Monarhul bufon
Monarhul bufon
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 25/04/2007
Cind a demisionat, Eltin a declarat: "Imi cer iertarea pentru visurile dumneavoastra care nu au devenit realitate”. Aceasta fraza i-ar putea servi foarte bine drept epitaf.
Figurile importante ale istoriei sint, in foarte multe dintre cazuri, personaje amestecate, pe care nu le poti rezuma exclusiv in alb sau in negru. Pina si panteonurile nationale sint populate de numeroase figuri controversate. Cu greu se pot gasi personalitati despre care sa se spuna numai lucruri pozitive. Istoria este facuta intr-o buna masura de personaje gri. Desigur, trebuie adaugat imediat, exista multe nuante de griuri, iar preponderenta albului sau a negrului - cu alte cuvinte a binelui sau a raului, a calitatilor sau a defectelor, a realizarilor sau a esecurilor - in chimia profilului unei personalitati face diferenta esentiala. Boris Eltin a fost un astfel de personaj gri, a carui nuanta s-a apropiat, orice s-ar spune, mai mult de alb decit de negru. Mostenirea lasata de el este mai degraba pozitiva, desi tot din vremea sa vine si raul structural care macina inca Federatia Rusa. Mihail Gorbaciov, cel cu care Eltin a avut o relatie atit de complicata, a gasit probabil formula cea mai potrivita, acum, la moartea fostului presedinte rus, spunind ca acesta a fost "o figura tragica", in contul sau fiind contabilizate "decizii majore luate pentru binele tarii, dar si greseli serioase". Eltin a constituit o suma de contraste. A fost unul dintre cei mai importanti promotori ai democratiei din Federatia Rusa, dar a implementat o forma curioasa de democratie autoritara. A pledat pentru alegeri libere si institutii democratice, dar i-a placut mereu sa fie presedintele "cu puteri sporite". A fost o mina de fier, dar a avut deseori accese de candoare sau de confuzie. Cum ar spune A.O. Hirschmann, a exercitat un "monopol lenes". A fost si monarh si bufon in acelasi timp. In aceasta privinta semana cel mai bine cu Hrusciov, pe care l-a admirat si datorita caruia a intrat in Partidul Comunist (in 1961). Cine nu stie macar una din scenele faimoase in care Eltin dansa cu foc (asa cum a facut in campania electorala din 1996) sau dirija orchestra (cum s-a intimplat in timpul unei vizite oficiale in Germania, din august 1994)? Eltin a fost toata viata asa. Cind era elev, era cel mai bun din clasa, dar si un mare zurbagiu, fiind implicat in numeroase batai de strada. Cind si-a inceput cariera la virful partidului comunist, in anii '80, a fost surprins de camerele TV vorbind in dodii in timpul unei vizite in Statele Unite, iar altadata a cazut de pe un pod. In ambele situatii era beat. Problemele cu alcoolul au continuat, asa cum stie toata lumea, si in timpul celor doua mandate prezidentiale in fruntea Rusiei. Odata, in 1994, s-a intimplat chiar sa nu poata iesi din avion ca sa se intilneasca cu premierul irlandez. Explicatia oficiala a fost ca "dormea adinc". Cu Partidul Comunist si cauza comunista a avut o relatie ambivalenta. Declara ca s-a inscris in partid atras fiind de reformele lui Hrusciov si de promisiunile de echitate sociala din programele si scrierile marxist-leniniste. A fost un bun lider mai degraba decit a fost un bun lider comunist. Oricum, nu avea motive sa fie un fanatic. Tatal sau, Nikolai, a cunoscut Gulagul stalinist, fiind condamnat la trei ani de munca silnica pentru "agitatie anti-sovietica". Privit din acest unghi, poate capata semnificatie faptul ca, in 1977, pe cind era sef comunist la Sverdlovsk, Eltin a ordonat darimarea Casei Ipatiev, locul infam in care a fost ucis ultimul tar al Rusiei impreuna cu familia. Tot ambivalenta a fost si relatia cu Gorbaciov. Acestuia i-a datorat Eltin cariera la virful PCUS (devenind chiar membru in Biroul Politic), dar tot lui a avut sa-i "plateasca" marginalizarea. La un moment dat, Eltin a ajuns mai gorbaciovist decit Gorbaciov insusi. A facut si greseala sa se lege de sotia lui Gorbaciov, Raisa, care isi baga nasul prea des in afacerile statului. A fost dat deoparte, dar fara a fi arestat sau exilat. A reusit sa revina prin forte proprii, dovedind inca de pe atunci pricepere in a atrage simpatia oamenilor. A avut flerul sa profite de competitia dintre centrul sovietic si organizatia de partid rusa. A devenit liderul acesteia din urma. Cind i-a devenit clar ca regimului comunist sovietic i-a trecut vremea, a demisionat din PCUS (iulie 1990), iar apoi, in 1991, nu a ezitat sa pecetluiasca sfirsitul Uniunii Sovietice, anuntindu-l intii pe George Bush si apoi pe Gorbaciov. L-a salvat pe acesta din urma dupa lovitura de stat restauratoare din august 1991, dar tot el i-a pus capat carierei politice, lasindu-i fara obiect functia si interzicind functionarea Partidului Comunist in Federatia Rusa nou formata. Eltin a fost popular si i-a placut sa fie. Pe cind era in Politburo, mergea la serviciu cu troleul si combatea fervent impotriva coruptiei. A cistigat in 1989 un mandat in nou formatul Congres al Deputatilor Poporului. Ulterior, in 1991, a invins in primele alegeri libere pentru postul de presedinte din istoria Rusiei. A reusit sa recupereze spectaculos in campania electorala din 1996, obtinind si al doilea mandat atunci cind nimeni nu se mai astepta. Acum, insa, a beneficiat de sprijinul masiv al mogulilor miliardari crescuti in jurul sau, cu sprijinul sau. Discursul anti-coruptie, pe care l-a practicat cu succes inca din anii '80, si-a pierdut credibilitatea. Cind a renuntat la putere, in 1999, in ultima zi a secolului XX, popularitatea lui Eltin numara doar citeva biete procente. A trait mai mereu pe muchie de cutit. A riscat foarte mult dezavuindu-l pe Gorbaciov, incepind cu 1987. A avut marele curaj sa intervina impotriva loviturii de stat din 1991. A introdus reforme democratice si terapia de soc intr-un mediu politic ostil. A trecut, in 1993, printr-un razboi dur cu Parlamentul rus, in timpul caruia a fost declarat suspendat (exista asemanari cu situatia de acum din Romania), dar a reusit sa revina si sa obtina prin referendum puteri sporite. A supravietuit mai multor revolte populare, cvasi-esecului din Cecenia si unei tentative de revolta a armatei ruse. A reusit sa moara ca un pensionar linistit, dupa ce l-a inventat pe Vladimir Putin. Cind a demisionat, Eltin a declarat: "Imi cer iertarea pentru visurile dumneavoastra care nu au devenit realitate". Aceasta fraza i-ar putea servi foarte bine drept epitaf.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 25/04/2007
Cind a demisionat, Eltin a declarat: "Imi cer iertarea pentru visurile dumneavoastra care nu au devenit realitate”. Aceasta fraza i-ar putea servi foarte bine drept epitaf.
Figurile importante ale istoriei sint, in foarte multe dintre cazuri, personaje amestecate, pe care nu le poti rezuma exclusiv in alb sau in negru. Pina si panteonurile nationale sint populate de numeroase figuri controversate. Cu greu se pot gasi personalitati despre care sa se spuna numai lucruri pozitive. Istoria este facuta intr-o buna masura de personaje gri. Desigur, trebuie adaugat imediat, exista multe nuante de griuri, iar preponderenta albului sau a negrului - cu alte cuvinte a binelui sau a raului, a calitatilor sau a defectelor, a realizarilor sau a esecurilor - in chimia profilului unei personalitati face diferenta esentiala. Boris Eltin a fost un astfel de personaj gri, a carui nuanta s-a apropiat, orice s-ar spune, mai mult de alb decit de negru. Mostenirea lasata de el este mai degraba pozitiva, desi tot din vremea sa vine si raul structural care macina inca Federatia Rusa. Mihail Gorbaciov, cel cu care Eltin a avut o relatie atit de complicata, a gasit probabil formula cea mai potrivita, acum, la moartea fostului presedinte rus, spunind ca acesta a fost "o figura tragica", in contul sau fiind contabilizate "decizii majore luate pentru binele tarii, dar si greseli serioase". Eltin a constituit o suma de contraste. A fost unul dintre cei mai importanti promotori ai democratiei din Federatia Rusa, dar a implementat o forma curioasa de democratie autoritara. A pledat pentru alegeri libere si institutii democratice, dar i-a placut mereu sa fie presedintele "cu puteri sporite". A fost o mina de fier, dar a avut deseori accese de candoare sau de confuzie. Cum ar spune A.O. Hirschmann, a exercitat un "monopol lenes". A fost si monarh si bufon in acelasi timp. In aceasta privinta semana cel mai bine cu Hrusciov, pe care l-a admirat si datorita caruia a intrat in Partidul Comunist (in 1961). Cine nu stie macar una din scenele faimoase in care Eltin dansa cu foc (asa cum a facut in campania electorala din 1996) sau dirija orchestra (cum s-a intimplat in timpul unei vizite oficiale in Germania, din august 1994)? Eltin a fost toata viata asa. Cind era elev, era cel mai bun din clasa, dar si un mare zurbagiu, fiind implicat in numeroase batai de strada. Cind si-a inceput cariera la virful partidului comunist, in anii '80, a fost surprins de camerele TV vorbind in dodii in timpul unei vizite in Statele Unite, iar altadata a cazut de pe un pod. In ambele situatii era beat. Problemele cu alcoolul au continuat, asa cum stie toata lumea, si in timpul celor doua mandate prezidentiale in fruntea Rusiei. Odata, in 1994, s-a intimplat chiar sa nu poata iesi din avion ca sa se intilneasca cu premierul irlandez. Explicatia oficiala a fost ca "dormea adinc". Cu Partidul Comunist si cauza comunista a avut o relatie ambivalenta. Declara ca s-a inscris in partid atras fiind de reformele lui Hrusciov si de promisiunile de echitate sociala din programele si scrierile marxist-leniniste. A fost un bun lider mai degraba decit a fost un bun lider comunist. Oricum, nu avea motive sa fie un fanatic. Tatal sau, Nikolai, a cunoscut Gulagul stalinist, fiind condamnat la trei ani de munca silnica pentru "agitatie anti-sovietica". Privit din acest unghi, poate capata semnificatie faptul ca, in 1977, pe cind era sef comunist la Sverdlovsk, Eltin a ordonat darimarea Casei Ipatiev, locul infam in care a fost ucis ultimul tar al Rusiei impreuna cu familia. Tot ambivalenta a fost si relatia cu Gorbaciov. Acestuia i-a datorat Eltin cariera la virful PCUS (devenind chiar membru in Biroul Politic), dar tot lui a avut sa-i "plateasca" marginalizarea. La un moment dat, Eltin a ajuns mai gorbaciovist decit Gorbaciov insusi. A facut si greseala sa se lege de sotia lui Gorbaciov, Raisa, care isi baga nasul prea des in afacerile statului. A fost dat deoparte, dar fara a fi arestat sau exilat. A reusit sa revina prin forte proprii, dovedind inca de pe atunci pricepere in a atrage simpatia oamenilor. A avut flerul sa profite de competitia dintre centrul sovietic si organizatia de partid rusa. A devenit liderul acesteia din urma. Cind i-a devenit clar ca regimului comunist sovietic i-a trecut vremea, a demisionat din PCUS (iulie 1990), iar apoi, in 1991, nu a ezitat sa pecetluiasca sfirsitul Uniunii Sovietice, anuntindu-l intii pe George Bush si apoi pe Gorbaciov. L-a salvat pe acesta din urma dupa lovitura de stat restauratoare din august 1991, dar tot el i-a pus capat carierei politice, lasindu-i fara obiect functia si interzicind functionarea Partidului Comunist in Federatia Rusa nou formata. Eltin a fost popular si i-a placut sa fie. Pe cind era in Politburo, mergea la serviciu cu troleul si combatea fervent impotriva coruptiei. A cistigat in 1989 un mandat in nou formatul Congres al Deputatilor Poporului. Ulterior, in 1991, a invins in primele alegeri libere pentru postul de presedinte din istoria Rusiei. A reusit sa recupereze spectaculos in campania electorala din 1996, obtinind si al doilea mandat atunci cind nimeni nu se mai astepta. Acum, insa, a beneficiat de sprijinul masiv al mogulilor miliardari crescuti in jurul sau, cu sprijinul sau. Discursul anti-coruptie, pe care l-a practicat cu succes inca din anii '80, si-a pierdut credibilitatea. Cind a renuntat la putere, in 1999, in ultima zi a secolului XX, popularitatea lui Eltin numara doar citeva biete procente. A trait mai mereu pe muchie de cutit. A riscat foarte mult dezavuindu-l pe Gorbaciov, incepind cu 1987. A avut marele curaj sa intervina impotriva loviturii de stat din 1991. A introdus reforme democratice si terapia de soc intr-un mediu politic ostil. A trecut, in 1993, printr-un razboi dur cu Parlamentul rus, in timpul caruia a fost declarat suspendat (exista asemanari cu situatia de acum din Romania), dar a reusit sa revina si sa obtina prin referendum puteri sporite. A supravietuit mai multor revolte populare, cvasi-esecului din Cecenia si unei tentative de revolta a armatei ruse. A reusit sa moara ca un pensionar linistit, dupa ce l-a inventat pe Vladimir Putin. Cind a demisionat, Eltin a declarat: "Imi cer iertarea pentru visurile dumneavoastra care nu au devenit realitate". Aceasta fraza i-ar putea servi foarte bine drept epitaf.
Comentarii