S-a rupt vraja
S-a rupt vraja
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 27/04/2007
Luind cunostinta cu stupefactie de interviul acordat revistei „22“ de dl Al. Zub, pe tema crizei din Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“, subsemnatii au urmatoarele precizari de facut, in virtutea dreptului la replica, pe care revista „22“ a refuzat sa il acorde.
Interviul pomenit abunda in neadevaruri, insinuari si formulari ofensatoare care arata public o fata mai putin cunoscuta a d-lui Zub. Sa amintim ca directorul Institutului, suferind un regretabil puseu de mizantropie, vizeaza prin aceste afirmatii fosti colaboratori pe care, inainte vreme, ii pomenea favorabil in diferite interventii publice. Cind a avut dreptate dl Zub, atunci sau acum? Cum se face oare ca, periodic, fosti colaboratori intra in dizgratia d-lui Zub, fiind atinsi irevocabil de mefienta sa?
Intre efigia consacrata public a d-lui Zub si activitatea sa ca director al Institutului exista o severa discrepanta. Dar chiar si pentru cei care stiu acest adevar, injuriile din interviul pomenit sint o neplacuta surpriza. Aflam ca autorii scrisorii deschise catre Academie dovedesc o „imensa rea-credinta", ca sint minati de „parvenitism" si au „certe inclinari oportuniste". De altfel, mai multi dintre colegi au primit recent din partea acad. Zub si alte catalogari neacademice: „derbedeu", „nemernic", „nulitate". Unora li s-a spus explicit sa-si caute alt loc de munca. Este evident ca dl Zub si-a pierdut cumpatul de prea multe ori.
De ce toate acestea? Pentru ca un grup de cercetatori a cerut reintrarea in legalitate a Consiliului stiintific al Institutului, care fusese desemnat nestatutar in 2002 si al carui mandat expirase inca din ianuarie 2006. Dupa mai multe tergiversari, au avut loc noi alegeri - primul scrutin statutar din ultimii ani - in urma carora a fost desemnat un nou Consiliu stiintific. Dl Zub a participat la primul tur de scrutin si, ulterior, nimeni in afara de domnia sa nu a contestat rezultatul.
Cu toate acestea, noul Consiliul are un mare „defect": nu este pe placul directorului. Ca urmare, Consiliul a fost invalidat de Sectia de Istorie a Academiei - desi Statutul nu ii confera acest drept - pe baza unor argumente a caror lipsa de temei am semnalat-o intr-o contestatie. La aceasta contestatie, vicepresedintele Academiei, Dan Berindei, ne-a transmis, ignorind cele mai elementare rigori birocratice, cum crede domnia sa ca ar trebui sa arate Consiliul. Cu tot respectul, acest lucru nu ne intereseaza. Ne intereseaza ce spune Statutul si cum arbitreaza Academia aceasta disputa. Trebuie mentionat ca, in acest caz, decizia de invalidare a fost data de Sectia de Istorie al carei presedinte este tocmai directorul Institutului. Conflictul de interese este flagrant.
Ne intrebam de ce este atit de greu de imaginat pentru directorul Institutului sa lucreze cu un Consiliu stiintific format din cercetatori pe care s-a bazat mai multi ani fie la editarea Documenta Romaniae Historica, a „Anuarului" si a revistei „Xenopoliana", fie la organizarea unor simpozioane nationale si internationale ori la derularea unor proiecte de cercetare de anvergura? Ce il motiveaza sa aneantizeze activitatea tinerilor infierati, in conditiile in care din grupul protestatarilor fac parte ori doctori in istorie, ori doctoranzi aflati in termenul legal de sustinere a tezei, doi bursieri Humboldt, conducatori si participanti la mai multe proiecte nationale si internationale de cercetare, patru detinatori ai premiilor Academiei, doi experti in Comisiile prezidentiale pentru studierea Holocaustului si a comunismului?
Atunci cind povesteste activitatea Institutului, dl Zub foloseste prea des persoana intii, anexind meritele celorlalti la propriul piedestal. Cine nu stie ce se intimpla la Institut ar ramine cu impresia ca directorul este in toate. Or, de exemplu, cea mai mare parte din volumele si revistele pe a caror coperta apare dl academician, in calitate de editor, sint realizate tocmai de acei tineri care, peste noapte, nu ii mai satisfac exigentele. La fel stau lucrurile in cazul mai multor granturi pentru care dl Zub figureaza ca titular.
Tonul paternalist prin care directorul Institutului pomeneste de angajari, promovari, burse este incompatibil cu pozitia sa de director al unei institutii publice. Dl Zub pretinde sa conduca Institutul ca un despot luminat, pentru care „transparenta", „predictibilitatea deciziilor", „managementul modern" sint cuvinte in vint. Nu intimplator in politica de personal si stiintifica a Institutului s-au strecurat mai multe decizii problematice. Nu intimplator, in ultima vreme, Institutul a fost implicat in mai multe scandaluri publice.
Domnia sa construieste fanteziste scenarii conspirationiste, in care amesteca fapte si presupozitii, oameni si ziare, pentru a lasa impresia ca exista „o masinatie", dupa cum se exprima, pentru compromiterea sa. Dl Zub isi imagineaza ca pina si articolele din presa, cu titluri cu tot, sint scrise de noi. Ramine sa judecati dvs. cum arata toate acestea in gura unui om de stiinta. Dl. Zub face si greseala incredibila de a invoca in sprijinul scenariului conspirationist unul din cele mai negre episoade din istoria postdecembrista a Institutului: primirea unei anonime in 2002, in care tinerii erau denuntati ca, prin promovarea istoriografiei occidentale, urmaresc sa submineze istoriografia romana si persoana directorului. Desi o minima cultura a responsabilitatii spune ca un denunt nesemnat nu poate fi luat in considerare, dl Al. Zub a procedat insa exact invers, folosind anonima ca pretext pentru a-si vexa colaboratori apropiati. Ce poate fi mai trist decit instrumentarea unui denunt de catre un fost detinut politic?
Anuntam, in final, ca am apelat la o actiune in justitie, pentru a iesi din blocajul in care se afla Institutul.
Dr. Liviu Bratescu, Drd. Mihai Chiper, Drd. Catalina Chelcu, Drd. Marius Chelcu, Drd. Adrian Cioflanca, Dr. Dorin Dobrincu, Drd. Alexandru Istrate, Dr. Andi Mihalache, Drd. Catalina Mihalache, Drd. Bogdan Mosneagu, Dr. Paul Nistor, Dr. Leonidas Rados, Dr. Flavius Solomon, Dr. Petronel Zahariuc
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 27/04/2007
Luind cunostinta cu stupefactie de interviul acordat revistei „22“ de dl Al. Zub, pe tema crizei din Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“, subsemnatii au urmatoarele precizari de facut, in virtutea dreptului la replica, pe care revista „22“ a refuzat sa il acorde.
Interviul pomenit abunda in neadevaruri, insinuari si formulari ofensatoare care arata public o fata mai putin cunoscuta a d-lui Zub. Sa amintim ca directorul Institutului, suferind un regretabil puseu de mizantropie, vizeaza prin aceste afirmatii fosti colaboratori pe care, inainte vreme, ii pomenea favorabil in diferite interventii publice. Cind a avut dreptate dl Zub, atunci sau acum? Cum se face oare ca, periodic, fosti colaboratori intra in dizgratia d-lui Zub, fiind atinsi irevocabil de mefienta sa?
Intre efigia consacrata public a d-lui Zub si activitatea sa ca director al Institutului exista o severa discrepanta. Dar chiar si pentru cei care stiu acest adevar, injuriile din interviul pomenit sint o neplacuta surpriza. Aflam ca autorii scrisorii deschise catre Academie dovedesc o „imensa rea-credinta", ca sint minati de „parvenitism" si au „certe inclinari oportuniste". De altfel, mai multi dintre colegi au primit recent din partea acad. Zub si alte catalogari neacademice: „derbedeu", „nemernic", „nulitate". Unora li s-a spus explicit sa-si caute alt loc de munca. Este evident ca dl Zub si-a pierdut cumpatul de prea multe ori.
De ce toate acestea? Pentru ca un grup de cercetatori a cerut reintrarea in legalitate a Consiliului stiintific al Institutului, care fusese desemnat nestatutar in 2002 si al carui mandat expirase inca din ianuarie 2006. Dupa mai multe tergiversari, au avut loc noi alegeri - primul scrutin statutar din ultimii ani - in urma carora a fost desemnat un nou Consiliu stiintific. Dl Zub a participat la primul tur de scrutin si, ulterior, nimeni in afara de domnia sa nu a contestat rezultatul.
Cu toate acestea, noul Consiliul are un mare „defect": nu este pe placul directorului. Ca urmare, Consiliul a fost invalidat de Sectia de Istorie a Academiei - desi Statutul nu ii confera acest drept - pe baza unor argumente a caror lipsa de temei am semnalat-o intr-o contestatie. La aceasta contestatie, vicepresedintele Academiei, Dan Berindei, ne-a transmis, ignorind cele mai elementare rigori birocratice, cum crede domnia sa ca ar trebui sa arate Consiliul. Cu tot respectul, acest lucru nu ne intereseaza. Ne intereseaza ce spune Statutul si cum arbitreaza Academia aceasta disputa. Trebuie mentionat ca, in acest caz, decizia de invalidare a fost data de Sectia de Istorie al carei presedinte este tocmai directorul Institutului. Conflictul de interese este flagrant.
Ne intrebam de ce este atit de greu de imaginat pentru directorul Institutului sa lucreze cu un Consiliu stiintific format din cercetatori pe care s-a bazat mai multi ani fie la editarea Documenta Romaniae Historica, a „Anuarului" si a revistei „Xenopoliana", fie la organizarea unor simpozioane nationale si internationale ori la derularea unor proiecte de cercetare de anvergura? Ce il motiveaza sa aneantizeze activitatea tinerilor infierati, in conditiile in care din grupul protestatarilor fac parte ori doctori in istorie, ori doctoranzi aflati in termenul legal de sustinere a tezei, doi bursieri Humboldt, conducatori si participanti la mai multe proiecte nationale si internationale de cercetare, patru detinatori ai premiilor Academiei, doi experti in Comisiile prezidentiale pentru studierea Holocaustului si a comunismului?
Atunci cind povesteste activitatea Institutului, dl Zub foloseste prea des persoana intii, anexind meritele celorlalti la propriul piedestal. Cine nu stie ce se intimpla la Institut ar ramine cu impresia ca directorul este in toate. Or, de exemplu, cea mai mare parte din volumele si revistele pe a caror coperta apare dl academician, in calitate de editor, sint realizate tocmai de acei tineri care, peste noapte, nu ii mai satisfac exigentele. La fel stau lucrurile in cazul mai multor granturi pentru care dl Zub figureaza ca titular.
Tonul paternalist prin care directorul Institutului pomeneste de angajari, promovari, burse este incompatibil cu pozitia sa de director al unei institutii publice. Dl Zub pretinde sa conduca Institutul ca un despot luminat, pentru care „transparenta", „predictibilitatea deciziilor", „managementul modern" sint cuvinte in vint. Nu intimplator in politica de personal si stiintifica a Institutului s-au strecurat mai multe decizii problematice. Nu intimplator, in ultima vreme, Institutul a fost implicat in mai multe scandaluri publice.
Domnia sa construieste fanteziste scenarii conspirationiste, in care amesteca fapte si presupozitii, oameni si ziare, pentru a lasa impresia ca exista „o masinatie", dupa cum se exprima, pentru compromiterea sa. Dl Zub isi imagineaza ca pina si articolele din presa, cu titluri cu tot, sint scrise de noi. Ramine sa judecati dvs. cum arata toate acestea in gura unui om de stiinta. Dl. Zub face si greseala incredibila de a invoca in sprijinul scenariului conspirationist unul din cele mai negre episoade din istoria postdecembrista a Institutului: primirea unei anonime in 2002, in care tinerii erau denuntati ca, prin promovarea istoriografiei occidentale, urmaresc sa submineze istoriografia romana si persoana directorului. Desi o minima cultura a responsabilitatii spune ca un denunt nesemnat nu poate fi luat in considerare, dl Al. Zub a procedat insa exact invers, folosind anonima ca pretext pentru a-si vexa colaboratori apropiati. Ce poate fi mai trist decit instrumentarea unui denunt de catre un fost detinut politic?
Anuntam, in final, ca am apelat la o actiune in justitie, pentru a iesi din blocajul in care se afla Institutul.
Dr. Liviu Bratescu, Drd. Mihai Chiper, Drd. Catalina Chelcu, Drd. Marius Chelcu, Drd. Adrian Cioflanca, Dr. Dorin Dobrincu, Drd. Alexandru Istrate, Dr. Andi Mihalache, Drd. Catalina Mihalache, Drd. Bogdan Mosneagu, Dr. Paul Nistor, Dr. Leonidas Rados, Dr. Flavius Solomon, Dr. Petronel Zahariuc
Comentarii