Generosul domn Condurache
Generosul domn Condurache
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 10/01/2007
Directorul Palatului Culturii isi rezolva capriciile personale cu bani publici
Directorul Complexului Muzeal National „Moldova", Val Condurache, spunea odata, intr-o discutie: „Nu este adevarat ca in cultura nu sint bani. Sint, si uneori chiar foarte multi. Problema este cum sint cheltuiti". Nimic mai adevarat. Numai ca, probabil, directorul Condurache se gindea, la fel ca majoritatea autorilor de panseuri moraliste, la alte persoane. Morala este intotdeauna buna pentru altii. Iata ca acum este obiectul unui imens scandal pe aceasta tema chiar directorul Condurache. Probabil, nu-si mai aminteste ce spunea cindva.Cind se intimpla povesti de felul acesta, in care se fac achizitii extravagante din bani publici, precum Touaregul si laptopurile ultraperformante cumparate de generosul domn Condurache din fondurile alocate reconstructiei Palatului Culturii, ori este vorba despre interese si comisioane, ori despre ciocoism insolent si inconstient, ori, ca sa folosim un eufemism, despre proasta ... inspiratie. Sau, despre toate la un loc. Sa speram ca vom afla. Deocamdata, sa lasam deoparte chestiunile legale. Ramine sa vedem daca redirectionarea banilor destinati consolidarii Palatului a fost facuta cu aprobarea ministerului sau in ce forma si-a dat acordul acesta. Probabil a existat un acord generic, dupa care Condurache si-a facut de cap, cumparind ce i-a poftit inima. In orice caz, chiar daca a existat aprobare de la „stapinire", este profund incorect si imoral sa schimbi destinatia unor fonduri obtinute de statul roman pentru reconstructia Palatului prin imprumut (de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei) ca sa cumperi obiecte de lux. Daca legea permite asa ceva, atunci este o lege timpita. In ultima instanta, in aceasta poveste este vorba de bani publici, pentru ca imprumutul va fi restituit de contribuabilii romani, nu de domnul Condurache sau de oficialii Ministerului Culturii. Cu atit mai mult este nevoie de cumpatare si bun simt. Or, ceea ce s-a intimplat la Palat se numeste dezmat iresponsabil. Daca asa se cheltuiesc banii, inseamna ca toti aceia care au cotizat pentru reconstructie la Balul Palatului sau cei care s-au zbatut sa obtina finantare (nu este si cazul lui Val Condurache) sint niste caraghiosi. La fel de caraghioase sint presa, societatea civila, care au tot batut darabana pe tema reconstructiei Palatului. Riscul este ca la final sa aiba de suferit tocmai finantarea consolidarii cladirii, in loc sa plateasca cel care a comis prostia. Si asa, costurile consolidarii, tot gratie priceperii „managerului" Condurache, au fost subevaluate. Apropo de titlurile lui Val Condurache: el si-a luat si titlul de cercetator, cu sporurile aferente, fara ca in lumea academica sa-i fie cunoscute in vreun fel talentele in materie de cercetare. Luxul se scuza, pentru a obtine justificare, invocind utilitatea. Aflam de la directorul Palatului sau de la poltronii din preajma-i ca achizitiile facute sint de „stricta necesitate". Ca nu se putea merge prin hirtoapele judetului pentru achizitii decit musai cu un Touareg. Ca hi-techul achizitionat va fi folosit pentru a crea un muzeu virtual (adica, in acceptia lui Condurache, unul care sa proiecteze imagini din muzeul existent). Povesti nemuritoare. In primul rind, dam asigurari ca prin hirtoapele din judet se poate merge si cu o masina mai ieftina si al carei cost de intretinere nu este atit de mare. Aceasta in cazul in care se fac intr-adevar achizitii. Pentru ca, trebuie stiut, politica de achizitii a Palatului din ultimii ani a fost de tot risul - inconsistenta, nefinantata si mai ales haotica. In al doilea rind, sa speram ca atunci cind vorbea de utilitate, directorul Condurache se referea la utilitatea institutiei, nu la folosul propriu sau al diferitelor personaje care capuseaza institutia si pentru afacerile carora PC-urile si soft-urile sofisticate achizitionate sint mana cereasca.Apoi, in chestiunea muzeului virtual, ori domnul Condurache nu a vazut in viata lui un muzeu virtual, ori a vazut degeaba. Pentru ca un muzeu virtual nu inseamna sa oferi biete proiectii pe un ecran ale muzeului existent. Iar pentru niste biete proiectii nu este nevoie de laptopuri de 2 mii de euro. In fine, inaintea muzeului virtual, Iasul are nevoie de un muzeu real. Am scris de mai multe ori ca nu doar cladirea Palatului este subreda, ci si institutia din interiorul sau este perimata. Muzeele din Complexul muzeal „Moldova" sint cu totul depasite conceptual si, in plus, prezinta, intr-un limbaj expozitional prafuit, o istorie in buna masura mitizata, neverosimila, care pastreaza din plin semnele creatorului ei: national-comunismul. Deturnarea banilor s-a facut, pare-se, fara acordul Consiliului de Administratie al Palatului. Oricum, Consiliul este plin de clienti de-ai directorului. Nu ne vom mira daca vom afla alte grozavii aprobate de acesta, la Palat, la Muzeul Unirii ori la Muzeul "Kogalniceanu".Ministerul Culturii a promis ca va face un control. Dar daca la control va fi trimis tot inspectorul Mihai Ion Gorgoi - care a mai facut „controale" la Palat si, dupa ce a fost cinstit cum se cuvine, a ajuns taman vice-presedinte al Consiliului stiintific al Palatului - atunci ne putem lua gindul. Totusi, poate in cele din urma se va gasi in orasul acesta, „orasul culturii" nu-i asa, un manager sau un om de cultura respectabil care sa preia friiele Palatului. Nu stim cum, dar parca Iasul prea se da in petic furnizind presei stiri dubioase.
Autor: Adrian CIOFLANCA
Data publicarii in Ziarul de Iasi: 10/01/2007
Directorul Palatului Culturii isi rezolva capriciile personale cu bani publici
Directorul Complexului Muzeal National „Moldova", Val Condurache, spunea odata, intr-o discutie: „Nu este adevarat ca in cultura nu sint bani. Sint, si uneori chiar foarte multi. Problema este cum sint cheltuiti". Nimic mai adevarat. Numai ca, probabil, directorul Condurache se gindea, la fel ca majoritatea autorilor de panseuri moraliste, la alte persoane. Morala este intotdeauna buna pentru altii. Iata ca acum este obiectul unui imens scandal pe aceasta tema chiar directorul Condurache. Probabil, nu-si mai aminteste ce spunea cindva.Cind se intimpla povesti de felul acesta, in care se fac achizitii extravagante din bani publici, precum Touaregul si laptopurile ultraperformante cumparate de generosul domn Condurache din fondurile alocate reconstructiei Palatului Culturii, ori este vorba despre interese si comisioane, ori despre ciocoism insolent si inconstient, ori, ca sa folosim un eufemism, despre proasta ... inspiratie. Sau, despre toate la un loc. Sa speram ca vom afla. Deocamdata, sa lasam deoparte chestiunile legale. Ramine sa vedem daca redirectionarea banilor destinati consolidarii Palatului a fost facuta cu aprobarea ministerului sau in ce forma si-a dat acordul acesta. Probabil a existat un acord generic, dupa care Condurache si-a facut de cap, cumparind ce i-a poftit inima. In orice caz, chiar daca a existat aprobare de la „stapinire", este profund incorect si imoral sa schimbi destinatia unor fonduri obtinute de statul roman pentru reconstructia Palatului prin imprumut (de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei) ca sa cumperi obiecte de lux. Daca legea permite asa ceva, atunci este o lege timpita. In ultima instanta, in aceasta poveste este vorba de bani publici, pentru ca imprumutul va fi restituit de contribuabilii romani, nu de domnul Condurache sau de oficialii Ministerului Culturii. Cu atit mai mult este nevoie de cumpatare si bun simt. Or, ceea ce s-a intimplat la Palat se numeste dezmat iresponsabil. Daca asa se cheltuiesc banii, inseamna ca toti aceia care au cotizat pentru reconstructie la Balul Palatului sau cei care s-au zbatut sa obtina finantare (nu este si cazul lui Val Condurache) sint niste caraghiosi. La fel de caraghioase sint presa, societatea civila, care au tot batut darabana pe tema reconstructiei Palatului. Riscul este ca la final sa aiba de suferit tocmai finantarea consolidarii cladirii, in loc sa plateasca cel care a comis prostia. Si asa, costurile consolidarii, tot gratie priceperii „managerului" Condurache, au fost subevaluate. Apropo de titlurile lui Val Condurache: el si-a luat si titlul de cercetator, cu sporurile aferente, fara ca in lumea academica sa-i fie cunoscute in vreun fel talentele in materie de cercetare. Luxul se scuza, pentru a obtine justificare, invocind utilitatea. Aflam de la directorul Palatului sau de la poltronii din preajma-i ca achizitiile facute sint de „stricta necesitate". Ca nu se putea merge prin hirtoapele judetului pentru achizitii decit musai cu un Touareg. Ca hi-techul achizitionat va fi folosit pentru a crea un muzeu virtual (adica, in acceptia lui Condurache, unul care sa proiecteze imagini din muzeul existent). Povesti nemuritoare. In primul rind, dam asigurari ca prin hirtoapele din judet se poate merge si cu o masina mai ieftina si al carei cost de intretinere nu este atit de mare. Aceasta in cazul in care se fac intr-adevar achizitii. Pentru ca, trebuie stiut, politica de achizitii a Palatului din ultimii ani a fost de tot risul - inconsistenta, nefinantata si mai ales haotica. In al doilea rind, sa speram ca atunci cind vorbea de utilitate, directorul Condurache se referea la utilitatea institutiei, nu la folosul propriu sau al diferitelor personaje care capuseaza institutia si pentru afacerile carora PC-urile si soft-urile sofisticate achizitionate sint mana cereasca.Apoi, in chestiunea muzeului virtual, ori domnul Condurache nu a vazut in viata lui un muzeu virtual, ori a vazut degeaba. Pentru ca un muzeu virtual nu inseamna sa oferi biete proiectii pe un ecran ale muzeului existent. Iar pentru niste biete proiectii nu este nevoie de laptopuri de 2 mii de euro. In fine, inaintea muzeului virtual, Iasul are nevoie de un muzeu real. Am scris de mai multe ori ca nu doar cladirea Palatului este subreda, ci si institutia din interiorul sau este perimata. Muzeele din Complexul muzeal „Moldova" sint cu totul depasite conceptual si, in plus, prezinta, intr-un limbaj expozitional prafuit, o istorie in buna masura mitizata, neverosimila, care pastreaza din plin semnele creatorului ei: national-comunismul. Deturnarea banilor s-a facut, pare-se, fara acordul Consiliului de Administratie al Palatului. Oricum, Consiliul este plin de clienti de-ai directorului. Nu ne vom mira daca vom afla alte grozavii aprobate de acesta, la Palat, la Muzeul Unirii ori la Muzeul "Kogalniceanu".Ministerul Culturii a promis ca va face un control. Dar daca la control va fi trimis tot inspectorul Mihai Ion Gorgoi - care a mai facut „controale" la Palat si, dupa ce a fost cinstit cum se cuvine, a ajuns taman vice-presedinte al Consiliului stiintific al Palatului - atunci ne putem lua gindul. Totusi, poate in cele din urma se va gasi in orasul acesta, „orasul culturii" nu-i asa, un manager sau un om de cultura respectabil care sa preia friiele Palatului. Nu stim cum, dar parca Iasul prea se da in petic furnizind presei stiri dubioase.
Comentarii