marți, 30 octombrie 2007

Despre morti, numai de bine

Despre morti, numai de bine
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 08/08/2007
Portretele postume facute fostului Patriarh Teoctist in presa pastreaza discretia fata de elementele problematice din biografia acestuia.
"De mortuis nil nisi bonum", suna in latina o formula celebra, cu paternitate incerta, preluata in limba romana, ca si in majoritatea celorlalte limbi ale pamintului, unde s-a transformat in credinta populara si practica publica. A-i vorbi numai de bine pe cei morti a devenit o datorie naturala, un ritual al bunei cuviinte larg acceptat si, uneori, o obligatie. Formula vrea sa spuna, printre altele, ca moartea are, cel putin pe termen scurt, un efect amnistiant. Ea face uitate pacate, edulcoreaza reprobabilul si detensioneaza controverse. Ne cere sa trecem cu vederea lucruri care ieri ne apareau ca scandaloase. Ne indeamna sa iertam fapte care ni se pareau de neiertat. Arata catre jumatatea plina a paharului, catre portiunea recuperabila, utilizabila din biografia celui decedat.Portretele de uz public facute raposatului Patriarh Teoctist in mass-media au respectat intocmai acest ritual. In semn de respect pentru memoria acestuia, ziaristii, intelectualii, clericii chemati sa-l evoce au trecut sub tacere versantul neguros al biografiei fostului inalt ierarh ortodox. Foarte putini au fost aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tinar legionar, in rebeliunea legionara din ianuarie 1941, cind a participat la devastarea sinagogii "Resit Daath" din Bucuresti, de pe strada "Mitropolit Antim Ivireanu" (actualul Bulevard Unirii). Acest fapt l-am relevat pentru prima data in ianuarie 2001 in "Ziarul de Iasi" (pe atunci "Monitorul"), pe baza unui document descoperit in arhiva SRI de catre Dorin Dobrincu. Cercetari ulterioare au scos la iveala numeroase alte documente din fondurile Securitatii si PCR care confirma informatia. Anul trecut am consultat dosarul de cadre al fostului Patriarh, care mentioneaza, de asemenea, trecutul legionar al acestuia. Ceva mai frecvente au fost evocarile postume care au facut trimitere la acomodarea pina la compromis a lui Teoctist cu regimul comunist in general si cu regimul Ceausescu in special. Lipsa de reactie publica fata de programul ceausist de distrugere a bisericilor este lucrul care i se reproseaza cel mai insistent. In arhive existe nenumarate alte informatii stingheritoare. Au existat citeva voci care i-au reprosat si lipsa de atitudine de dupa 1989 fata de evenimente grave precum mineriadele sau confruntarile interetnice de la Tirgu Mures. Interesant este ca intre portretele facute lui Teoctist in mass-media din Romania si cele schitate in presa din afara exista diferente sensibile. In timp ce la noi trecutul problematic al fostului Patriarh a fost, in general, trecut sub tacere, in presa occidentala a fost evidentiat, alaturi de elementele pozitive din biografia acestuia. Acesta este semnul ca in Occident norma transmisa prin formula pomenita la inceput este contrabalansata de stringentele deontologiei profesiei de ziarist.Oricum, daca discretia din Romania fata de aceste lucruri poate fi inteleasa in cele din urma, mai greu de inteles sint tentativele unora, deloc putini, de a-i confectiona fostului Patriarh o biografie fictiva, in registru panegiric. Pe micul ecran s-au perindat diferite personaje care au inteles sa-si expuna respectul fata de cel decedat intr-un encomion ingrosat si neverosimil. Una este discretia, altceva este fictiunea.La fel de greu de inteles este gestul presedintelui Traian Basescu de a-i acorda lui Teoctist cea mai inalta decoratie a statului roman, Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Colan, onoare pe care nu a primit-o nici un alt roman. Sa nu uitam ca in ultimii ani au fost infiintate doua comisii prezidentiale, pentru condamnarea Holocaustului si a comunismului, iar biografia lui Teoctist a avut contacte problematice cu amindoua aceste doua nenorociri ale secolului XX. Acordarea decoratiei este un semn de inconsecventa cu potential ofensator pentru victimele celor doua tragedii.Adevarul este ca biografia fostului Patriarh a fost un destin amestecat, cu bune si cu rele. Or, tocmai acest contradictoriu melanj mi se pare pilduitor pentru viata lui Teoctist si pentru Romania in care acesta a trait. Dupa cum scria "The Times", destinul lui Teoctist reflecta in mic destinul dramatic al Romaniei in secolul XX. Aceasta poveste complicata ar trebui spusa acum, la moartea Patriarhului. Ar fi cu mai mult folos decit enormitatile in care nu va crede nimeni. La urma urmei, povestea greselii si a redemptiunii este consubstantiala crestinismului. Destinul amestecat al lui Teoctist este, totodata, cea mai importanta lectie pentru viitorul Patriarh. Acesta va trebui, contrar unei lungi traditii a Bisericii Ortodoxe Romane, sa evite complicitatile cu lumea politica. Pe termen lung, acestea vor fi fatale credibilitatii BOR si rolului de reper moral in societate, pe care il reclama.

Niciun comentariu: