Tinarul, salariul si satrapul
Tinarul, salariul si satrapul
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 02/05/2007
In Romania au inceput sa apara slujbele bine remunerate, dar pretul personal platit pentru acestea este, cel putin deocamdata, imens
Datorita revirimentului economic din ultimii ani, piata muncii din Romania sufera transformari spectaculoase. Exista domenii extrem de dinamice - constructii, financiar-bancar, retelele de hyper-marketuri, informational, IT, automobile - unde cererea de forta de munca este enorma, iar oferta tine cu greu pasul. In firmele romanesti, salariile au inceput sa creasca, iar pe linga acestea au aparut, la firmele prospere si mai ales la multinationale, programe de training, team-building si pachete de beneficii (dupa caz, masina de serviciu, telefon, bonuri de masa, diferite deconturi, asistenta medicala suplimentara, programe de relaxare etc). Posibilitatile de a gasi (schimba) rapid un loc de munca bine platit au crescut, cu precadere in orasele mari. Somajul a scazut. Tinerii, mai ales, nu se pot plinge ca nu au ce face.Aceasta este imaginea macro, cea optimista. Inainte cu citiva ani, nici macar aceasta nu era pozitiva. Schimbarea in bine trebuie, asadar, semnalata. Dar, dincolo de insulele de eficienta si prosperitate din economia romaneasca, exista o mare zona gri sau gauri negre de-a dreptul, in care nu prea infloreste nimic: salariile sint mizere, conditiile de munca, insuportabile, iar somajul face inca ravagii. Va mai dura mult pina cind economia romaneasca va elimina decalajele imense de pe piata muncii intre zone geografice si domenii, pentru a capata, in schimb, o anumita coerenta si rationalitate. Ceea ce este mai neplacut este ca nici macar in insulele de eficienta si prosperitate pomenite lucrurile nu stau tocmai roz, asa cum par la prima vedere. Este drept ca, pe ansamblu, conditiile de munca sint incomparabil mai bune, dar si pretul platit in schimb de angajati este enorm. Este vorba de un pret constind in stres cit cuprinde, oboseala pina la limita suportabilitatii, ore suplimentare neplatite, week-end-uri ocupate, timp liber sacrificat, viata privata redusa la minim. Desigur, situatia difera de la o firma la alta, insa toate acestea fac parte dintr-o tendinta. Cazul tinerei Raluca Stroescu, manager de audit la Ernst&Young, care a murit din cauza extenuarii, o confirma. Pentru cei carora nu le este clar, cazul a avut parte de o atentie publica atit de mare pentru ca este socotit un simptom ingrijorator si un semnal de alarma.In firmele care platesc bine, de multe ori presiunea pe angajat este imensa si disproportionata. In afara de pozitiile hiperspecializate, unde salariile de la noi sint comparabile cu cele din Occident, in rest exista o disproportie intre volumul de munca si plata. Motivele sint diferite, unele obiective (care tin de starea economiei pe ansamblu), altele subiective (care tin de practici oneroase ale patronatului de la noi). Dar nu aceasta este cea mai grava problema. Marea problema este ca se intimpla des ca munca sa fie prost normata, astfel incit sint impuse sarcini imposibil de indeplinit in timpul programului si, uneori, chiar in timpul liber. Apoi, este o regula ca firmele sa nu respecte separatia intre timpul de lucru si timpul privat. Iar orele suplimentare sint, de cele mai multe ori, incorect platite. Sub presiunea cerintelor de la serviciu, timpul privat tinde sa se comprime la minim. De aici apar problemele de familie, probleme de sanatate, probleme de socializare etc. In fine, ar mai fi de semnalat, in aceasta scurta trecere in revista, relatia dintre sefi si angajati. Aceasta este reglementata prost, astfel incit se produc abuzuri dintre cele mai diverse. A aparut o specie de satrapi, privati sau de la stat, care isi hartuiesc fara menajamente angajatii, pierzind pe drum orice urma de umanitate. Este de remarcat presiunea extraordinara pusa pe tineri. Ei sint principalii beneficiari ai schimbarilor de pe piata muncii, dar si principalele victime. Sint preferati de firme pentru ca energia lor, puterea fizica si intelectuala, disponibilitatea si priceperile sint, cel putin intr-o prima faza, invers proportionale cu pretentiile personale sau pentru familie (in cazul in care au una). In general, tinerii au de ales intre slujbe prost sau mediu platite si slujbe extenuante, bine platite. Nu prea exista solutie de mijloc, pentru ca in Romania, daca ai un loc de munca obisnuit, cu un timp de lucru de opt ore, cu un salariu mediu, nu reusesti sa ai un trai decent, asa cum se intimpla in Occident. La ei, daca muncesti mediu, faci parte din clasa de mijloc; la noi, ramii sarac. Astazi, au crescut foarte mult standardele de viata, iar presiunea competitiei sociale este imensa, astfel incit tot mai multi tineri sint tentati de un credit pentru casa, de o masina in leasing sau o vacanta in strainatate. Acestia merg, prin urmare, pe a doua solutie, daca o au la indemina: slujba bine platita, dar impovaratoare. Din pacate, sint multe cazurile in care patronii fac din salariul mai mare o sursa de santaj in relatia cu angajatii si un consemn la sacrificii nelimitate. Cer implicare totala, pina cind respectivul ori cedeaza fizic si psihic, ori pleaca la alt loc de munca. Cind cerintele sint maximizate in acest fel, atunci ceva nu este in regula. Raluca Stroescu a cedat psihic si fizic. In dezbaterile care au urmat dupa moarte sa s-a spus ca fiecare trebuie sa-si vada propriile limite si sa-si asume constient ceea ce face. Teoretic, asa stau lucrurile. Problema este ca nu stii intotdeauna care iti sint limitele, mai ales cind esti tinar, iar angajatorul nu trebuie sa faca orice ca sa ti le cunosti. Apoi, sa nu uitam situatia dificila in care se afla tinerii astazi. Cei mai multi pornesc la drum in viata fara mare lucru si sint tentati sa faca orice pentru a obtine un statut social mai bun, un venit mai atragator, o cariera promitatoare. Aceasta este generatia "fac orice". Dar pretul pentru a obtine un trai decent, la standardele de azi, este imens. Repet, la noi, daca muncesti mediu, ai minimul. Daca muncesti exceptional, abia intri cu glorie in clasa mijlocie. Asta daca te tin curelele si mai apuci.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 02/05/2007
In Romania au inceput sa apara slujbele bine remunerate, dar pretul personal platit pentru acestea este, cel putin deocamdata, imens
Datorita revirimentului economic din ultimii ani, piata muncii din Romania sufera transformari spectaculoase. Exista domenii extrem de dinamice - constructii, financiar-bancar, retelele de hyper-marketuri, informational, IT, automobile - unde cererea de forta de munca este enorma, iar oferta tine cu greu pasul. In firmele romanesti, salariile au inceput sa creasca, iar pe linga acestea au aparut, la firmele prospere si mai ales la multinationale, programe de training, team-building si pachete de beneficii (dupa caz, masina de serviciu, telefon, bonuri de masa, diferite deconturi, asistenta medicala suplimentara, programe de relaxare etc). Posibilitatile de a gasi (schimba) rapid un loc de munca bine platit au crescut, cu precadere in orasele mari. Somajul a scazut. Tinerii, mai ales, nu se pot plinge ca nu au ce face.Aceasta este imaginea macro, cea optimista. Inainte cu citiva ani, nici macar aceasta nu era pozitiva. Schimbarea in bine trebuie, asadar, semnalata. Dar, dincolo de insulele de eficienta si prosperitate din economia romaneasca, exista o mare zona gri sau gauri negre de-a dreptul, in care nu prea infloreste nimic: salariile sint mizere, conditiile de munca, insuportabile, iar somajul face inca ravagii. Va mai dura mult pina cind economia romaneasca va elimina decalajele imense de pe piata muncii intre zone geografice si domenii, pentru a capata, in schimb, o anumita coerenta si rationalitate. Ceea ce este mai neplacut este ca nici macar in insulele de eficienta si prosperitate pomenite lucrurile nu stau tocmai roz, asa cum par la prima vedere. Este drept ca, pe ansamblu, conditiile de munca sint incomparabil mai bune, dar si pretul platit in schimb de angajati este enorm. Este vorba de un pret constind in stres cit cuprinde, oboseala pina la limita suportabilitatii, ore suplimentare neplatite, week-end-uri ocupate, timp liber sacrificat, viata privata redusa la minim. Desigur, situatia difera de la o firma la alta, insa toate acestea fac parte dintr-o tendinta. Cazul tinerei Raluca Stroescu, manager de audit la Ernst&Young, care a murit din cauza extenuarii, o confirma. Pentru cei carora nu le este clar, cazul a avut parte de o atentie publica atit de mare pentru ca este socotit un simptom ingrijorator si un semnal de alarma.In firmele care platesc bine, de multe ori presiunea pe angajat este imensa si disproportionata. In afara de pozitiile hiperspecializate, unde salariile de la noi sint comparabile cu cele din Occident, in rest exista o disproportie intre volumul de munca si plata. Motivele sint diferite, unele obiective (care tin de starea economiei pe ansamblu), altele subiective (care tin de practici oneroase ale patronatului de la noi). Dar nu aceasta este cea mai grava problema. Marea problema este ca se intimpla des ca munca sa fie prost normata, astfel incit sint impuse sarcini imposibil de indeplinit in timpul programului si, uneori, chiar in timpul liber. Apoi, este o regula ca firmele sa nu respecte separatia intre timpul de lucru si timpul privat. Iar orele suplimentare sint, de cele mai multe ori, incorect platite. Sub presiunea cerintelor de la serviciu, timpul privat tinde sa se comprime la minim. De aici apar problemele de familie, probleme de sanatate, probleme de socializare etc. In fine, ar mai fi de semnalat, in aceasta scurta trecere in revista, relatia dintre sefi si angajati. Aceasta este reglementata prost, astfel incit se produc abuzuri dintre cele mai diverse. A aparut o specie de satrapi, privati sau de la stat, care isi hartuiesc fara menajamente angajatii, pierzind pe drum orice urma de umanitate. Este de remarcat presiunea extraordinara pusa pe tineri. Ei sint principalii beneficiari ai schimbarilor de pe piata muncii, dar si principalele victime. Sint preferati de firme pentru ca energia lor, puterea fizica si intelectuala, disponibilitatea si priceperile sint, cel putin intr-o prima faza, invers proportionale cu pretentiile personale sau pentru familie (in cazul in care au una). In general, tinerii au de ales intre slujbe prost sau mediu platite si slujbe extenuante, bine platite. Nu prea exista solutie de mijloc, pentru ca in Romania, daca ai un loc de munca obisnuit, cu un timp de lucru de opt ore, cu un salariu mediu, nu reusesti sa ai un trai decent, asa cum se intimpla in Occident. La ei, daca muncesti mediu, faci parte din clasa de mijloc; la noi, ramii sarac. Astazi, au crescut foarte mult standardele de viata, iar presiunea competitiei sociale este imensa, astfel incit tot mai multi tineri sint tentati de un credit pentru casa, de o masina in leasing sau o vacanta in strainatate. Acestia merg, prin urmare, pe a doua solutie, daca o au la indemina: slujba bine platita, dar impovaratoare. Din pacate, sint multe cazurile in care patronii fac din salariul mai mare o sursa de santaj in relatia cu angajatii si un consemn la sacrificii nelimitate. Cer implicare totala, pina cind respectivul ori cedeaza fizic si psihic, ori pleaca la alt loc de munca. Cind cerintele sint maximizate in acest fel, atunci ceva nu este in regula. Raluca Stroescu a cedat psihic si fizic. In dezbaterile care au urmat dupa moarte sa s-a spus ca fiecare trebuie sa-si vada propriile limite si sa-si asume constient ceea ce face. Teoretic, asa stau lucrurile. Problema este ca nu stii intotdeauna care iti sint limitele, mai ales cind esti tinar, iar angajatorul nu trebuie sa faca orice ca sa ti le cunosti. Apoi, sa nu uitam situatia dificila in care se afla tinerii astazi. Cei mai multi pornesc la drum in viata fara mare lucru si sint tentati sa faca orice pentru a obtine un statut social mai bun, un venit mai atragator, o cariera promitatoare. Aceasta este generatia "fac orice". Dar pretul pentru a obtine un trai decent, la standardele de azi, este imens. Repet, la noi, daca muncesti mediu, ai minimul. Daca muncesti exceptional, abia intri cu glorie in clasa mijlocie. Asta daca te tin curelele si mai apuci.
Comentarii