Mitul referendumului

Mitul referendumului
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 28/02/2007
Referendumul apare ca forma suprema de exercitare a suveranitatii populare. Insa populatia poate sa cumpere doar putinul care i se ofera.
Presedintele Traian Basescu se afla la a doua tentativa, de data aceasta mai serioasa, de a provoca o reforma prin intermediul referendumului. Prima data propusese consultarea electoratului pentru transformarea Legislativului bicameral intr-unul unicameral. Acum doreste trecerea la un sistem electoral majoritar, prin introducerea votului uninominal. Procedura de organizare a referendumului a fost deja lansata, iar presedintele urmeaza sa aiba o confruntare dificila pe aceasta tema cu Parlamentul, dupa ce a trecut testul mult mai usor al consultarii cu societatea civila. Cind presedintele a aparut pentru prima data public cu ideea referendumului, am argumentat ca acest instrument nu este cea mai buna solutie pentru a promova reforma institutionala. Acum cred la fel, ca nu este o solutie nici pentru reforma sistemului electoral. Argumentele sint aceleasi, majoritatea furnizate de literatura de specialitate. O problema precum introducerea votului uninominal este o chestiune tehnica ce necesita dezbateri competente, ameliorative. Or, prin referendum nu se produce o dezbatere, ci se consuma o alegere, cu "pentru" sau "impotriva". Alegerea plebiscitara instituie un joc de suma nula, majoritarist, care are ca efect ignorarea nuantelor si a opiniei minoritatii. Totodata, referendumul transfera asupra publicului responsabilitatea rationalitatii de decizie in conditiile in care publicul nu are expertiza pentru a decide in cunostinta de cauza intr-o chestiune atit de complicata. Din acest motiv, a fost inventata reprezentarea electoratului prin intermediul Parlamentului, caruia ii revine responsabilitatea dezbaterii competente, prin intermediul careia prevederile unui act legislativ sa fie negociate, ajustate, imbunatatite. Desigur, Parlamentul va fi cel care va decide in cele din urma detaliile noului sistem electoral. Dar, asa cum a si declarat, Traian Basescu intentioneaza sa directioneze Parlamentul, prin intermediul unei intrebari precise, spre un anumit tip de sistem majoritar. Care va fi acesta, va depinde de consilierea primita de seful statului (care se afla in afara controlului nostru si poate sa fie buna sau rea) si mai depinde de interesele politice ale acestuia. Aici se afla un alt defect al referendumului. Desi pare actul suprem de exercitare a suveranitatii populare, libertatea de alegere este limitata sever de agenda supusa votului. Iar agenda nu este rezultatul unei acomodari de natura democratica, ci este produsul unuia dintre actorii de pe scena politica. Votul electoratului nu este unul deliberativ, ci unul de confirmare, de investire a unei agende fixate. Exista, bineinteles, si posibilitatea ca electoratul sa spuna "nu". Dar electoratul nu prea spune "nu" cind vine vorba de plebiscit. Cel mult, nu se prezinta la urne. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca, daca ar fi fost lasata pe seama Parlamentului, reforma sistemului electoral ar fi asteptat mult si bine. Dar poate exista o ratiune si aici. Chestiunea votului uninominal a fost suprasolicitata in lumea politica si in sfera publica, aparind ca solutie universala si miraculoasa pentru problemele politice ale Romaniei. Este un mit, la fel ca mitul referendumului. Or, in lumea specialistilor se stie, lucrurile nu stau deloc asa. Votul uninominal poate avea efecte secundare neplacute si, oricum, nu este singurul care poate schimba peste noapte lucrurile in bine. In preajma noastra exista state cu sistem majoritar care se zbat in crize politice succesive. Sistemul proportional de la noi are patologia sa, despre care am tot vorbit. Dar solutia nu este neaparat inlocuirea acestuia cu un ipotetic sistem "magic", ci ameliorarea lui si inlaturarea cauzelor care il fac sa functioneze prost. Iar cauzele nu sint structurale, ci functionale. Sistemul electoral nu functioneaza bine pentru ca partidele nu functioneaza bine.Probabil, Traian Basescu are in vedere trei ratiuni pentru care a mers pe ideea acestui referendum. Prima, cea mai evidenta, tine de batalia intre agende care se desfasoara acum pe scena politica. Asa cum se stie, ideea referendumului pe tema votului uninominal a aparut ca o contrapondere la referendumul propus de opozitie pentru demiterea presedintelui. Din aceleasi motive, opozitia si PNL au ripostat la biletelul premierului pe tema Patriciu cu biletelul presedintelui pe tema Alro. A doua ratiune priveste un calcul pe termen mediu al presedintelui. El constata ca el si PD-ul isi gasesc cu greu aliati. PLD a fost inventat tocmai pentru a se constitui intr-o alternativa la PNL in perspectiva viitoarelor alegeri, cind, in conditiile actualului sistem de vot, PD va avea mari dificultati sa gaseasca parteneri pentru o alianta de guvernare. Insa, cel putin deocamdata, PLD nu da randamentul scontat. Asa incit urmatoarea solutie este trecerea la un votul uninominal, care ar avantaja PD. Sistemul majoritar are ca efect simplificarea spectrului politic in favoarea celor mai puternici. La dreapta scenei politice, PNL ar fi sacrificat in avantajul PD, care sta in sondaje de trei ori mai bine. In fine, a treia ratiune priveste o functie importanta pe care o are referendumul: aceea de mobilizare. Presedintele spera sa produca o mobilizare si o re-radicalizare a electoratului propriu, dupa marasmul provocat de indelungatele si paguboasele confruntari cu fostii parteneri din PNL. Pe fondul unei astfel de mobilizari a cistigat si alegerile pentru Primaria Capitalei si cele pentru Presedintie.

Comentarii

Postări populare