marți, 30 octombrie 2007

Vecinii mei nu sint

Vecinii mei nu sint
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 03/01/2007
Populatia Romaniei este inca precar urbanizata, vag civilizata si semimodernizata. Stam bine la adoptarea acquis-ului comunitar, dar mai avem mult pina asimilam acquis-ul civilizatiei.
Pentru ca inca afuma porcul si cultiva rosii in fata blocului. Pentru ca isi arunca laturile direct pe geam. Pentru ca uita mereu „cismeaua" (robinetul de la chiuveta) deschisa. Pentru ca isi spala gresia si termopanele cu furtunul. Pentru ca isi imagineaza ca apartamentul de la bloc este camin cultural unde iti poti face de cap cu rubedenii si manele. Pentru ca au pastrat ritmuri rurale - se trezesc la 5 dimineata si te obliga si pe tine, prin zgomot ambiental, sa faci la fel. Pentru ca tot timpul tropaie, rag, bocanesc, dau gauri, darima, se bat si se fugaresc prin bietul apartament. Pentru ca, afara, odraslele lor urla, behaie sau danseaza pe melodiile casetofonului din masina. Pentru ca vecinii mei se poarta oribil unii cu altii - se injura si se huiduiesc, se scuipa si se palmuiesc sau isi dezumfla reciproc rotile de la masina (ori introduc melci pe teava de esapament, isi fura stopurile, deseneaza cu cheia pe portiera etc). Cam asta e, populatia Romaniei este inca precar urbanizata, vag civilizata si semimodernizata. Stam bine la adoptarea acquis-ului comunitar, dar mai avem mult pina asimilam acquis-ul civilizatiei. Dupa cum arata Norbert Elias, in „Procesul civilizarii", modernitatea occidentala a fost prefigurata, printre altele, de codificarea si rafinarea acelor comportamente care au dus la buna convietuire. Occidentul este compus, in filigran, nu doar din legi si institutii democratice, ci si din norme, conventii si aranjamente tacite, dar stabile, menite a facilita coabitarea. Pornind de la aceste standarde, Romania pare de multe ori macinata de razboi civil din cauza ostilitatii cu care oamenii se trateaza unii pe altii. Convietuirea este, la noi, arta sicanarii reciproce. Romanii nu sunt doar frustrati de saracie, ci si otraviti de atmosfera deseori irespirabila din spatiile de coabitare si din zona publica, in care s-a depasit, demult si cu mult, cota permisa de isterie, grobianism, indolenta si cinism. Romania se afla in deficit de „bunuri publice" (A. O. Hirschman), adica acele bunuri imateriale de care se poate bucura fiecare membru al societatii fara a-l depriva pe altul. La noi, acestea sint socotite bunuri neglijabile, pe care nici autoritatile, nici comunitatea si nici macar beneficiarii lor nu inteleg sa le protejeze. Daca soliciti sa-ti fie respectat - acasa, pe strada, in institutii publice - dreptul la liniste, la confort, la demnitate, la servicii echitabile, asta se cheama, in limbaj autohton, „fandoseala", „mofturi".Neaosismul, grosolania si proastele deprinderi nu doar ca nu sunt amendate social, ci au ajuns si sa fie valorizate ca virtuti. Modelul bunului cetatean a devenit acela al bunului salbatic. Cind ti-e lumea mai draga, incasezi racnete, clefaieli, expectoratii, rigiieli si injuraturi, fata de care exista putine refugii. Bunul salbatic - mitocanul, toapa, taranul, baiatul de cartier, manelistul etc - se afla peste tot.Romania nu este un continent uniform, ci un arhipelag cu insule de modernitate. Vecinii mei nu afla pe una dintre aceste insule. Ma tem ca nici multi dintre vecinii dumneavoastra. In ceea ce ma priveste, ma bucur nespus de aderarea la Uniunea Europeana, care este realmente un eveniment istoric. Insa consider ca vom fi cu adevarat parte a povestii europene cind vom construi un model de civilitate larg impartasit care sa fie compatibil cu aceasta.

Niciun comentariu: