigi Becali atrage in general electorat de stinga, rural, cu statut social precar, cu educatie primara sau medie. Al doilea vector al succesului lui Becali este "credinta" exhibata pe micul ecran, apreciata de 8% din electorat. Dintre ceilalti lideri vizibili, doar Vadim Tudor mai este creditat cu aceasta calitate (de doar 3% dintre subiecti). La sectiunea defecte apar "incompetenta", "vorbeste prea mult", "arogant", "nu este bun politician", "agresiv, certaret". Interesant este ca el nu este perceput drept "corupt" - majoritatea celorlalti, inclusiv Traian Basescu, sint vazuti astfel, intr-o masura mai mare sau mai mica. In paranteza fie spus, buna situare a lui Basescu se explica prin faptul ca el detine majoritatea calitatilor care sint atribuite liderilor populisti si are si altele in plus. Astfel, presedintele este "alaturi de oameni" ca si Becali, "cinstit" si "hotarit" la fel ca Becali si Vadim Tudor, "inteligent, educat" si "bun orator" ca Vadim Tudor si, in plus, el are "abilitati de lider, bun negociator", este "competent, profesionist", "bun politician", "bun organizator" si "are simtul umorului". Asa cum se poate vedea, nu asteptarile de rol ale electoratului fata de politicieni constituie marea problema, ci faptul ca nu se gasesc lideri din "mainstream", in afara lui Traian Basescu, care sa le satisfaca. Orice s-ar spune, majoritatea electoratul nu-si doreste minuitori de mitraliera sau dictatori. Isi doreste doar lideri puternici, buni politicieni, competenti, apropiati de electoral, cu frica lui Dumnezeu etc. Ei bine, nu se prea gasesc personaje politice care sa intrupeze aceste personaje ideale. In locul lor, isi fac de cap lideri contrafacuti, politicieni de parodie.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 08/03/2007
Populistii satisfac asteptari de rol ale electoratului pe care politicienii onorabili le ignora
Se anunta vremuri tulburi. Daca se pastreaza actualele cifre din sondaje, dupa urmatoarele alegeri partidele populiste vor ocupa un sfert din mandatele parlamentare. Intr-o ultima masuratoare sociologica, realizata de IMAS, PNG cumuleaza 16% din intentiile de vot - dupa ce in urma cu citeva luni nici nu exista in sondaje, iar PRM ar obtine 8% in perspectiva unui eventual scrutin. S-ar putea sa fie si mai rau daca lumea politica de "mainstream" nu-si revine din tembelismul masochist in care se complace.Care ar fi efectele? In primul rind, Romania ar inregistra un teribil deficit de imagine in fata Uniunii Europene, a carei membra abia a devenit. Nu ar fi sfirsitul lumii, desigur, mai ales ca exista si alte state est-europene - Polonia, de pilda - cu Parlamente intesate de populisti. Insa Romania are deja o imagine mai proasta decit a majoritatii celorlalte state post-comuniste, iar un rezultat dezastruos la legislative ar confirma tendinta de depreciere. In al doilea rind, deficitul de democratie produs prin ascensiunea populistilor este si mai important. Cele doua partide sint conduse dictatorial, iar lipsa de democratie din interiorul lor va contamina si ambientul in care vor activa. Activistii celor doua formatiuni de strinsura nu au nici un fel de profil politic si singurul lucru care ii motiveaza este infinitul oportunism suscitat de perspectiva intrarii/raminerii in Parlament sau in posturile din administratia locala. Mai mult, in ciuda invocarii frivole a lui Dumnezeu, ei nu au nimic sfint - sint capabili de orice. Singurul lor Dumnezeu este zeul trucat din fruntea partidului, caruia i se inchina poltron si libidinos, uitind de orice respect de sine. In fine, noua ascensiune a populistilor va avea tot felul de efecte politice neplacute. Ei vor avea un cuvint greu de spus in jocul aliantelor din Parlament, precum si in negocierea legilor organice, vor obtine posturi in Biroul Permanent al Camerelor, de unde pot influenta agenda Legislativului, si vor conduce comisii parlamentare unde se discuta proiectele de lege trimise de Executiv. Cresterea cea mai spectaculoasa, stupefianta de-a dreptul, este cea a PNG, partidul-breloc al lui George Becali, zis Gigi. Cifrele sondajului IMAS sint contestate de unii sociologi. Insa cert este ca in mai toate sondajele PNG a trecut de 10% iar trendul este crescator. Ne putem tempera ingrijorarea tinind cont de faptul ca, in cazul populistilor, scorul obtinut in sondaje nu exprima neaparat intentii ferme de vot. Electoratul acestora este extrem de volatil, fiind dominat de "migratori", usor influentabili, care trec de la un partid la altul in functie chiar de cea mai neinsemnata conjunctura. O parte dintre simpatizanti au pozitii pregnant anti-sistem, asa incit refuza pina si jocul electoral, neprezentindu-se la vot. Mai trebuie sa avem in vedere faptul ca performanta electorala este afectata de capacitatea de mobilizare in preajma alegerilor - capitol la care populistii stau destul de prost din cauza slabiciunii structurilor locale. Liderii populisti compenseaza prin prestatie mediatica si depinde cit de inspirati sint in acel moment. Nu in ultimul rind, soarta populistilor depinde de cum evolueaza mediul politic in general. Daca acesta functioneaza bine, in general populistii merg prost. Insa actuala conjunctura le este profund favorabila, existind o linie de cauzalitate directa intre degringolada actualei coalitii de guvernare si cresterea PNG. Ultimul sondaj Insomar face interesante fise caracterologice ale principalilor lideri politici, pornind de la perceptia publicului. In cazul lui Gigi Becali se poate observa ca vectorul succesului sau politic este filantropia intens mediatizata. Din acest motiv este perceput ca fiind "alaturi de oameni" de catre 34% dintre subiecti. Doar Traian Basescu poate rivaliza cu el, intrucitva, la acest capitol, dar doar cu 13%. Gigi Becali atrage in general electorat de stinga, rural, cu statut social precar, cu educatie primara sau medie. Al doilea vector al succesului lui Becali este "credinta" exhibata pe micul ecran, apreciata de 8% din electorat. Dintre ceilalti lideri vizibili, doar Vadim Tudor mai este creditat cu aceasta calitate (de doar 3% dintre subiecti). La sectiunea defecte apar "incompetenta", "vorbeste prea mult", "arogant", "nu este bun politician", "agresiv, certaret". Interesant este ca el nu este perceput drept "corupt" - majoritatea celorlalti, inclusiv Traian Basescu, sint vazuti astfel, intr-o masura mai mare sau mai mica. In paranteza fie spus, buna situare a lui Basescu se explica prin faptul ca el detine majoritatea calitatilor care sint atribuite liderilor populisti si are si altele in plus. Astfel, presedintele este "alaturi de oameni" ca si Becali, "cinstit" si "hotarit" la fel ca Becali si Vadim Tudor, "inteligent, educat" si "bun orator" ca Vadim Tudor si, in plus, el are "abilitati de lider, bun negociator", este "competent, profesionist", "bun politician", "bun organizator" si "are simtul umorului". Asa cum se poate vedea, nu asteptarile de rol ale electoratului fata de politicieni constituie marea problema, ci faptul ca nu se gasesc lideri din "mainstream", in afara lui Traian Basescu, care sa le satisfaca. Orice s-ar spune, majoritatea electoratul nu-si doreste minuitori de mitraliera sau dictatori. Isi doreste doar lideri puternici, buni politicieni, competenti, apropiati de electoral, cu frica lui Dumnezeu etc. Ei bine, nu se prea gasesc personaje politice care sa intrupeze aceste personaje ideale. In locul lor, isi fac de cap lideri contrafacuti, politicieni de parodie.
Comentarii