Cind divortul pare inevitabil
Cind divortul pare inevitabil
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 31/01/2007
Scepticismul din jurul aliantelor politice este atit de puternic, incit actioneaza el insusi ca factor dizolvant
Alianta DA nu continea din capul locului, in propria formula, datele unui previzibil divort, orice ar pretinde astazi falsi profeti. Este adevarat ca, la noi, deocamdata, orice coabitare la guvernare in coalitii si aliante se dovedeste a fi extrem de dificila. Dar, dincolo de dificultatile de acomodare, scepticismul din jurul aliantelor este atit de puternic, incit actioneaza el insusi ca factor dizolvant. Scepticismul este cel care ajuta profetiile sa se autoimplineasca. Nimeni nu da nici o sansa de durabilitate aliantelor, nici chiar membrii si liderii lor. Inca de la casatorie se vorbeste insistent despre divort. Mariajul este vazut exclusiv ca unul de convenienta, din interes si, fatalmente, temporar. Nimeni nu se mira, prin urmare, ca divortul mult anuntat ajunge sa se produca in cele din urma.Aceasta credinta in divorturi ineluctabile este cu atit mai paguboasa cu cit sistemul nostru electoral aproape obliga la aliante si coalitii, la guvernare sau in opozitie. Alianta este o arta pe care partidele de la noi sint nevoite, fie ca le place sau nu, sa o invete si sa o practice. In ultimii ani s-au inregistrat progrese in materie - Alianta DA a avut un protocol bine croit si a functionat mai bine decit defuncta CDR - dar mai este mult de lucru. Divortul este inca mai tentant, pentru simplul motiv ca e comod si deoarece nu pare a avea consecinte politice, electorale pentru cei care il initiaza. Spuneam ca Alianta DA nu continea de la inceput datele unui divort anuntat. Ma refer la motive serioase - doctrinare, electorale sau economice. Este adevarat ca PNL si PD se reclama de la familii politice diferite - liberala, respectiv populara -, dar nu a fost asa de la inceput si oricum principiile celor doua familii nu se exclud reciproc. Apartenenta la grupuri diferite in Parlamentul European nu obliga la un divort pe plan intern. Asadar, argumentul diferentei politice este mai degraba un pretext. Este la fel de adevarat ca PNL si PD au electorate partial diferite. Dar tocmai acesta este rostul unui aliante - ca partidele din componenta sa acopere, prin asociere, o plaja electorala cit mai mare. In plus, asa cum spun sociologii, Alianta DA are multi simpatizanti care, altfel, nu sint adeptii vreunuia dintre cele doua partide componente si care, unii dintre ei, nu s-ar mai prezenta la vot sau ar vota cu opozitia, in caz de divort. In fine, argumentul divergentelor de natura economica pare cel mai important. Mai precis, se vorbeste despre grupuri de interese care au intrat intr-o confruntare apriga si au antrenat dupa ele si cele doua palate. Aceasta explicatie marxizanta ignora faptul ca din istoria ultimilor 17 ani am aflat mai degraba ca grupurile de interese sint transpartinice. Oricum, daca exista intr-adevar grupuri de interese afiliate palatelor, atunci tocmai afilierea a provocat ostilitatea dintre ele. Prin urmare, sursa conflictului ar fi, la origine, politica, nu economica.In ce ma priveste, cred in continuare ca sursele importante ale conflictului din alianta sint, pe de o parte, cele institutionale si, pe de alta, cele in esenta "neserioase", dar nu mai putin importante, care tin de nepotrivirea de temperament si de profil politic dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. Am abordat de mai multe ori subiectul conflictului greu de ocolit, prescris constitutional, dintre institutia presedintelui si cea a premierului. Toate legislaturile postcomuniste au inregistrat astfel de conflicte din cauza ambiguitatii Constitutiei si a slabei disponibilitati pentru compromis si negociere din lumea politica. Darwinismul institutional (Fr. Thom) este o trasatura de sistem a lumii comuniste. In privinta motivului neserios, trebuie sa acceptam ca partidele romanesti sint, in general, partide de lideri si ca diferentele de temperament dintre acestia pot constitui motive suficiente de divort politic. Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au intrat intr-o spirala a confruntarii care a dus, firesc, automat, la situatia fara iesire in care se afla in acest moment. Criza a urmat unei radicalizari progresive a partilor, pina s-a ajuns la canibalism politic. PNL si PD nu au vrut de la inceput sa se infulece unul pe altul, dar au prins pofta cu timpul. In final, putem observa si doua parti bune ale actualului conflict. Din cauza ca "partenerii" de la guvernare se vineaza reciproc, fiecare este infinit mai atent la propriile miscari. Ca urmare, avem mai putina coruptie. Al doilea aspect imbucurator este ca electoratul pare mai putin angajat in disputele politice in desfasurare decit in vremurile nebune ale guvernarii CDR, cind un talk-show putea provoca seisme sociale. Daca nu s-a maturizat lumea politica, macar se maturizeaza electoratul.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 31/01/2007
Scepticismul din jurul aliantelor politice este atit de puternic, incit actioneaza el insusi ca factor dizolvant
Alianta DA nu continea din capul locului, in propria formula, datele unui previzibil divort, orice ar pretinde astazi falsi profeti. Este adevarat ca, la noi, deocamdata, orice coabitare la guvernare in coalitii si aliante se dovedeste a fi extrem de dificila. Dar, dincolo de dificultatile de acomodare, scepticismul din jurul aliantelor este atit de puternic, incit actioneaza el insusi ca factor dizolvant. Scepticismul este cel care ajuta profetiile sa se autoimplineasca. Nimeni nu da nici o sansa de durabilitate aliantelor, nici chiar membrii si liderii lor. Inca de la casatorie se vorbeste insistent despre divort. Mariajul este vazut exclusiv ca unul de convenienta, din interes si, fatalmente, temporar. Nimeni nu se mira, prin urmare, ca divortul mult anuntat ajunge sa se produca in cele din urma.Aceasta credinta in divorturi ineluctabile este cu atit mai paguboasa cu cit sistemul nostru electoral aproape obliga la aliante si coalitii, la guvernare sau in opozitie. Alianta este o arta pe care partidele de la noi sint nevoite, fie ca le place sau nu, sa o invete si sa o practice. In ultimii ani s-au inregistrat progrese in materie - Alianta DA a avut un protocol bine croit si a functionat mai bine decit defuncta CDR - dar mai este mult de lucru. Divortul este inca mai tentant, pentru simplul motiv ca e comod si deoarece nu pare a avea consecinte politice, electorale pentru cei care il initiaza. Spuneam ca Alianta DA nu continea de la inceput datele unui divort anuntat. Ma refer la motive serioase - doctrinare, electorale sau economice. Este adevarat ca PNL si PD se reclama de la familii politice diferite - liberala, respectiv populara -, dar nu a fost asa de la inceput si oricum principiile celor doua familii nu se exclud reciproc. Apartenenta la grupuri diferite in Parlamentul European nu obliga la un divort pe plan intern. Asadar, argumentul diferentei politice este mai degraba un pretext. Este la fel de adevarat ca PNL si PD au electorate partial diferite. Dar tocmai acesta este rostul unui aliante - ca partidele din componenta sa acopere, prin asociere, o plaja electorala cit mai mare. In plus, asa cum spun sociologii, Alianta DA are multi simpatizanti care, altfel, nu sint adeptii vreunuia dintre cele doua partide componente si care, unii dintre ei, nu s-ar mai prezenta la vot sau ar vota cu opozitia, in caz de divort. In fine, argumentul divergentelor de natura economica pare cel mai important. Mai precis, se vorbeste despre grupuri de interese care au intrat intr-o confruntare apriga si au antrenat dupa ele si cele doua palate. Aceasta explicatie marxizanta ignora faptul ca din istoria ultimilor 17 ani am aflat mai degraba ca grupurile de interese sint transpartinice. Oricum, daca exista intr-adevar grupuri de interese afiliate palatelor, atunci tocmai afilierea a provocat ostilitatea dintre ele. Prin urmare, sursa conflictului ar fi, la origine, politica, nu economica.In ce ma priveste, cred in continuare ca sursele importante ale conflictului din alianta sint, pe de o parte, cele institutionale si, pe de alta, cele in esenta "neserioase", dar nu mai putin importante, care tin de nepotrivirea de temperament si de profil politic dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. Am abordat de mai multe ori subiectul conflictului greu de ocolit, prescris constitutional, dintre institutia presedintelui si cea a premierului. Toate legislaturile postcomuniste au inregistrat astfel de conflicte din cauza ambiguitatii Constitutiei si a slabei disponibilitati pentru compromis si negociere din lumea politica. Darwinismul institutional (Fr. Thom) este o trasatura de sistem a lumii comuniste. In privinta motivului neserios, trebuie sa acceptam ca partidele romanesti sint, in general, partide de lideri si ca diferentele de temperament dintre acestia pot constitui motive suficiente de divort politic. Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au intrat intr-o spirala a confruntarii care a dus, firesc, automat, la situatia fara iesire in care se afla in acest moment. Criza a urmat unei radicalizari progresive a partilor, pina s-a ajuns la canibalism politic. PNL si PD nu au vrut de la inceput sa se infulece unul pe altul, dar au prins pofta cu timpul. In final, putem observa si doua parti bune ale actualului conflict. Din cauza ca "partenerii" de la guvernare se vineaza reciproc, fiecare este infinit mai atent la propriile miscari. Ca urmare, avem mai putina coruptie. Al doilea aspect imbucurator este ca electoratul pare mai putin angajat in disputele politice in desfasurare decit in vremurile nebune ale guvernarii CDR, cind un talk-show putea provoca seisme sociale. Daca nu s-a maturizat lumea politica, macar se maturizeaza electoratul.
Comentarii