marți, 30 octombrie 2007

Prea multa drama

Prea multa drama
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 16/05/2007
Referendumul ce urmeaza nu este "o revolutie". Este doar un raspuns la actiunea Parlamentului. Nu un certificat de garantie pentru Traian Basescu.
Pe masura apropierii datei referendumului privind soarta presedintelui Traian Basescu scade si indiferenta fata de eveniment. Partidele, dar mai ales presedintele si-au facut in general treaba pentru mobilizarea electoratului. Mitingurile de la Iasi organizate de Basescu si PSD sint o foarte buna dovada in acest sens. Cu toate acestea, confuzia, indecizia bintuie inca. Ma numar printre indecisi si pentru acestia scriu acest text, in primul rind. Cred ca are rost sa mergem la urne daca vedem in votul de pe 19 mai strict un raspuns la votul celor 322 de parlamentari, si nu un certificat in alb pentru restul carierei politice a lui Traian Basescu. Decizia suspendarii, desi constitutionala si cu oarece argumente politice, a fost un abuz din cauza disproportiei dintre actiunile presedintelui si raspunsul parlamentarilor. Ceea ce a facut Basescu nu justifica, orice s-ar spune, ceea ce a primit. In plus, s-a vazut ca alianta insolita din Parlament a apelat la mijloace incorecte in confruntarea cu presedintele. De exemplu, Parlamentul a emis o hotarire proprie pentru a reglementa acolo unde trebuia sa-si spuna cuvintul o lege sau chiar Constitutia, alocindu-si dreptul de a decide ce se va intimpla in cazul in care referendumul nu este validat. Iar in chestiunea validarii referendumului, acelasi Parlament a creat, printr-un amendament la legea referendumului, o monstruozitate in termeni de drept: demiterea presedintelui ar fi validata cu majoritatea voturilor celor prezenti, in timp ce, in cazul in care s-ar vota majoritar contra demiterii, ar fi nevoie, pentru validarea referendumului, de prezenta la urne a jumatate plus unu din corpul electoral. Dubla masura in cadrul aceleiasi proceduri democratice este scandaloasa si, daca eram inca in cursa pentru UE, am fi fost amendati pentru incalcarea criteriilor politice de aderare. In concluzie, este nevoie de o prezenta mare la vot pentru a decide electoratul ce va urma, nu Parlamentul, care si-a creat singur, abuziv, drept de interventie in aceasta problema. Inainte si dupa suspendare, partidele care militeaza pentru demiterea lui Basescu nu au produs argumente solide in aceasta directie. Ele au preferat sa mearga pe o retorica a cominatiei - cea prin care sint semnalate pericole grave si iminente. Chiar daca exista ceva temei in ingrijorarile prefigurate, ele ramin deocamdata ipoteze. In rest, efortul partidelor a vizat, pe de o parte, autopromovarea si, pe de alta, diminuarea, prin atacuri generale, a scorului din sondaje al lui Basescu. Acesta din urma a raspuns in aceeasi maniera si, ca urmare, in toata aceasta campanie nu am avut de fapt o discutie propriu-zisa pe tema referendumului, a motivelor suspendarii si a ratiunilor unei eventuale demiteri. Or, sa nu uitam: acest referendum se constituie intr-un raspuns, cu da sau nu, la decizia Parlamentului. Atit si nimic mai mult. Nu e putin, dar nici nu trebuie sa vedem aici o "revolutie", "un moment de cotitura", "momentul sfirsitului primei republici", asa cum s-a spus. In privinta lui Basescu, votul favorabil nu trebuie interpretat - si nici presedintele nu are dreptul sa o faca - drept o garantie sine die pentru persoana lui Traian Basescu. Prestatia din campanie a lui Basescu, desi eficienta politic, a avut numeroase puncte contestabile in care nu m-am regasit, eu si multi altii asemeni mie. Am fost scandalizat de violenta de limbaj, de formulele agresive prin care parlamentarii erau amenintati ca vor fi "aruncati de la balconul Parlamentului" sau ca vor fi "taiati" inainte de alegeri (adica taiati de pe liste, dar in mod deliberat presedintele nu a fost explicit). Nu am inteles ce cauta "maimutoii" in gura unui sef de stat european, fie el si suspendat si fost marinar. "Aleea 322" creata in Bucuresti, in care sint expuse tepe pentru parlamentari, este infama - ne va face faima proasta in afara mult timp de acum incolo. Romania va fi un stat normal atunci cind oamenii politici nu vor considera ca lupta pentru putere scuza orice mijloace. Nu cred ca electoratul este atit de rudimentar, de naiv si de violent pe cit doresc politicienii sa lase impresia. In schimb, sint sigur ca lupta politica va fi pe atit de murdara pe cit vor dori-o oamenii politici, nu alegatorii. Basescu nu este nici Hitler, nici Mussolini, asa cum au incercat PSD si PNL sa acrediteze - ma ocup de aceste lucruri ca istoric si pot sa depun marturie argumentata. Nici nu are sanse sa devina, desi se inchina zeului impredictibilitatii. Basescu are comportamentul clasic al unui populist de sistem. Nu foloseste un mesaj anti-sistem, propriu populistilor radicali. El cere - deocamdata mai mult retoric - doar bascularea "establishment"-ului, a aranjamentelor si mecanismelor politice informale si corupte, nu a sistemului democratic ca atare. Insa sint de acord ca mesajele repetate impotriva Parlamentului, a partidelor si a oamenilor politici au, fara doar si poate, un efect de dezinstitutionalizare. Forta institutiilor democratice sta in credibilitatea lor, care se obtine, dar se si acorda. Oricit de simpatic poate fi Basescu, mai importante decit el sint institutiile, care nu trebuie sacrificate sub nici un motiv. Ma grabesc sa spun ca aceeasi datorie fata de institutii o au si oamenii politici, din Parlament, din guvern, din administratia locala si din partide. Lupta politica a ajuns o ciomageala penibila, in care cu totii si-au uitat menirea. Din aceasta cauza nu consider ca trebuie sa fiu contaminat de tribalismul nebun din ultimele luni, care ne someaza pe toti sa fim de partea cuiva. Poti fi de partea cuiva si sa ai opinii tari atunci cind se merita. Deocamdata nu se merita. Ma duc la referendum cu inima indoita.

Niciun comentariu: