Fara busola
Fara busola
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 21/02/2007
Intrarea in UE a avut efectul pervers la care ne asteptam: lumea politica si-a pierdut directia, irosindu-se in razboaie sterile.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania a intrat intr-un interstitiu atemporal, in care parca si-a pierdut ritmul, tintele si energia. Lumea politica se macina intr-o frenezie isterica si sterila, trecind dintr-o criza in alta, fara a se mai preocupa de mersul lucrurilor. Parca sintem in post-istorie: timpul si-a anulat exigentele si nu mai exista urgente, dead-line-uri, obiective de indeplinit. E ca si cum am avea tot ragazul din lume.Guvernarea merge spre nicaieri. Dupa ce a trecut marile examene europene, Executivul si-a pierdut busola. Face doar gestiune curenta. Nimic in afara razboiului civil dintre palate nu pare a mai conta. Un tribalism crincen imparte lumea in categorii. Fiecare cu tabara lui. Esti somat sa iei partea cuiva - nu se poate sa fii apolitic, apatic sau scirbit. Lucru cu atit mai dificil cu cit aliantele de schimba de la o zi la alta, dupa gustul cinicilor zilei. Teme importante precum votul uninominal sau alegerile europene au devenit cozi de topor in mina unuia sau altuia. La fel, legi esentiale, cum ar fi legea Agentiei Nationale de Integritate sau cea de modificare a Legii CNSAS. Institutiile publice nu mai sint publice - au devenit bastioane. De partea cealalta, PSD este si mai generos cu timpul nostru. Partidul lui Mircea Geoana - care si-a regasit cadenta, la fel ca pe vremea CDR, dupa circa doi ani de opozitie - face tot posibilul pentru a ocupa agenda guvernului si pentru a consuma cit mai mult din timpul guvernantilor. Ai impresia ca PSD este inca la guvernare (chiar ne intrebam daca a plecat vreodata de acolo?), de vreme ce vrea sa stabileasca compozitia guvernului, prioritatile guvernarii, data alegerilor europene, cum trebuie sa arate o lege sau alta etc. Cam la fel s-a intimplat in 2005, cind PSD a profitat din plin de majoritatea subtire a actualei puteri in Parlament si de detinerea presedintiei Camerelor pentru a dicta regulile jocului. Episodul cel mai faimos si jenant de tergiversare s-a inregistrat la votarea bugetului de atunci, cind sute de amendamente depuse de opozitie si complicitatea lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu au blocat dezbaterile. Acum, PSD intinde la maximum procedura de suspendare a presedintelui pentru a tine prim planul cit mai mult posibil. Vrea chiar sa infiinteze o fantomatica comisie de anchetare a presedintelui. Mobilizarea propriilor activisti produsa cu ocazia declansarii procedurilor anti-Basescu si care se va intensifica in cazul unui referendum este foarte utila pentru resuscitarea partidului. Lipsit de o reforma interna serioasa, inca fara un mesaj alternativ, PSD a prins aceasta buna oportunitate pentru a se reinventa in ochii oamenilor. PSD trage de timp pentru ca alegerile pentru Parlamentul European l-ar gasi nepregatit. La fel fac PNL, PC si PRM. Seful statului si Partidul Democrat, in schimb, sint grabiti, dar nu pentru ca s-ar grabi cu reforma, ci din aceleasi ratiuni care tin de razboiul intern. Asadar, lumea politica se joaca cu timpul nostru. Dispune de un timp pe care Romania nu il are. Dupa ce am pierdut si asa ani de zile experimentind "democratie originala", acum irosim un moment favorabil de parca am fi ajuns prea departe. Vom afla curind ca acest lux tembel ne va costa inca o data.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 21/02/2007
Intrarea in UE a avut efectul pervers la care ne asteptam: lumea politica si-a pierdut directia, irosindu-se in razboaie sterile.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana, Romania a intrat intr-un interstitiu atemporal, in care parca si-a pierdut ritmul, tintele si energia. Lumea politica se macina intr-o frenezie isterica si sterila, trecind dintr-o criza in alta, fara a se mai preocupa de mersul lucrurilor. Parca sintem in post-istorie: timpul si-a anulat exigentele si nu mai exista urgente, dead-line-uri, obiective de indeplinit. E ca si cum am avea tot ragazul din lume.Guvernarea merge spre nicaieri. Dupa ce a trecut marile examene europene, Executivul si-a pierdut busola. Face doar gestiune curenta. Nimic in afara razboiului civil dintre palate nu pare a mai conta. Un tribalism crincen imparte lumea in categorii. Fiecare cu tabara lui. Esti somat sa iei partea cuiva - nu se poate sa fii apolitic, apatic sau scirbit. Lucru cu atit mai dificil cu cit aliantele de schimba de la o zi la alta, dupa gustul cinicilor zilei. Teme importante precum votul uninominal sau alegerile europene au devenit cozi de topor in mina unuia sau altuia. La fel, legi esentiale, cum ar fi legea Agentiei Nationale de Integritate sau cea de modificare a Legii CNSAS. Institutiile publice nu mai sint publice - au devenit bastioane. De partea cealalta, PSD este si mai generos cu timpul nostru. Partidul lui Mircea Geoana - care si-a regasit cadenta, la fel ca pe vremea CDR, dupa circa doi ani de opozitie - face tot posibilul pentru a ocupa agenda guvernului si pentru a consuma cit mai mult din timpul guvernantilor. Ai impresia ca PSD este inca la guvernare (chiar ne intrebam daca a plecat vreodata de acolo?), de vreme ce vrea sa stabileasca compozitia guvernului, prioritatile guvernarii, data alegerilor europene, cum trebuie sa arate o lege sau alta etc. Cam la fel s-a intimplat in 2005, cind PSD a profitat din plin de majoritatea subtire a actualei puteri in Parlament si de detinerea presedintiei Camerelor pentru a dicta regulile jocului. Episodul cel mai faimos si jenant de tergiversare s-a inregistrat la votarea bugetului de atunci, cind sute de amendamente depuse de opozitie si complicitatea lui Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu au blocat dezbaterile. Acum, PSD intinde la maximum procedura de suspendare a presedintelui pentru a tine prim planul cit mai mult posibil. Vrea chiar sa infiinteze o fantomatica comisie de anchetare a presedintelui. Mobilizarea propriilor activisti produsa cu ocazia declansarii procedurilor anti-Basescu si care se va intensifica in cazul unui referendum este foarte utila pentru resuscitarea partidului. Lipsit de o reforma interna serioasa, inca fara un mesaj alternativ, PSD a prins aceasta buna oportunitate pentru a se reinventa in ochii oamenilor. PSD trage de timp pentru ca alegerile pentru Parlamentul European l-ar gasi nepregatit. La fel fac PNL, PC si PRM. Seful statului si Partidul Democrat, in schimb, sint grabiti, dar nu pentru ca s-ar grabi cu reforma, ci din aceleasi ratiuni care tin de razboiul intern. Asadar, lumea politica se joaca cu timpul nostru. Dispune de un timp pe care Romania nu il are. Dupa ce am pierdut si asa ani de zile experimentind "democratie originala", acum irosim un moment favorabil de parca am fi ajuns prea departe. Vom afla curind ca acest lux tembel ne va costa inca o data.
Comentarii