De ce oare?
De ce oare?
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 23/06/2007
Statele din Europa de Est recent intrate in Uniunea Europeana involueaza democratic, in loc sa-si construiasca democratii mai stabile si mature.
Uniunea Europeana inseamna mai multa democratie pentru fiecare stat membru in parte. Asa credeam pina sa aderam la UE. Aceasta a fost una din formulele magice care au stimulat efortul de integrare al Romaniei si al celorlalte tari din fostul bloc comunist. De fapt, formula corecta ar fi trebuit sa fie urmatoarea: efortul de aderare aduce mai multa democratie. Intr-adevar, pina sa poata adera, tarile post-comuniste s-au straduit constant sa-si imbunatateasca scorul democratic. Privite de ochiul sever al Comisiei Europene, riscind la fiecare pas sa fie lasate in afara UE, noile democratii din Est nu au avut de ales, respectind constiincios indicatiile in materie de democratie ale dirigintilor de la Bruxelles. Insa, dupa ce actul formal al aderarii s-a consumat, iar Bruxelles-ul a ramas fara majoritatea mijloacelor de presiune pe care le avea la indemina, disponibilitatea executivelor din tarile post-comuniste de a inainta pe calea democratiei si a reformelor a scazut dramatic.
Recent, a fost publicat raportul anual al Freedom House, „Nations in Transit 2007", care arata ca dintre cele 10 state ex-comuniste admise recent, nu mai putin de cinci (Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia si Lituania) inregistreaza o scadere a ratingului democratic, alte trei isi pastreaza scorul de anul trecut (Cehia, Estonia si Letonia), iar doua inregistreaza progrese (Bulgaria si, surpriza, Romania). Asadar, doar doua state au o balanta pozitiva, dar, trebuie adaugat repede, situatia Romaniei si Bulgariei nu este de invidiat pentru ca scorul lor ramine mai slab decit al suratelor est-europene si, prin urmare, au mult de recuperat. Dintre noile admise, Romania pastreaza punctajul cel mai prost, fiind la distanta apreciabila chiar de Bulgaria. Oricum, este bine ca a facut progrese si nu si-a inrautatit situatia.
Motivele de ingrijorare sint mai peste tot aceleasi: ascensiunea populismului si a anti-liberalismului, concentrarea puterii sau politizarea institutiilor, coruptia, presiunile crescinde asupra justitiei, partizanatul si lipsa de profesionalism a presei etc.
In mod surprinzator, declinul cel mai spectaculos se inregistreaza in cazul fostelor premiante din anii ‘90, statele Europei Centrale reunite in grupul de la Visegrad. De ceva vreme, acestea par a-si fi pierdut busola. Polonia suporta excentricitatea autoritara a gemenilor Kaczynski, care fac eforturi de concentrare a puterii, hartuiesc societatea civila si frecventeaza fara scrupule euro-scepticismul. Slovacia lui Robert Fico are probleme similare. Ungaria, condusa de un guvern socialist ramas fara legitimitate, nu pare a gasi solutii pentru a opri deriva politica si economica. Iar Cehia este pindita mereu de spectrul blocajului politic.
Daca ne uitam la Romania vedem ca situatia nu este cu mult diferita, mai ales in ultimele sase luni. Lumea politica de la Bucuresti este la fel de nauca si iresponsabila. Inversunata confruntare dintre presedinte si premier, manevrele netransparente facute de partidele parlamentare pentru impartirea puterii, politizarea extraordinara a institutiilor si a administratiei, presiunile asupra justitiei si a societatii civile, blocajele politice sau vidul de putere, atmosfera de instabilitate si provizorat afecteaza, toate, functionarea sistemului politic de la noi.
Fireste, nu trebuie sa exageram. Atingerile aduse democratiei in timpul lui Adrian Nastase erau incomparabil mai serioase. In prezent, nu s-a ajuns inca, nici la noi, nici in tarile din jur, la cota de avarie, cea care ar putea determina Europa sa intervina. UE se conduce dupa o anumita discretie in relatia cu tarile membre, neintervenind decit cind lucrurile o pot lua razna. Ultimul caz important cunoscut este cel provocat de ascensiunea la putere in Austria a partidului populistului Joerg Haider. Atunci, Austria a fost vizata de unele sanctiuni, dublate de criticile insistente ale partenerilor din UE.
Totusi, cazul Haider a aratat ca UE nu are toti anticorpii necesari in cazul unei derive democratice serioase. Oficialii europeni se bazeaza pe autocorectie si rabdare. Democratia are intr-adevar nevoie de pacienta. Un trend negativ se poate corecta de la un scrutin la altul. Dovada sta, de exemplu, Franta, careia acum cinci ani i se cinta prohodul din cauza absenteismului masiv si a ascensiunii lui Jean Marie Le Pen pina in turul doi al prezidentialelor. La alegerile de anul acesta, prezenta la vot a fost spectaculoasa, iar confruntarea la prezidentiale s-a dat intre reprezentantii partidelor din „mainstream".
Totusi problema ramine: Europa nu pare pregatita pentru o deriva democratica produsa undeva in interiorul ei. Doar spera ca nu se va confrunta cu asa ceva. La fel speram si noi. Insa daca semnele ingrijoratoare aparute in ultimii ani, nu numai in Europa de Est, se confirma si se inmultesc, atunci Uniunea Europeana va trebui sa inlocuiasca speranta cu politici coerente si predictibile pentru prevenirea, corectarea si/sau amendarea derapajelor. Altfel, vom avea o Europa cu mai multe forme de democratie, unele bune, altele proaste.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 23/06/2007
Statele din Europa de Est recent intrate in Uniunea Europeana involueaza democratic, in loc sa-si construiasca democratii mai stabile si mature.
Uniunea Europeana inseamna mai multa democratie pentru fiecare stat membru in parte. Asa credeam pina sa aderam la UE. Aceasta a fost una din formulele magice care au stimulat efortul de integrare al Romaniei si al celorlalte tari din fostul bloc comunist. De fapt, formula corecta ar fi trebuit sa fie urmatoarea: efortul de aderare aduce mai multa democratie. Intr-adevar, pina sa poata adera, tarile post-comuniste s-au straduit constant sa-si imbunatateasca scorul democratic. Privite de ochiul sever al Comisiei Europene, riscind la fiecare pas sa fie lasate in afara UE, noile democratii din Est nu au avut de ales, respectind constiincios indicatiile in materie de democratie ale dirigintilor de la Bruxelles. Insa, dupa ce actul formal al aderarii s-a consumat, iar Bruxelles-ul a ramas fara majoritatea mijloacelor de presiune pe care le avea la indemina, disponibilitatea executivelor din tarile post-comuniste de a inainta pe calea democratiei si a reformelor a scazut dramatic.
Recent, a fost publicat raportul anual al Freedom House, „Nations in Transit 2007", care arata ca dintre cele 10 state ex-comuniste admise recent, nu mai putin de cinci (Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia si Lituania) inregistreaza o scadere a ratingului democratic, alte trei isi pastreaza scorul de anul trecut (Cehia, Estonia si Letonia), iar doua inregistreaza progrese (Bulgaria si, surpriza, Romania). Asadar, doar doua state au o balanta pozitiva, dar, trebuie adaugat repede, situatia Romaniei si Bulgariei nu este de invidiat pentru ca scorul lor ramine mai slab decit al suratelor est-europene si, prin urmare, au mult de recuperat. Dintre noile admise, Romania pastreaza punctajul cel mai prost, fiind la distanta apreciabila chiar de Bulgaria. Oricum, este bine ca a facut progrese si nu si-a inrautatit situatia.
Motivele de ingrijorare sint mai peste tot aceleasi: ascensiunea populismului si a anti-liberalismului, concentrarea puterii sau politizarea institutiilor, coruptia, presiunile crescinde asupra justitiei, partizanatul si lipsa de profesionalism a presei etc.
In mod surprinzator, declinul cel mai spectaculos se inregistreaza in cazul fostelor premiante din anii ‘90, statele Europei Centrale reunite in grupul de la Visegrad. De ceva vreme, acestea par a-si fi pierdut busola. Polonia suporta excentricitatea autoritara a gemenilor Kaczynski, care fac eforturi de concentrare a puterii, hartuiesc societatea civila si frecventeaza fara scrupule euro-scepticismul. Slovacia lui Robert Fico are probleme similare. Ungaria, condusa de un guvern socialist ramas fara legitimitate, nu pare a gasi solutii pentru a opri deriva politica si economica. Iar Cehia este pindita mereu de spectrul blocajului politic.
Daca ne uitam la Romania vedem ca situatia nu este cu mult diferita, mai ales in ultimele sase luni. Lumea politica de la Bucuresti este la fel de nauca si iresponsabila. Inversunata confruntare dintre presedinte si premier, manevrele netransparente facute de partidele parlamentare pentru impartirea puterii, politizarea extraordinara a institutiilor si a administratiei, presiunile asupra justitiei si a societatii civile, blocajele politice sau vidul de putere, atmosfera de instabilitate si provizorat afecteaza, toate, functionarea sistemului politic de la noi.
Fireste, nu trebuie sa exageram. Atingerile aduse democratiei in timpul lui Adrian Nastase erau incomparabil mai serioase. In prezent, nu s-a ajuns inca, nici la noi, nici in tarile din jur, la cota de avarie, cea care ar putea determina Europa sa intervina. UE se conduce dupa o anumita discretie in relatia cu tarile membre, neintervenind decit cind lucrurile o pot lua razna. Ultimul caz important cunoscut este cel provocat de ascensiunea la putere in Austria a partidului populistului Joerg Haider. Atunci, Austria a fost vizata de unele sanctiuni, dublate de criticile insistente ale partenerilor din UE.
Totusi, cazul Haider a aratat ca UE nu are toti anticorpii necesari in cazul unei derive democratice serioase. Oficialii europeni se bazeaza pe autocorectie si rabdare. Democratia are intr-adevar nevoie de pacienta. Un trend negativ se poate corecta de la un scrutin la altul. Dovada sta, de exemplu, Franta, careia acum cinci ani i se cinta prohodul din cauza absenteismului masiv si a ascensiunii lui Jean Marie Le Pen pina in turul doi al prezidentialelor. La alegerile de anul acesta, prezenta la vot a fost spectaculoasa, iar confruntarea la prezidentiale s-a dat intre reprezentantii partidelor din „mainstream".
Totusi problema ramine: Europa nu pare pregatita pentru o deriva democratica produsa undeva in interiorul ei. Doar spera ca nu se va confrunta cu asa ceva. La fel speram si noi. Insa daca semnele ingrijoratoare aparute in ultimii ani, nu numai in Europa de Est, se confirma si se inmultesc, atunci Uniunea Europeana va trebui sa inlocuiasca speranta cu politici coerente si predictibile pentru prevenirea, corectarea si/sau amendarea derapajelor. Altfel, vom avea o Europa cu mai multe forme de democratie, unele bune, altele proaste.
Comentarii