Prapastia de la vorba la fapta
Prapastia de la vorba la fapta
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 30/05/2007
Presedintele si premierul au promis ca vor desecretiza arhiva PCR. Insa este nevoie de mult mai mult pentru ca documentele sa ajunga intr-adevar la cunostinta opiniei publice.
Exista o moda in Romania de a da vina pe Occident pentru ca nu acorda atentie suficienta problemei Gulagului. Pe cei care pun astfel problema obisnuiesc sa ii intreb ce a facut Romania pentru a se ocupa serios de trecutul comunist. Facind bilantul politicilor menite a facilita cunoasterea trecutului recent, se poate observa usor ca acesta este mai degraba modest. Avem o lege a arhivelor proasta si care, chiar asa cum este, nu se aplica decit partial. Avem o lege a accesului la dosarele Securitatii cu o multime de defecte, despre care s-a vorbit pina la disperare. Si, la fel, legea dosarelor nu s-a aplicat integral de la inceput, fiind nevoie, de exemplu, de interventia sefului statului pentru a se debloca faimoasa cantitate de 1,5 milioane de dosare, pierdute undeva pe parcurs din motive inepte. Pina de curind, in multe dintre universitati istoria comunismului nu era studiata sistematic, asa cum nu a fost studiata nici istoria participarii Romaniei la Holocaust. Nici Gulagul, nici Holocaustul nu au reprezentare, deocamdata, in muzeele nationale de istorie. In lumea academica, au existat pina de curind doar mici insule de interes pentru cele doua subiecte, ocupate in special de tineri, a caror munca de cercetare a fost platita cu multe sacrificii personale si s-a lovit de tot felul de sicane institutionale. Nu avem inca studii sociologice serioase despre atitudinea populatiei fata de cele doua coordonate ale trecutului recent, insa din cele care exista se observa un nivel extraordinar de ignoranta si necunoastere. Asadar, inainte de a indrepta acuzator degetul despre Occident, mai bine ne-am uita in oglinda.Abia de citiva ani exista semne ca lucrurile se schimba la nivel institutional. Au fost infiintate cele doua comisii prezidentiale, pentru studierea participarii Romaniei la Holocaust si pentru analiza dictaturii comuniste. Raportul Comisiei Wiesel si cel al Comisiei Tismaneanu contin recomandari asumate, teoretic cel putin, de catre stat, care au inceput sau urmeaza sa se transforme in politici pentru educatie, cercetare si memorializare. Au fost create mai multe institutii care se ocupa in mod special de istoria Holocaustului si a comunismului, dintre care sint de amintit Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania "Elie Wiesel" si Institutul de Investigarea a Crimelor Comunismului in Romania. La Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi a fost infiintat un master de "Istoria evreilor si ebraistica", in cadrul caruia se studiaza si Holocaustul, si urmeaza sa se aprobe un master de "Istoria comunismului romanesc". Insa informatia sistematica despre cele doua subiecte ajunge doar la studentii interesati de un master, nu si la majoritatea studentilor Facultatii de Istorie. Tot ca urmare a recentelor schimbari, urmeaza a fi infiintate spatii muzeale si memoriale dedicate Gulagului si Holocaustului sau sa fie reorganizate cele existente. Totusi, Muzeul de Istorie de la Palatul Culturii nu pare sa tina seama de aceasta tendinta, tematica pentru viitorul aranjament al expozitiei de istoria contemporana necontinind deocamdata nici o mentiune despre pogromul de la Iasi sau despre comunism. Singurele care si-au facut treaba temeinic in ultimii ani au fost editurile, care au publicat titluri esentiale pentru intelegerea trecutului dificil. Accesul la informatii depinde inca foarte mult de capricioasa vointa politica. Acum doua zile, din fericire, presedintele si premierul au ajuns la un acord pentru desecretizarea arhivelor PCR. Fapt care nu a evitat un atac al PNL la adresa PD, liberalii acuzindu-i pe democrati, nu fara temei, ca pina acum au impiedicat modificarea legii arhivelor in sensul desecretizarii arhivelor PCR si ca s-au opus altor schimbari (cum ar fi inlocuirea directorului Arhivelor Nationale, controversatul Corneliu Mihail Lungu). Ceea ce nu pare insa sa fie clar lumii politice este ca simpla desecretizare a arhivelor PCR - care, inca o data, este salutara - nu rezolva accesul la documente. Marea problema in aceasta privinta este functionarea arhivelor. Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996 a fost creata in spiritul secretomaniei si se dovedeste o piedica importanta in calea cercetarii istorice. Ca urmare, desecretizarea trebuie dublata la scurt timp de aprobarea unei noi legi a arhivelor, democratica, lipsita de echivocuri si care sa anticipeze subterfugiile de care sistemul se prevaleaza pentru a ingreuna accesul la documente. Aceeasi atentie trebuie acordata regulamentelor de la sala de lectura, care, in multe cazuri, sint mai restrictive decit legea insasi. Din cauza modului de functionare a arhivelor, nici macar totalitatea documentelor care ar trebui sa fie disponibile pentru cercetare, din afara limitei de 30 de ani prevazute de legea actuala, nu sint date la sala. In acest moment sint disponibile la ANIC urmatoarele fonduri din arhiva fostului CC al PCR: Cancelarie (1921-1973), Economica (1920-1965), Agrara (1921-1965), Gospodaria de partid (1922-1965), Relatii Externe (1921-1953), Sectia Organelor Conducatoare (1921-1975), la care se adauga arhivele citorva sectoare mai putin importante. Cum se poate usor observa, lipsesc fonduri esentiale, cum ar fi Cadre, Agitatie si propaganda, UTC etc. Chiar si dosarele disponibile lasa in multe cazuri impresia ca au fost "periate". Este inexplicabil ca dosarele de cadre ale presedintilor postcomunisti - Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu - nu se afla in arhiva, desi toti au detinut diferite functii in structura PCR. Uneori, sint ascunse fonduri intregi. Abia pe timpul functionarii Comisiei Tismaneanu am putut afla ca exista un fond UTC sau un fond Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cine stie cite alte fonduri sint tinute sub cheie si neinventariate.Responsabilii arhivelor invoca probleme tehnice - intirzieri in prelucrarea fondurilor documentare, lipsa personalului necesar, a banilor, a spatiului de depozitare etc. Acestea sint reale, dar la ele se adauga o cultura institutionala bazata pe secretomanie. Accesul la documente depinde intr-o prea mare masura de directori, de arhivari, de simpatiile lor, de interesele proprii de cercetare sau de ordinele secrete primite in numele "interesului national". Arhivele functioneaza dupa proceduri complicate, greoaie si restrictive. Timpii de asteptare sint prea mari, formularistica de completat este stufoasa si cronofaga, nu exista inventare informatizate, accesul la xerox este dificil, preturile sint prohibitive, de utilizarea noilor tehnologii de copiere si arhivare nu s-a prea auzit etc.Daca lumea politica este intr-adevar interesata de trecutul comunist in special si de trecutul Romaniei in general, ar trebui sa faca astfel ca toate aceste probleme sa fie rezolvate, prin investitii si management modern. Dificultatile sint mari pina si la sediul central al arhivelor din Bucuresti, ca sa nu mai vorbim de arhivele de provincie, unde nu exista sali de lectura si depozite adecvate (uneori, nu exista nici toalete functionale!).
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 30/05/2007
Presedintele si premierul au promis ca vor desecretiza arhiva PCR. Insa este nevoie de mult mai mult pentru ca documentele sa ajunga intr-adevar la cunostinta opiniei publice.
Exista o moda in Romania de a da vina pe Occident pentru ca nu acorda atentie suficienta problemei Gulagului. Pe cei care pun astfel problema obisnuiesc sa ii intreb ce a facut Romania pentru a se ocupa serios de trecutul comunist. Facind bilantul politicilor menite a facilita cunoasterea trecutului recent, se poate observa usor ca acesta este mai degraba modest. Avem o lege a arhivelor proasta si care, chiar asa cum este, nu se aplica decit partial. Avem o lege a accesului la dosarele Securitatii cu o multime de defecte, despre care s-a vorbit pina la disperare. Si, la fel, legea dosarelor nu s-a aplicat integral de la inceput, fiind nevoie, de exemplu, de interventia sefului statului pentru a se debloca faimoasa cantitate de 1,5 milioane de dosare, pierdute undeva pe parcurs din motive inepte. Pina de curind, in multe dintre universitati istoria comunismului nu era studiata sistematic, asa cum nu a fost studiata nici istoria participarii Romaniei la Holocaust. Nici Gulagul, nici Holocaustul nu au reprezentare, deocamdata, in muzeele nationale de istorie. In lumea academica, au existat pina de curind doar mici insule de interes pentru cele doua subiecte, ocupate in special de tineri, a caror munca de cercetare a fost platita cu multe sacrificii personale si s-a lovit de tot felul de sicane institutionale. Nu avem inca studii sociologice serioase despre atitudinea populatiei fata de cele doua coordonate ale trecutului recent, insa din cele care exista se observa un nivel extraordinar de ignoranta si necunoastere. Asadar, inainte de a indrepta acuzator degetul despre Occident, mai bine ne-am uita in oglinda.Abia de citiva ani exista semne ca lucrurile se schimba la nivel institutional. Au fost infiintate cele doua comisii prezidentiale, pentru studierea participarii Romaniei la Holocaust si pentru analiza dictaturii comuniste. Raportul Comisiei Wiesel si cel al Comisiei Tismaneanu contin recomandari asumate, teoretic cel putin, de catre stat, care au inceput sau urmeaza sa se transforme in politici pentru educatie, cercetare si memorializare. Au fost create mai multe institutii care se ocupa in mod special de istoria Holocaustului si a comunismului, dintre care sint de amintit Institutul National pentru Studierea Holocaustului in Romania "Elie Wiesel" si Institutul de Investigarea a Crimelor Comunismului in Romania. La Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi a fost infiintat un master de "Istoria evreilor si ebraistica", in cadrul caruia se studiaza si Holocaustul, si urmeaza sa se aprobe un master de "Istoria comunismului romanesc". Insa informatia sistematica despre cele doua subiecte ajunge doar la studentii interesati de un master, nu si la majoritatea studentilor Facultatii de Istorie. Tot ca urmare a recentelor schimbari, urmeaza a fi infiintate spatii muzeale si memoriale dedicate Gulagului si Holocaustului sau sa fie reorganizate cele existente. Totusi, Muzeul de Istorie de la Palatul Culturii nu pare sa tina seama de aceasta tendinta, tematica pentru viitorul aranjament al expozitiei de istoria contemporana necontinind deocamdata nici o mentiune despre pogromul de la Iasi sau despre comunism. Singurele care si-au facut treaba temeinic in ultimii ani au fost editurile, care au publicat titluri esentiale pentru intelegerea trecutului dificil. Accesul la informatii depinde inca foarte mult de capricioasa vointa politica. Acum doua zile, din fericire, presedintele si premierul au ajuns la un acord pentru desecretizarea arhivelor PCR. Fapt care nu a evitat un atac al PNL la adresa PD, liberalii acuzindu-i pe democrati, nu fara temei, ca pina acum au impiedicat modificarea legii arhivelor in sensul desecretizarii arhivelor PCR si ca s-au opus altor schimbari (cum ar fi inlocuirea directorului Arhivelor Nationale, controversatul Corneliu Mihail Lungu). Ceea ce nu pare insa sa fie clar lumii politice este ca simpla desecretizare a arhivelor PCR - care, inca o data, este salutara - nu rezolva accesul la documente. Marea problema in aceasta privinta este functionarea arhivelor. Legea nr. 16 din 2 aprilie 1996 a fost creata in spiritul secretomaniei si se dovedeste o piedica importanta in calea cercetarii istorice. Ca urmare, desecretizarea trebuie dublata la scurt timp de aprobarea unei noi legi a arhivelor, democratica, lipsita de echivocuri si care sa anticipeze subterfugiile de care sistemul se prevaleaza pentru a ingreuna accesul la documente. Aceeasi atentie trebuie acordata regulamentelor de la sala de lectura, care, in multe cazuri, sint mai restrictive decit legea insasi. Din cauza modului de functionare a arhivelor, nici macar totalitatea documentelor care ar trebui sa fie disponibile pentru cercetare, din afara limitei de 30 de ani prevazute de legea actuala, nu sint date la sala. In acest moment sint disponibile la ANIC urmatoarele fonduri din arhiva fostului CC al PCR: Cancelarie (1921-1973), Economica (1920-1965), Agrara (1921-1965), Gospodaria de partid (1922-1965), Relatii Externe (1921-1953), Sectia Organelor Conducatoare (1921-1975), la care se adauga arhivele citorva sectoare mai putin importante. Cum se poate usor observa, lipsesc fonduri esentiale, cum ar fi Cadre, Agitatie si propaganda, UTC etc. Chiar si dosarele disponibile lasa in multe cazuri impresia ca au fost "periate". Este inexplicabil ca dosarele de cadre ale presedintilor postcomunisti - Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu - nu se afla in arhiva, desi toti au detinut diferite functii in structura PCR. Uneori, sint ascunse fonduri intregi. Abia pe timpul functionarii Comisiei Tismaneanu am putut afla ca exista un fond UTC sau un fond Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cine stie cite alte fonduri sint tinute sub cheie si neinventariate.Responsabilii arhivelor invoca probleme tehnice - intirzieri in prelucrarea fondurilor documentare, lipsa personalului necesar, a banilor, a spatiului de depozitare etc. Acestea sint reale, dar la ele se adauga o cultura institutionala bazata pe secretomanie. Accesul la documente depinde intr-o prea mare masura de directori, de arhivari, de simpatiile lor, de interesele proprii de cercetare sau de ordinele secrete primite in numele "interesului national". Arhivele functioneaza dupa proceduri complicate, greoaie si restrictive. Timpii de asteptare sint prea mari, formularistica de completat este stufoasa si cronofaga, nu exista inventare informatizate, accesul la xerox este dificil, preturile sint prohibitive, de utilizarea noilor tehnologii de copiere si arhivare nu s-a prea auzit etc.Daca lumea politica este intr-adevar interesata de trecutul comunist in special si de trecutul Romaniei in general, ar trebui sa faca astfel ca toate aceste probleme sa fie rezolvate, prin investitii si management modern. Dificultatile sint mari pina si la sediul central al arhivelor din Bucuresti, ca sa nu mai vorbim de arhivele de provincie, unde nu exista sali de lectura si depozite adecvate (uneori, nu exista nici toalete functionale!).
Comentarii