marți, 30 octombrie 2007

Morocanosul

Morocanosul
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 04/07/2007
Marea Britanie l-a inlocuit pe fulminantul Tony Blair cu morocanosul Gordon Brown. Va fi doar o schimbare de persoane cu temperamente diferite sau si una de politici?
Cu numirea lui Gordon Brown in postul de prim-ministru se termina o telenovela care a intretinut Marea Britanie vreme de 13 ani. In 1994, in timpul unui faimos prinz luat la restaurantul Granita din Islington, Gordon Brown - vazut de multi ca succesor firesc al defunctului lider laburist John Smith - a acceptat sa-i lase locul charismaticului Tony Blair, care devenea astfel lider de partid si, din 1997, premier al Marii Britanii. Cit timp urma sa dureze acest aranjament, cei doi nu au stabilit, si de aici necontenite speculatii. De nenumarate ori, presa insulara a dat ca iminent transferul de putere sau, dimpotriva, a pomenit de tensiuni "ireconciliabile" intervenite intre cei doi. Este drept, relatia lor a fost precum un mariaj din interes, marcat perpetuu de suspiciune si sicane reciproce. Dar, daca privim in perspectiva si cu relaxare, acum, cind povestea a avut un final reusit, realizam ca intre Blair si Brown nu au existat divergente chiar atit de serioase, legate de ideologie sau politici. A fost mai degraba o competitie personala intre doi oameni de calitate, dar complet diferiti.Diferenta intre cei doi s-a construit pe clasicul contrast dintre orator (Blair) si omul-de-actiune (Brown). Brown, constatind dezavantajul pe care il are in fata charismei si farmecului personal ale lui Blair, a compensat prin sobrietate, chibzuinta, putere de munca extraordinara si determinare, calitati care intr-o tara ca Marea Britanie sint inca la mare cautare. Au fost perioade cind muncea pentru partid 18 ore pe zi, sase zile pe saptamina. Principesa Margareta a Romaniei, care a avut ghinionul sa aiba o relatie cu Brown in timpul unei astfel de perioade incarcate, a rezumat relatia lor astfel: "Politica, politica, politica...". Imbracat in costume sobre si mototolite, cu parul vilvoi si unghiile roase, Brown a facut mult timp figura scotianului morocanos si workoholic. A stat mult timp necasatorit, fiind la un moment dat banuit ori ca este nesuferit, ori ca este homosexual. Imaginea sa a inceput sa se schimbe in 2000, ca urmare a casatoriei cu Sarah Macauley, o specialista in PR. De ceva vreme, Brown zimbeste mai mult (pentru asta, a trecut pe la stomatolog pentru a-si inalbi dintii), se imbraca mai colorat si frecventeaza teme mundane. La umanizarea sa au contribuit, din nefericire, si doua drame familiale. In 2002, i-a murit o fiica proaspat nascuta, iar, mai nou, despre unul dintre cei doi fii s-a aflat ca are o boala grava si incurabila. "Nu e nimic mai important pe lume decit sa fii tata", a spus Brown la un moment dat.Aproape la fel de tare si-a dorit Brown sa fie premier. Uneori, nu mai avea rabdare, punind o presiune fantastica pe Blair (spre exasperarea sotiei acestuia, Cherie, care nu il putea suporta pe Brown). Se pare ca Blair a fost nevoit, anul trecut, sa-si anunte, in sfirsit, retragerea dupa ce Brown a organizat un fel de complot in partid. In fine, despartirea a avut loc in termeni amicali si conform intelegerii din 1994: functia de premier a fost transferata in termeni cvasi-monarhici. Desi Brown a primit functia mai mult decit a cistigat-o, toata lumea considera ca i se cuvine, gratie asteptarii indelungi la care a fost supus. Constientizind, oricum, posibilul deficit de legitimitate, Brown a vorbit la un moment dat de alegeri anticipate (alegerile regulate sint programate pentru 2009 sau 2010). Insa, la alegeri, actualul premier va avea o misiune grea pentru ca se va confrunta cu un fel de Blair al conservatorilor, David Cameron, un personaj charismatic in virsta de 40 de ani, care deocamdata conduce in sondaje. Probabil, pina la urma, in loc sa trebuiasca sa vorbeasca intr-o campanie electorala anticipata, Brown va alege sa actioneze, acum, cind in sfirsit are posibilitatea. Mai ales ca inca din primele zile ale mandatului sau se confrunta cu o problema extrem de grava, din cauza recentelor atentate in stil Al Qaida organizate in Londra si Glasgow. Brown se pregatise sa-si inceapa mandatul cu schimbari importante in politica interna, insa este nevoit sa actioneze intr-o chestiune fata de care a fost mai degraba discret pina acum: lupta impotriva terorismului. Subiectele de politica externa constituiau prilej pentru Brown de a lua distanta fata de Blair. Actualul premier este, de exemplu, partizanul unei retrageri graduale din Irak, iar in relatia cu Uniunea Europeana a facut deseori figura de eurosceptic (el este artizanul mentinerii Marii Britanii in afara zonei euro). A sustinut razboiul contra terorismului, dar fara sa aiba o viziune proprie alternativa la politica aleasa de Blair. Pina acum, Brown a fost eterna speranta, nedreptatitul, eminenta cenusie etc. Multi dintre ziaristii care i-au facut profilul au constatat ca, de fapt, se stiu foarte putine lucruri despre el - chiar britanicii stiu putine. Urmeaza sa aflam cum este Brown cu adevarat de abia de acum incolo. Deocamdata, prestatia din primele zile, zile de criza, i-a fost apreciata, dar pina la succes mai este cale lunga.

Niciun comentariu: