marți, 30 octombrie 2007

Convertirea nomenclaturii uteciste

Convertirea nomenclaturii uteciste
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 18/07/2007
Un fost membru al secretariatului CC al UTC tocmai a devenit mare director in Ministerul Educatiei. Aceasta este una dintr-un lung sir de convertiri reusite ale fostilor nomenclaturisti
O stire a trecut practic neobservata zilele trecute. Ani Matei a fost titularizat pe postul de director general al Directiei de invatamint superior din Ministerul Educatiei. Cine este Ani Matei? Ultima pozitie ocupata este aceea de prorector al Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A candidat la inceputul anului 2005 pentru functia de rector, ca reprezentant al "vechii garzi" din SNSPA, apropiata de Vasile Secares ("eternul" rector de pina atunci, cu mai multe mandate). A pierdut in favoarea Mihaelei Vlasceanu, multumindu-se cu pozitia de prorector. Inainte a predat la Facultatea de Administratie Publica, al carei actual decan este sotia sa, Lucica Matei, si a fost director adjunct al Institutului National de Administratie, pe vremea guvernului Adrian Nastase, perioada in care INA a trecut printr-un mare scandal financiar. Vorbim, asadar, despre un personal bine conectat si cu o cariera publica de succes.Cei cu memorie mai lunga stiu insa si alte lucruri despre Ani Matei. Acesta a fost membru al secretariatului CC al Uniunii Tineretului Comunist si presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania in perioada neagra a ceausismului 1985-1989. I-a prins ca prim-secretari ai UTC pe Nicu Ceausescu (1983-1987) si Ioan Toma (1987-1989). Ocupindu-ma de istoria UTC, am putut consulta, pe perioada functionarii Comisiei Tismaneanu, dosarul de cadre al lui Ani Matei si stenograme ale secretariatului CC al UTC pentru perioada in care acesta a fost membru. In dosarul de cadre, cu cota M1148, aflat la ANIC, se afla cererea, hotarirea, procesul verbal si angajamentul solemn pentru admiterea in PCR in 1974, fisa personala de membru, fisa scolara, o autobiografie si trei recomandari, dintre care una semnata de Mircea I. Becheanu, cadru universitar la Facultatea de matematica a Universitatii Bucuresti. Conform documentelor, Ani Matei avea mai multe atuuri pentru care a fost admis repede in partid, la 21 de ani: era de extractie sociala modesta - tatal era muncitor la Turnu Magurele, iar mama CAP-ista; avea un unchi bine plasat, Matei Eftimie, conf. dr. la "Stefan Gheorghiu"; a inceput sa activeze politic de foarte tinar - in scoala generala a fost secretar UTC pe clasa, apoi secretar al Comitetului UTC din liceul din comuna Salcia (Teleorman) si membru al Comitetului judetean UTC Teleorman; avea rezultate destul de bune ca student al Facultatii de matematica-mecanica a Universatatii Bucuresti, cu note intre 7 si 10. Ani Matei nu stia nici o limba straina, dar aceasta nu era o problema pentru PCR. Intr-una dintre recomandari se spune ca "are o convingere politica sanatoasa, activitatea pe care o desfasoara o face din convingere si nu din obligatie, facind din ea o preocupare continua a sa". Dupa ce a activat in comitetul municipal PCR din Bucuresti, Ani Matei a fost propulsat la mijlocul anilor '80 in fruntea UASCR si in Secretariatul UTC, condus pe atunci de "delfinul" Nicu Ceausescu, virtualul mostenitor al conducerii PCR. Pentru a accede in grupul restrins de la virful UTC, in Politburo-ul Uniunii, era nevoie de relatii bune cu Nicu Ceausescu si de conformism politic fara rest, "calitati" pe care, de buna seama, Ani Matei le-a demonstrat. Stau dovada stenogramele sedintelor Secretariatului UTC, aflate in fondul UTC de la ANIC. Din pacate, documentele Uniunii de dupa 1982 nu sint prelucrate arhivistic si nu pot fi inca studiate sistematic. Dar cele pe care le-am consultat sint suficiente pentru a-l arata pe Ani Matei implicat sistematic si activ in cultul personalitatii lui Ceausescu. In sedinte, Ani Matei furnizeaza mii de studenti pentru manifestatii dedicate lui Ceausescu si recomanda sa fie urmarite "orientarile si indicatiile transmite de tovarasul Nicolae Ceausescu". In acea vreme, rolul UTC si UASCR fusese redus la functia ancilara de pirghii organizatorice in angrenajul monstruos al cultului personalitatii si de instrumente de control social. Organizatiile de tineret erau parte din complicatul aparat conceput de PCR pentru indoctrinarea si controlarea intregii populatii, precum si pentru umilirea acesteia prin implicarea in cultul personalitatii. Ani Matei s-a numarat printre cei care s-au aflat la virful acestui sistem si ar trebui sa poarte responsabilitatea pentru aceasta.Or, din ceea ce vedem dupa 1989, Ani Matei a facut fata fara probleme schimbarii de regim, convertindu-se cu succes si urmind nestingherit o cariera publica. Asemeni foarte multor fosti activisti, a trecut printr-un proces de "academizare" - despre care vorbeste Mihai Dinu Gheorghiu in cartea sa recenta, "Intelectualii in cimpul puterii" - si reconversie profesionala si politica, raminind in prim planul vietii publice si ocupind pozitii importante in noul aranjament post-decembrist. Faptul ca Ani Matei si sotia sa au activat in SNSPA este cit se poate de semnificativ, aceasta universitate fiind, asa cum se stie, mostenitoare a Academiei "Stefan Gheorghiu". In prezent, in SNSPA se duce o lupta acerba si inca echilibrata intre reprezentantii noului val si partida vechilor activisti-"intelectuali" de partid, reprezentata de Secares. Despre trecutul lui Secares, despre retele formate in jurul acestuia, despre conexiunile cu lumea politica (in special cu PSD si cu Ion Iliescu, al carui consilier prezidential a fost), despre scandalurile financiare in care a fost implicat el si sotia sa, presa a scris pe larg.Sa spunem doar ca el este unul din nodurile importante ale unor complicate retele formate din grupuri avind la baza solidaritati si complicitati dinainte de 1989. Cei mai multi provin din esalonul doi al PCR si primul esalon al UTC, din rindul tehnocratilor si intelectualilor de partid, din Academia "Stefan Gheorghiu" sau institutii de "cercetare" precum Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale, Centrul de Studii si Cercetari pentru Problemele Tineretului, Institutul de Economie Mondiala, Asociatia de Drept International si Relatii Internationale sau grupuri informale precum Trocadero. Membrii acestor retele sint bine conectati politic sau plasati institutional. Unora nu le lipseste valoarea profesionala sau talentul administrativ, insa mijlocul principal de promovare a fost sprijinul reciproc acordat, pe traseele retelelor pomenite, create inainte de 1989 si consolidate dupa.(Va urma)



Convertirea nomenclaturii uteciste (II)
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii: 19/07/2007
Multi dintre liderii organizatiilor de tineret comuniste s-au adaptat foarte bine politic dupa 1989. PSD este actualmente principalul refugiu pentru cadrele uteciste
Multi dintre fostii colegi ai lui Ani Matei din conducerea UTC nu au nimerit nici ei rau dupa revolutie. Un alt secretar CC al UTC din perioada 1985-1989, Florea Voinea, este acum deputat PSD de Vaslui, dupa ce a fost o vreme deputat PC si mina dreapta a lui Dan Voiculescu. In 2004, a fost inclus pe listele Coalitiei pentru un Parlament Curat, pentru nereguli in afaceri. Voinea era secretar UTC pentru problemele in rindul tineretului muncitoresc si a fost si deputat de Bihor in Marea Adunare Nationala. Sotia, Olga Voinea, a fost deputat PUR in perioada 2000-2004. George Copos, sef intre 1980-1989 al Departamentului social-turism din cadrul UASCR, a ajuns, asa cum se stie prea bine, patronul clubului de fotbal Rapid, senator PC de Arges si vicepremier vremelnic in cabinetul Tariceanu. Copos l-a propulsat, in anii '90, pe Dinu Dragan, un alt membru al Secretariatului CC al UTC din anii '80, in pozitia de director executiv la Rapid (intre timp, acesta a decedat). Copos a mai facut presiuni, pe cind PC se afla la guvernare, ca prietenul sau Radu Lisenche, fost membru in Biroul CC al UTC si sef al UTC Brasov, sa fie numit prefect de Brasov. Predecesorii lui Ani Matei la conducerea UASCR au nimerit si mai bine. Tudor Mohora, secretar al UASCR din 1974 si presedinte in perioada 1980-1985, apoi secretar cu propaganda la sectorul IV din Bucuresti, a fost incontinuu deputat dupa 1992 (cu exceptia legislaturii 1996-2000), intii pe listele formatiunii neo-comuniste Partidul Socialist al Muncii, apoi pe cele ale PSD Suceava (dupa absorbtia in PSD a Partidului Socialist, desprins de Mohora din PSM in 1995). In stenogramele UTC, Mohora are interventii adresate lui Nicolae Ceausescu de un servilism dezgustator. Predecesorul lui Mohora la UASCR, Ion Sasu, este si el deputat PSD. Inainte, Sasu a fost succesorul lui Ilie Verdet in fruntea PSM si artizanul dizolvarii acestui partid in PSD, in 2003. Pe vremea comunismului, Sasu a fost secretar al Comitetului municipal Bucuresti al UTC, secretar CC al UTC si presedinte al UASCR (1975-1980), precum si secretar cu probleme de propaganda la Cluj. Inaintea lui Sasu a condus UASCR pentru scurt timp Constantin Bostina. Acesta nu a facut o cariera politica dupa 1989, dar este un prosper om de afaceri si vicepresedintele a doua importante organizatii: Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (al carei membru fondator este alaturi de George Copos) si Asociatia Generala a Economistilor. Bostina a fost secretar personal al lui Nicolae Ceausescu, presedinte al UASCR (1973-1975) si membru al Biroului CC al UTC, presedinte al Consiliului National al Organizatiilor Pionierilor - CNOP (1975-1980), ministru adjunct, secretar de partid la Botosani (1986-1989). In fine, Ion Traian Stefanescu, lider al UASR/UASCR (1968-1973), prim-secretar al UTC (1972-1979) si detinator a numeroase alte functii s-a convertit dupa 1989 in profesor universitar specializat in dreptul muncii la ASE Bucuresti. Stefanescu, Bostina, Sasu si Mohora faceau parte din cercul de intimi ai lui Nicu Ceausescu. Despre primul presedinte al UASR, Ion Iliescu (1957-1960), ulterior prim-secretar al UTC (1967-1971), nu trebuie sa mai povestim nimic.Alti lideri importanti ai UTC, UASCR si CNOP sint astazi membri ai Parlamentului. Octav Cozmanca, senator PSD de Suceava si fost ministru, s-a remarcat ca responsabil cu cadrele, adjunct de sef de sectie si membru in CC al UTC si, ulterior, sef de sector la Secretariatul general al Guvernului (1983-1989). Antonie Iorgovan, senator PSD de Prahova, a fost membru in Consiliul UASCR si presedinte al Consiliului UASC din Universitatea Bucuresti. Polivalentul Adrian Paunescu a fost, printre altele, si secretar al Comitetului UTC al Uniunii Scriitorilor in anii '60. Adrian Severin, deputat PSD de Bucuresti, fost ministru, a activat ca membru in Consiliul UASCR, vicepresedinte si presedinte cu probleme culturale al Consiliului UASC din Universitatea Bucuresti. Actualul deputat PSD de Cluj si fost ministru Vasile Puscas a fost inainte de 1989 membru in Consiliul UASCR. Si atunci si acum ii este subordonat lui Ioan Rus, liderul PSD al "gruparii de la Cluj", care era presedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj-Napoca si membru in Comitetul Executiv al Consiliului UASCR. Daca a venit vorba despre lideri regionali, sa spunem si ca liderul comitetului municipal Iasi al PSD, Doru Tompea, era presedinte UASC pe Centrul universitar Iasi. Petru Andea, deputat PSD de Timis, a fost presedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Timisoara, secretar al UTC Timisoara si membru in Comitetul Executiv al Consiliului UASCR (anii '70). Zamfir Dumitrescu, actual deputat PSD de Bucuresti si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, a fost secretarul UTC din Institutul de arte plastice din Bucuresti, membru in Consiliul si apoi in Comitetul Executiv al UASR in anii '60. Viorel Pupeza, membru in CC al UTC si in biroul CNOP in anii '80, a fost dupa revolutie prefect in Bistrita-Nasaud, iar din 2004 parlamentar PSD de Bistrita-Nasaud. Radu Podgoreanu, fost activist CNOP, este din 2000 deputat si europarlamentar PSD. Aurel Gabriel Simionescu, actual senator PSD de Braila, a fost secretar si prim-secretar al UTC Braila (anii '80), precum si membru al CC al UTC. Otilian Neagoe, fost redactor-sef adjunct la "Viata studenteasca" si "Amfiteatru" (anii '80), a fost promovat de PSD ca prefect de Brasov si, din 2004, ca senator de Brasov. Filonas Chis a ajuns deputat PSD de Salaj dupa ce a fost secretar in CJ Salaj al UTC (anii '80).Iuliu-Ioan Furo, fost vicepresedinte al CNOP (1971-1980), membru al CC al UTC, secretar de stat in ministerul Educatiei 1980-1989) este deputat PRM de Bucuresti inca din 1992. Senatorul PRM de Timis Valentin Dinescu a fost membru in CC al UTC si prim-secretar al UTC Timisoara (anii '80). Deputatul PC de Brasov Constantin Faina a fost prim-secretar al CJ al UTC si membru in Biroul CC al UTC (anii '80).Acesta este doar virful aisbergului. Numerosi alti lideri din organizatiile comuniste ale tineretului se afla in functii in administratia locala (primari, presedinti de Consilii judetene, prefecti, consilieri locali, sefi de institutii descentralizate etc), in universitati, de stat dar mai ales particulare, in institutii de cultura si presa.(Va urma)


Convertirea nomenclaturii uteciste (III)
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii: 20/07/2007
Multi dintre fostii utecisti au succes si astazi nu neaparat pentru ca sint buni, ci pentru ca profita de relatiile si solidaritatile create inainte de 1989
Cei mai multi dintre cei care au detinut functii in organizatiile de tineret comuniste au o problema in a-si asuma trecutul. Pot fi numarati pe degete parlamentarii care si-au trecut in CV-ul de pe site-urile Parlamentului functiile politice detinute inainte de 1989. In lipsa accesului la arhivele PCR si UTC, este destul de dificil de adunat informatii despre trecutul lor, desi, fiind vorba despre politicieni alesi, alegatorii ar fi trebuit sa stie cu cine au de a face. Cei care accepta sa vorbeasca despre prestatia lor in structurile comuniste tind sa utilizeze o intreaga gramatica a disculparii si mistificarii, descriindu-si pozitia ca fiind strict administrativa, depolitizata si lipsita de importanta, iar rolul lor personal ca unul eminamente pozitiv. De altfel, aceasta este o tendinta generalizata in rindul fostilor responsabili comunisti de pina la nivelurile cele mai inalte care, desi au detinut pozitii extrem de influente, tind sa se prezinte drept "bystanders", drept spectatori, focalizind intreaga responsabilitate asupra Ceausestilor sau a "sistemului". Desigur, la virful UTC au fost oameni si oameni, si rolul fiecaruia trebuie judecat individual. Dar citeva lucruri sint clare si acestea pun in cauza legitimitatea fostilor lideri comunisti de a ocupa functii publice intr-un stat democratic. In primul rind, imaginea unor organizatii de tineret comuniste depolitizate este profund neadevarata. Cine consulta astazi documentele, edite sau inedite, ale fostelor organizatii de tineret comuniste poate observa exact contrariul: acestea supurau de ideologie. Si - este lucrul cel mai important pe care nu trebuie sa-l uitam - vorbim aici de ideologia unui stat totalitar, care avea ca scop controlul intregii populatii si convertirea ei silnica in numele unei utopii aberante si nocive. Traduse, preocuparile cotidiene ale UTC, UASCR si CNOP, asa cum transpar ele din stenogramele sedintelor, din rapoarte si programe, se rezuma la citeva cuvinte cheie: control, propaganda, productie si cultul personalitatii. In al doilea rind, nu este adevarat ca liderii organizatiilor de tineret comuniste erau lipsiti de putere. Este adevarat ca erau subordonati PCR si, in ultima instanta, vointei capricioase a familiei dictatorului, dar aveau intotdeauna un cuvint de spus in chestiunile importante si, mai ales, aveau o mare libertate de miscare in chestiunile curente. Tinerii lideri comunisti detineau prerogativele pentru a influenta destine pe baza unor criterii ideologice (originea sociala, trecutul, dar mai ales atitudinea fata de regim), avind o influenta importanta asupra parcursului scolar al membrilor, a incadrarii, a carierei profesionale, a accesului la bunuri publice etc. Vorbim aici nu doar de cazurile de interventie directa pentru exmatricularea, concedierea, excluderea, sanctionarea, arestarea acelora care incalcau regula conformismului politic, ci de intreaga logica de functionare a organizatiilor de tineret si a sistemului comunist in general.In al treilea rind, nu oricine putea detine o functie in UTC, UASCR, CNOP. Aici se cultiva deliberat o confuzie intre membrii de rind si activisti. Se spune astazi ca "toti am fost utecisti inainte". Este aproape adevarat. Statisticile aflate in arhive arata, pentru anii '80, un nivel de absorbtie in UTC si UASCR de aproape suta la suta a elevilor (incepind cu clasa a X-a la inceputul deceniului, apoi, spre sfirsit, cu a IX-a) si a studentilor. Statutele celor doua organizatii si "Instructiunile" secrete pentru recrutarea de membri au fost modificate succesiv pentru a extinde virsta celor incadrabili si pentru a relaxa criteriile de includere, astfel incit sa fie largita la maximum cuprinderea organizatorica a tineretului. La sfirsitul regimului comunist, UTC, cu tot cu UASCR, numara peste 4.100.000 de membri. Uniunea s-a transformat din organizatie "de avangarda", cum erau in anii '50-'60, in organizatie de masa, inclusiva, menita a cuprinde spre a controla cit mai mult din populatia tinara. Daca in 1950 UTM cuprindea o cincime din populatia tinara incadrabila, in anii '80 UTC si UASCR inglobau marea majoritate a tineretului de virsta utecista (si, impreuna cu organizatiile de pionieri si soimi ai patriei, cuprindeau circa 85% din cei peste 9 milioane de copii si tineri ai Romaniei). In anii '50, se produceau anual mii si chiar zeci de mii de excluderi din UTM, in timp ce in anii '80 numarul excluderilor se reduce dramatic la citeva sute anual. Este clar ca autoritatile ceausiste preferau sa mentina populatia sub o forma sau alta de control si supraveghere organizatorica. Daca in anii '70-'80 criteriile erau relaxate pina la inexistente in cazul membrilor de rind, nu acelasi lucru se poate spune despre activistii PCR si UTC. Dosarele de cadre arata foarte clar ca un rol esential pentru recrutare il joaca criteriile ideologice - originea sociala, situatia rudelor, trecutul, atitudinea fata de regim etc. Este adevarat ca si criteriile pentru cadre sint mai relaxate in comparatie cu perioada Dej, dar o buna parte dintre ele ramin valabile pina la sfirsit. Ca urmare, au facut o cariera politica inainte de 1989 doar aceia care au avut norocul unei origini sociale "sanatoase", au avut un trecut curat, o familie fara probleme politice mari la dosar si au dovedit flexibilitatea etica si conformismul de care regimul avea nevoie. Iar spre virful sistemului au urcat aceia care au atins o anumita cota de fervoare ideologica, obedienta, oportunism sau ticalosie. Aceasta ultima observatie ne ajuta sa mai lamurit un aspect confuz. Se spune ca liderii de ieri erau lideri pentru ca erau buni. Asadar, cuvintul este tradus in dimensiunea sa meritocratica. Dovada cea mai buna in acest sens ar sta in faptul ca multi dintre ei sint lideri si astazi. Exista un sondaj de la sfirsitul anilor '90 care spunea ca 63% dintre sefii dinainte de 1989 au ramas sefi si dupa. Inventarul facut in acest articol cu fosti lideri utecisti ajunsi bine dupa revolutie pare sa fie o dovada in plus. Intr-adevar, in "Instructiunile" privind recrutarile exista recomandarea (nu conditia) ca in rindul cadrelor sa intre cei cu rezultate scolare si profesionale bune. Regimul Ceausescu a insistat intr-o mai mare masura pe merit decit regimul Dej, pentru ca nevoile institutionale si economice erau altele. Intre timp, sistemul educativ comunist produsese primele generatii de absolventi care nu mai aveau legaturi cu trecutul "burghez". Ascensiunea conditionata politic era prezentata drept o forma de ascensiune sociala meritocratica, bazata pe performante scolare si profesionale, de felul celei care se produce in oricare alt stat modern. Sa nu uitam, cei care s-a nascut sub comunism au trait sub imperiul mitologiei "singurei lumi posibile" si unii au crezut in fictiunea meritocratica. Chiar au crezut ca sint promovati politic pentru ca erau buni. Insa, asa cum am insistat, pentru ascensiunea in structurile de conducere ale UTC, UASCR sau PCR, indeplinirea criteriilor ideologice, conformismul si o anumita propensiune spre initiativa in favoarea regimului erau conditiile esentiale. Cert este ca multi dintre cei buni au ramas marginali politic. Si nu foarte multi dintre cei care erau promovati politic la virf erau cu adevarat buni.In plus, era imposibil ca iluzia sa persiste dupa intrarea in sistem, unde activistii nu erau chemati pentru a-si face profesia, ci pentru a practica meseria cu numele ciudat de "munca politica". Activistii de la tineret nu erau tocmai tineri. De exemplu, conform unor statistici interne, cadrele de conducere de la UASCR, in numar de citeva mii, aveau in marea majoritate peste 26 de ani, erau obligatoriu membri PCR si aveau, peste jumatate dintre ei, o vechime de cel putin 3 ani ca activist care sa fi stirnit deja increderea partidului. Succesul postdecembrist, cu precadere cel politic, al fostilor lideri utecisti isi are explicatia doar intr-o mica masura in merit. Mai importante au fost retelele de solidaritati, interese si complicitati create intre fostii membri ai structurilor comuniste, care au transformat sentimentul comun al biografiei vinovate intr-un atu pentru promovare reciproca. Accesul vremelnic la un capital social important, la venituri consistente, la privilegii de toate felurile (mergind de la resurse materiale pina la biblioteci cu circuit inchis) i-a ajutat pe fostii activisti sa fure startul dupa 1989. Ei si-au folosit cunostintele pentru a promova pe listele pentru Parlament ale partidelor, pentru a fi numiti in diferite functii, pentru a avea acces preferential la afaceri profitabile, pentru a ocupa pozitii universitare (si curricula, cu "specializari" in domenii precum relatii internationale, afaceri europene, stiinte politice, comunicare, multiculturalism, pedagogie, sociologie, istorie etc etc). Asistam la un fenomen care ar trebui urmarit mai atent. Altfel, sa nu ne miram ca Romania europeana va ajunge sa fie condusa, mai mult chiar decit acum, de o descurcareata retea de fosti sefi utecisti.

Niciun comentariu: